Deși am pregătire tehnică și scriu în domeniul științei de mai bine de 14 ani, nu mă consider un om de știință, de vreme ce nu practic în domeniul științei. Dar are vreo utilitate această preocupare pentru știință? Ajută la ceva să înțelegi ce spune știința despre începutul lumii, despre componentele fundamentale ale naturii, despre cum funcționează un atom, despre cum se formează o galaxie ori un sistem solar, despre cum funcționează o celulă, despre diferența dintre medicină și pseudomedicină ori despre dificultățile în explicarea conștiinței?

Probabil că nu aș mai fi scris acest articol dacă răspunsul ar fi fost nu :)


Cum spuneam și cu altă ocazie, deși pare că s-a ajuns la un nivel al cunoașterii intolerabil pentru o minte umană, încă se poate ști tot ce este relevant despre toate domeniile cunoașterii. Încă poți înțelege tot ce contează. Încă poți citi toate cărțile importante ale omenirii. Este drept, pentru asta ai nevoie de ani de lectură atentă și selectivă. Dar odată ajuns la zi, să ții pasul cu evoluția cunoașterii nu este atât de dificil, dat fiind faptul că progresele semnificative în orice domeniu sunt rare și ușor de integrat în cunoașterea deja existentă. Se scrie mult, într-adevăr, în domeniul științei astăzi, dar informațiile relevante sunt foarte rare.

Unul dintre puținii intelectuali care reușesc să vorbească despre aproape orice domeniu, fără să împrăștie elucubrații, ceea ce arată lecturi profunde și înțelegerea domeniilor atinse pe timpul discuțiilor, este Noam Chomsky. Este el cunoscut pentru scrierile și discursurile politice, iar în parte pentru contribuția în domeniul lingvisticii, dar acesta, în mod evident pentru cine-l ascultă și citește, are cunoștințe solide despre fizică, psihologie, filozofie șamd.


1. Primul câștig care-mi vine în minte este acela că înțelegi ce se vorbește și se întâmplă în jurul tău. Îți dai seama cine știe ce vorbește și cine bate câmpii. Iar cei care bat câmpii astăzi sunt mai numeroși și mai vocali decât cei care știu ce vorbesc.

Caracterul practic al cunoașterii este dat de faptul că știi ce decizie să iei atunci când situația impune.

Jurnalismul de știință în România nu prea există, cei care scriu în acest domeniu fiind pe post de operator „Google Translate”, în sensul că traduc ceva, cu mare aproximație, dar nu înțeleg textul pe care-l traduc și cu atât mai puțin pe cel pe care-l produc.

Cu toții suntem interesați  de sănătatea noastră. Și mulți dintre noi avem diverse probleme medicale, cu grade diferite de gravitate. În mod cert ajută să înțelegi că medicina din România (și din alte țări, desigur) este „infiltrată” cu pseudoștiință și cu medici care nu-și înțeleg domeniul, dat fiind că sub egida ministerului de profil se organizează cursuri de specializare în medicina alternativă (care, în mod dovedit, nu ajută cu nimic pacienții) ori, și mai bizar, în teorii bizare, cum ar fi terapia de regresii în vieţi anterioare... Există doctori români, îmbrăcați în halatul de medic, „specializați” în ceea ce se numește „medicina cuantică” (care nu are nicio legătură cu medicina) ori homeopatie (la fel, un domeniul al pseudo-medicinei). Tot acest nonsens nu ai cum să-l identifici fără să înțelegi la nivel fundamental știința. În mod inevitabil, în fața unui șarlatan îmbrăcat în halat alb, vei urma „sfaturile” lui, acesta fiind „specialistul”, nu? Cine ești tu să spui că nu are dreptate (dacă ești complet ignorant)?

Rămânând tot în domeniul sănătății, observați că o parte substanțială a reclamelor TV sunt despre produse care ar trebui să aibă legătură cu sănătatea noastră. Cele mai mult nu au, pentru că sunt „suplimente alimentare”, ceva care promite să producă niște rezultate, dar pe care, în fapt, nu le produce. Suplimentele alimentare nu sunt medicamente.

Unele produse sunt promovate, mincinos, ca fiind medicamente, când, în fapt, nu sunt, cum sunt promovate, de pildă, „medicamentele homeopate”, care reprezintă o contradicție în termeni, dat fiind că homeopatia  are principii de pregătire a produselor homeopatice care nu au nicio legătură cu medicina modernă.


2. Al doilea avantaj este acela că te aduce mai aproape de un strop de înțelepciune. Poate că nu mai sună atât de atrăgător ca altădată ori chiar are o notă desuetă o astfel de afirmație, dar viața nu poate fi doar despre ce mașină, telefon și casă ai. Nu putem fi doar contabili robotizați ai propriilor acumulări. Este împotriva naturii umane.

Sigur, înțelepciunea are mai multe fațete, dar înțelegerea lumii este una dintre ele. Iar știința asta încearcă să facă: să explice universul.

Lumea este plină de idioți cu stăpânire de sine. Care vorbesc vrute și nevrute, care dau sfaturi, care explică în detaliu cum trebuie să te comporți într-o situație sau alta. Puțini știu însă ce vorbesc.

Problema și mai mare este că sunt mulți care nu știu ce vorbesc, indiferent de care le este backgroundul. Grupul celor care au o pregătire formală într-un domeniu, dar sunt inamici ai propriului domeniu, este numeros. Nu trebuie făcut mai mult decât de reamintit câți „experți” în noul coronavirus s-au ivit după debutul pandemiei, cu idei care mai de care mai bizare (vă aduceți aminte, probabil, de doctorița intens promovată de un post TV care pretindea că a descoperit ea remediul la ea acasă împotriva virusului).


3. Un al treilea avantaj este că poți pune în context multe idei și (false) descoperiri științifice.

Citind mereu în izolare (fără context), ajungi ușor să crezi multe năstrușnicii.

De exemplu, în aceste zile se vorbește despre faptul că noul telescop NASA, JWST (James Webb Space Telescope), prin datele furnizate, arată că Big Bangul nu a avut loc. Dacă dispui de datele necesare, înțelegi, pe de-o parte, că teoria Big Bang este una solidă, dar cu multiple probleme teoretice, iar pe de altă parte că cei care s-au apucat acum să conteste teoria sunt contestatari de meserie, adică o fac dinainte de datele FWT.

După cum am scris anterior, Big Bangul nu poate explica începutul a tot ce există. Dar asta pentru că nimic nu poate explica acest lucru, fiind vorba, în fapt, de o limitare a capacității de cunoaștere omenești. Orice ar spune omul despre începutul lumii, va exista întrebarea: „Și ce a fost înainte de asta?”, care nu poate primi răspuns la infinit. Avem o minte care nu poate concepte în mod mulțumitor un principiu inițial care să fie generat lumea. Și dacă-l numim Dumnezeu, problema nu se rezolvă, pentru că putem întreba „cum a apărut Dumnezeu?”. Discuția despre începutul lumii este inutilă pentru că nu poate exista răspuns definitiv. E un lucru pe care-l înțelegi din știință și filozofie.

Pe de altă parte, înveți cât de ușor este să deviezi de pe calea rațiunii. Suntem tentați să credem că un savant recunoscut pentru ceva, nu poate greși când este vorba despre altceva. Merită amintit că sunt numeroase minți luminate care au avut opinii cel puțin bizare pe anumite subiecte. Iată trei cazuri: Albert Einstein (aprecierea pentru Lenin și Stalin), James D. Watson (și opiniile rasiste)  și Linus Pauling (obsesia pentru vitamina C)

În esență, o educație științifică nu înseamnă rezolvarea de ecuații, ci înțelegerea a ceea ce spun acestea despre lumea, precum și a concluziilor cu privire la natura universului.

Mai mult, este util de înțeles că știința este în mare măsură instrumentală, nu descriptivă, în sensul că este un instrument de măsurare și predicție a fenomenelor din univers, nu o explicație definitivă a universului. Probabil cel mai bun exemplu este cel al teoriei gravitației universale a lui Newton, unde și faimosul fizician englez admite că nu are nicio idee cum ar putea să se atragă instantaneu corpurile din univers prin intermediul forței gravitaționale. Ecuațiile sale ne ajută să calculăm relațiile dintre corpurile cosmice, nu să explicăm lumea. Teoria curentă a gravitației, relativitatea generală a lui Einstein, nu este mai descriptivă, ci doar mai precisă. Natura instrumentală a științei pune mari probleme de înțelegere a multor aspecte fundamentale ale lumii, cum ar fi, de pildă, că nimic nu se poate deplasa cu o viteză mai mare decât viteza luminii în univers.

Nu te poți astăzi numi om educat, dacă nu ai o solidă educație științifică. Pur și simplu știința este (trebuie să fie) prezentă în absolut orice domeniu al cunoașterii. Până și domeniul osificat al religiei (care are rolul ei important în societate, fără îndoială) nu se poate păstra izolat de știință, pentru că știința este ubicuă, dacă nu prin informație, măcar prin tehnologie.

→ Citiți și: De ce are știința nevoie de filozofie

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.