Probabil ai auzit că astronauții își scot apendicele înainte de a părăsi Pământul. La urma urmei, se spune că poți trăi fără acest organ pentru că nu are nicio funcție, dar cât adevăr conține această idee?
Să începem prin a-l localiza. Apendicele este un mic săculeț în formă de deget, situat acolo unde intestinul subțire se unește cu intestinul gros, în cecum.
Inflamarea și infectarea apendicelui, cunoscute sub numele de apendicită, pot duce la ruperea organului și la o infecție generalizată (peritonită). Dacă nu este tratată, apendicita poate pune viața în pericol.
- Detalii
- de: Ignacio López-Goñi
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Suntem singuri în univers? Totul se reduce la întrebarea dacă este inteligența un rezultat probabil al selecției naturale sau o întâmplare extrem de improbabilă. Prin definiție, evenimentele probabile se întâmplă frecvent, iar cele improbabile – rar sau o singură dată.
Istoria noastră evolutivă arată că multe adaptări-cheie – nu doar inteligența, ci și animalele complexe, celulele complexe, fotosinteza și chiar viața însăși – au fost evenimente unice și, prin urmare, extrem de improbabile.
Apariția omului ca urmare a evoluției ar putea fi comparată cu câștigarea la loterie, doar că... una mult mai puțin probabilă.
- Detalii
- de: Nicholas R. Longrich
- Evoluţionism
Gândurile noastre sunt ca un teatru privat și, tocmai de aceea, ne pot fascina. Sunt uneori imprevizibile, alteori apar la comandă. Ne pot surprinde, stimula, ne pot împinge către acțiune și, uneori, ne fac să plângem.
La fel cum gândurile pot declanșa emoții și emoțiile pot declanșa gânduri: sentimentele influențează ceea ce se proiectează în teatrul nostru mental.
- Detalii
- de: Francois Richer
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Malnutriția acută severă înseamnă că un copil este extrem de slab și în pericol de moarte. Înfometarea și malnutriția sunt dăunătoare pentru oricine, dar pentru sugari, impactul poate fi profund și de durată.
- Detalii
- de: Nina Sivertsen, Annette Briley și Tahlia Johnson
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Oricine a consumat alcool știe cât de ușor poate acesta să reducă inhibițiile sociale și să te facă să faci lucruri pe care, în mod normal, nu le-ai face. Însă s-ar putea să nu știi că amestecarea anumitor medicamente cu alcoolul poate duce la efecte care te pot pune în pericol.
Când combini alcoolul cu medicamente, fie eliberate pe bază de rețetă sau fără, acestea pot amplifica efectele alcoolului sau alcoolul poate intensifica efectele secundare ale medicamentelor. Uneori, pot apărea efecte secundare complet noi.
- Detalii
- de: Nial Wheate, Jasmine Lee, Kellie Charles și Tina Hinton
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ieri dimineață am băut o cafea cu un prieten într-un restaurant în zona Eroilor din București. Eu am luat și o sticlă de apă, prietenul nu. Chelnerița i-a recomandat un pahar cu apă, pentru că... „știți că vă deshidratează cafeaua”.
Mulți oameni cred că băutul cafelei duce la deshidratare. Nu cred că a fost vreo încercare a chelneriței de a crește valoarea facturii, ci, cel mai probabil, chiar crede că, în fapt, cafeaua deshidratează. Doar că e un mit.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, medicul Henry Beecher a observat că unii dintre soldații săi răniți pe câmpul de luptă nu aveau nevoie de analgezice puternice pentru a-și gestiona durerea. În unele cazuri, rănile erau atât de grave, încât implicau pierderea unei părți dintr-un membru.
Avea loc un fenomen cu adevărat remarcabil: efectele fricii, stresului și emoției asupra creierului blocau durerea. Dar cum funcționează acest mecanism? Și cum îl putem folosi în avantajul nostru?
- Detalii
- de: Dan Baumgardt
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
An Oyster-cellar in Leith de John Burnet (1819). Credit: NationalGalleries
Stridiile și melcii sunt recunoscuți în întreaga lume drept alimente de lux, însă în trecut erau surse ieftine de proteine pentru clasele de jos. Cei mai puțin aventuroși în ale mâncării privesc astăzi melcii ca pe niște dăunători de grădină și nu ezită să sublinieze că stridiile proaspăt desfăcute sunt nu doar crude, ci și vii în momentul în care sunt consumate.
Cum au ajuns aceste ingrediente neobișnuite să devină simboluri ale consumului extravagant?
- Detalii
- de: Garritt C. Van Dyk,
- Alimentaţie-Sănătate
Licheni la Blenheim Palace. Credit: Ian Wallman, CC BY-SA
Lichenii de pe piatră, acele „explozii încremenite”, așa cum i-a numit marea poetă americană Elizabeth Bishop, rămân nevăzuți pentru majoritatea dintre noi, ceea ce e remarcabil, având în vedere cât de răspândiți sunt. Se pare că aceste entități ecologic și cultural semnificative cad pe nedrept victime unui fenomen asemănător cu „orbirea față de plante”, o tendință recunoscută a oamenilor de a ignora plantele, cu care mulți dintre noi — atunci când întâlnim pentru prima dată lichenii — le confundăm, deși nu sunt deloc plante.
- Detalii
- de: Nicholas Carter
- Biologie
În ciuda popularității medicamentelor pe bază de semaglutid precum Ozempic și Wegovy pentru pierderea în greutate, sondajele sugerează că majoritatea oamenilor preferă totuși să slăbească fără a recurge la medicamente. Pentru cei care aleg o abordare naturală a pierderii în greutate, cercetările arată că anumiți nutrienți și strategii alimentare pot imita în mod natural efectele semaglutidelor.
Un consum crescut de fibre și grăsimi mononesaturate (găsite în uleiul de măsline și avocado) - precum și momentul zilei în care sunt consumate alimentele, ordinea în care sunt consumate, viteza de mâncare și chiar mestecatul — pot stimula în mod natural producția aceluiași hormon responsabil pentru efectele medicamentelor pe bază de semaglutid.
- Detalii
- de: Mary J. Scourboutakos
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Universul nu este guvernat în întregime de nicio lege.
La trei secole după ce Newton a formulat realitatea în termeni de legi fixe și ecuații deterministe, știința a ajuns la o frontieră radical nouă, susțin Stuart Kauffman, biochimist și expert în sisteme complexe, și Andrea Roli, profesor de știința calculatoarelor. Biosfera – rețeaua în continuă evoluție a vieții – nu este un mecanism de ceas, ci un sistem auto-creativ și imprevizibil. Organismele se reconfigurează constant în moduri care nu pot fi prevăzute nici măcar în principiu și care nu pot fi captate într-un cadru matematic. Știința trebuie acum să înfrunte o idee îndrăzneață: realitatea nu este guvernată în întregime de nicio lege, iar cheia misterelor ei mai profunde o deține biologia, nu fizica.
La trei secole după Newton, ne aflăm în fața celei de-a treia mari tranziții din știință.
Newton a inaugurat prima mare tranziție inventând calculul diferențial și integral, precum și fizica clasică. Nu este o exagerare să spunem că Newton ne-a învățat cum să gândim. Să numim aceasta „paradigma newtoniană”.
- Detalii
- de: Stuart Kauffman și Andrea Roli
- Evoluţionism
Vă amintiți episodul acela din Fetițele Powerpuff în care clovnul colorat este înălbit din greșeală, transformându-se într-un mim malefic, și începe să absoarbă toate culorile din Townsville, cufundându-i pe toți în tristețe (pentru publicul nostru mai tânăr, acesta)? Așa mă simt eu în ultima vreme.
În contextul acesta, m-am chinuit să găsesc un subiect cu adevărat pozitiv, ceva care să distragă atenția în timp ce oferă o oarecare alinare. Știu, cam multe cerințe pentru un text de pe Internet. Și habar nu am dacă alegerea mea va îndeplini vreuna dintre ele, dar am optat pentru empatie. În mare parte pentru că vreau să mă agăț de speranța că ar putea contracara măcar o parte din negativitatea care ne îneacă.
- Detalii
- de: Dr. Cristiana Dimulescu
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Se acceptă în general că exercițiile fizice sunt un element-cheie în pierderea în greutate. Însă această opinie, susținută de mult timp, a fost pusă sub semnul întrebării în ultimii ani, existând numeroase articole și podcasturi care susțin că este un mit faptul că exercițiile îți accelerează metabolismul și te ajută să arzi calorii și după antrenament.
Ideea centrală a acestor relatări este că numărul de calorii pe care îl ardem zilnic este cumva limitat. Această ipoteză a fost propusă pentru prima dată în 2012 de antropologul evoluționist Herman Pontzer. El a sugerat că, pe măsură ce îți crești consumul zilnic de energie (caloriile arse) prin activitate fizică, corpul tău va găsi modalități de a reduce energia consumată pentru alte procese biologice – cum ar fi metabolismul bazal (de repaus). Astfel, consumul total zilnic de energie ar rămâne neschimbat.
- Detalii
- de: Dylan Thompson și Javier Gonzalez
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Cei interesați cât de cât de nutriție au văzut, aproape sigur, că în ce privește consumul de proteine o sumedenie de influenceri, cu background mai mult sau mai puțin solid în domeniul nutriției, recomandă recent consumul unor cantități mari de proteine, mult peste recomandările instituționale. Au rămas instituțiile în urmă sau acești influenceri exagerează?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
De la stânga la dreapta: A. africanus, A. aferensis, H. erectus, H. neanderthalensis și H. sapiens
În căutarea cunoașterii, evoluția umană se află la același nivel cu originile vieții și ale universului. Și totuși, cu excepția cazurilor când o descoperire spectaculoasă ajunge pe primele pagini, paleoantropologia și domeniile înrudite au beneficiat de mult mai puțin sprijin și finanțare științifică – mai ales pentru oamenii de știință și instituțiile din țările africane în care au avut loc atât de multe descoperiri importante.
Una dintre primele descoperiri importante a fost făcută acum un secol în Taung, Africa de Sud, de muncitori dintr-o mină care au descoperit craniul unui copil de 2,8 milioane de ani, cu dinți asemănători celor umani. Anatomia sa fosilizată oferea dovezi ale mersului biped timpuriu; 50 de ani mai târziu, în regiunea Afar din nordul Etiopiei, care avea să devină un punct fierbinte al descoperirilor umane străvechi, această înțelegere a făcut un nou salt înapoi în timp odată cu descoperirea lui Lucy.
- Detalii
- de: John Gowlett
- Evoluţionism
