Reflexul rotulian

La începutul sec. XIX cercetătorii știau puține despre sistemul nervos. Știau că organismul uman are nervi și că nervii erau implicați în „reflexe”, circuite tip „intrare-ieșire” (sau input-răspuns) care fac parte din sistemul nervos.

În cadrul unui reflex un anumit stimul (input al sistemului nervos) produce un răspuns. Cel mai simplu exemplu de reflex este reflexul rotulian. Aceste reflex este utilizat, de exemplu, în medicină pentru testarea apariției unor tulburări de mers, medicul neurolog folosind de un mic ciocan de cauciuc cu ajutorul căruia lovește tendonul rotulian, subiectul fiind în poziție șezând la marginea patului. Se obține ca răspuns o succesiune de impulsuri care sunt transmise prin coloana vertebrală. În coloană, axonii neuronilor senzitivi generează impulsuri nervoase care sunt trimise către fibrele musculare ale piciorului, determinând mișcarea bruscă a acestuia. Această simplă examinare poate da informații despre o posibilă problemă a coloanei vertebrale. Reflexul rotulian face parte din reflexele necondiționate. Într-un articol viitor vom vorbi despre cele condiționate.

Iată un alt exemplu: în cadrul reflexului retragerii degetului (ca în cazul în care se atinge ceva foarte fierbinte), durerea face ca degetul să se retragă automat.

Mai jos puteți vedea o listă de reflexe prezente la om. În fiecare caz un stimul activează neuroni senzitivi, care generează un răspuns motor. Această reacție este întotdeauna semnificativă sub aspect biologic, ajutând la protecția individului și a speciei.

Reflexe:
Input: obstrucția gâtului --> răspuns: vomitare.
Input: iritarea ochiului --> răspuns: lacrimi.
Input: zgomot puternic --> răspuns: punerea mâinilor la urechi, mișcarea ochilor.
Input: hrană în cavitatea bucală --> răspuns: eliberarea de salivă.
Input: stimulare sexuală --> răspuns: plăcere.
Input: aducerea pruncului la sân --> răspuns: eliberarea de lapte.
Input: lumină --> răspuns: contractarea pupilei.

Reflexele sunt prezente la toți membrii unei specii. Acestea sunt congenitale (înnăscute) și nu trebuie învățate. De exemplu, șerpii se nasc înzestrați cu reflexele de care au nevoie pentru a supraviețui, imediat după ce ies din ou fiind capabili să vâneze, fără a fi învățați de un alt animal matur.

Ființele umane sunt influențate în mod evident de învățare. Dar pot fi reflexele, modele fixate în biologia noastră, componente fundamentale ale comportamentului uman? Răspunsul a fost oferit de cercetătorul rus Ivan Pavlov, care a arătat că reflexele pot fi modificate prin procesul de învățare. Concret, este vorba despre faptul că animalul învață să asocieze un stimul cu activarea unui reflex. Despre asta vom vorbi în articolul viitor.

— ••• —
Articolul este parte din cartea „Introducere în psihologie” de Russell A. Dewey
CUPRINS
(Cap. 5: Condiționarea) - (Partea 1: Condiționarea clasică) - Ce sunt reflexele?

Textul este adaptare după cartea menționată.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro