Ni se spune că „statul pe scaun este noul fumat”. Este o expresie memorabilă, care pare să rezume o problemă foarte reală, dar este și o simplificare excesivă. Dacă statul jos ar fi întotdeauna cea mai proastă opțiune, am putea rezolva problema pur și simplu ridicându-ne, însă lucrurile nu stau așa.
Pentru milioane de oameni, lucrul în picioare nu este o alternativă sănătoasă, ci o cerință zilnică. Personalul din sănătate și industrie, profesorii, vânzătorii, ospătarii și frizerii petrec nenumărate ore în picioare, iar acest lucru își pune, de asemenea, amprenta asupra sănătății lor.
Tulburările musculo-scheletice – care afectează spatele, gâtul, umerii, picioarele și labele picioarelor – reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate la locul de muncă în Europa.
- Detalii
- de: Alejandro J. Almenar Arasanz și Marta Diarte Oliva
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Efectul radiației ultraviolete solare asupra pielii. Subiectul din imagine a fost șofer de camion 28 de ani, fiind sub incidența razelor solare în special pe partea stângă, după cum se poate observa.
Credit: The New England Journal of Medicine
Îmbătrânirea pielii este un proces complex, determinat atât de factori interni, biologici, cât și de factori externi, legați de stilul de viață. Deși industria cosmetică și rețelele sociale promovează numeroase soluții pentru „piele perfectă”, dovezile științifice indică faptul că doar câteva intervenții au efecte reale și consistente. Înțelegerea mecanismelor îmbătrânirii este esențială pentru a separa miturile de realitate.
Îmbătrânirea nu afectează doar pielea
Procesul de îmbătrânire facială nu se limitează la stratul superficial al pielii. El implică simultan pielea, țesutul adipos, musculatura și structura osoasă.
Începând chiar din jurul vârstei de 20–30 de ani, apar modificări în țesutul adipos facial. Unele compartimente de grăsime se reduc, în timp ce altele pot crește sau migra. Acest dezechilibru duce la apariția pliurilor, a aspectului de „cădere” a obrajilor și a pungilor de sub ochi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Explorarea spațiului cosmic nu presupune doar cunoștințe avansate de inginerie, fizică sau medicină, ci și dezvoltarea unor abilități aparent banale, dar esențiale în condiții de microgravitație și izolare. Experiența acumulată în ultimele decenii de misiuni cu echipaj uman, inclusiv cele asociate programului NASA, arată că adaptarea la mediul spațial implică o serie de competențe neobișnuite, dar necesare pentru funcționarea optimă a echipajelor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Corpul uman este adesea descris ca o minune a „designului perfect”: elegant, eficient și fin reglat pentru scopul său. Totuși, atunci când privim mai atent, apare o imagine destul de diferită.
Departe de a fi o mașinărie fără cusur, corpul seamănă mai degrabă cu un mozaic de compromisuri modelate de milioane de ani de ajustări evolutive. Evoluția nu proiectează structuri de la zero. Mai degrabă, modifică ceea ce există deja.
Ca urmare, multe aspecte ale anatomiei umane sunt doar soluții „suficient de bune” – funcționale, dar departe de a fi perfecte. Unele dintre cele mai frecvente probleme și afecțiuni medicale apar direct din aceste constrângeri moștenite.
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală umană ilustrează cel mai bine această poveste.
- Detalii
- de: Lucy E. Hyde
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ți s-a întâmplat vreodată să adormi și, dintr-odată, să auzi ceea ce pare a fi o împușcătură, o ușă trântită sau o explozie în interiorul capului? Te trezești brusc, cu inima bătând puternic, te ridici în șezut în pat, dar în cameră este liniște. Nu s-a întâmplat nimic, dar a părut foarte real.
Această experiență are un nume dramatic: sindromul capului care explodează.
În ciuda denumirii alarmante, nu este periculos, nu este dureros și nu este un semn că există o problemă la nivelul creierului.
- Detalii
- de: Flavie Waters
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Este ușor să trecem cu vederea faptul că peste 90% dintre tratamentele medicale nu sunt susținute de dovezi solide. Oamenii pot considera frustrant – chiar enervant – atunci când o analiză concluzionează că dovezile pentru un tratament sunt prea slabe pentru a spune dacă ajută sau dăunează.
Acesta a fost cazul deciziei recente a NHS England de a restricționa noile prescripții de hormoni pentru schimbarea sexului la tinerii de 16 și 17 ani.
Dificultatea de a baza deciziile clinice pe dovezi solide nu este nouă și nici nu este specifică medicinei de gen. Archie Cochrane, un cercetător scoțian de pionierat, a acordat obstetricii și ginecologiei o „lingură de lemn” în 1979 pentru cea mai slabă utilizare a dovezilor științifice în practica clinică; un verdict dur care a determinat domeniul să își revizuiască modul în care evaluează și aplică cercetarea. Acest lucru a dus la primul manual bazat pe dovezi, la o mișcare globală și la o bibliotecă online.
Și alte domenii medicale s-au confruntat cu această provocare, adesea fără să fie vina lor. Pediatria, de exemplu, se confruntă cu un echilibru dificil atunci când încearcă să producă studii clare și de încredere.
- Detalii
- de: Andrew Booth
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Răsfoiește un manual, urmărește un influencer din zona de wellness sau ascultă o conversație la sală și poate părea că, în fapt, corpul uman a fost deja cartografiat complet. Fiecare mușchi are un nume, fiecare nerv este trasat. Totul este înțeles și ușor accesibil.
Cei mai mulți oameni recunosc cel puțin câțiva termeni anatomici – „trapez”, „fesieri”, „biceps”. După secole de disecții, microscopie și imagistică medicală, pare rezonabil să presupunem că munca este încheiată. Cu siguranță anatomia, ca disciplină, trebuie să fie completă?
Nu este. Nici pe departe.
- Detalii
- de: Michelle Spear
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Rinichii sunt printre cele mai eficiente și mai puțin conștientizate organe ale corpului uman. În fiecare zi, ei filtrează aproximativ 150 de litri de sânge, eliminând deșeurile și reglând echilibrul apei, sărurilor și substanțelor nutritive. Fără această funcție continuă, organismul ar deveni rapid toxic pentru sine.
O analogie simplă ajută la înțelegerea rolului lor: corpul poate fi comparat cu o piscină, iar rinichii cu sistemul de filtrare. Atunci când filtrul funcționează, apa rămâne limpede. Când cedează, impuritățile se acumulează rapid, iar sistemul devine inutilizabil. La fel, fără rinichi funcționali, substanțele nocive se acumulează în sânge, punând viața în pericol.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Corpul uman, se pare, este surprinzător de bun la crearea pietrelor. Dă-i suficient timp și condițiile potrivite și va începe să cristalizeze minerale, să întărească secreții și, în cazuri rare, să transforme o tragedie în piatră. Calculi biliari. Pietre la rinichi. Pietre pe amigdale. Pietre salivare. Și, într-unul dintre cele mai stranii și mai triste colțuri ale istoriei medicale, copii de piatră.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Dacă ai ridicat vreodată o greutate, știi rutina: provoci mușchii, le dai timp să se refacă, îi hrănești și... repeți. În timp, devine mai puternic. Desigur, mușchii cresc doar atunci când provocarea crește treptat. Dacă ridici mereu aceeași greutate în același mod, progresul se oprește.
Poate părea surprinzător să afli că și creierul răspunde la antrenament într-un mod foarte asemănător cu mușchii, deși cei mai mulți dintre noi nu ne gândim la el astfel. Gândirea clară, concentrarea, creativitatea și judecata bună se construiesc prin provocare, atunci când creierul este împins să iasă din rutină, în loc să funcționeze pe pilot automat. Acea ușoară senzație de disconfort mental este adesea semnul că creierul chiar se antrenează, la fel cu acea „arsură” plăcută din mușchi după un antrenament bun.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Imaginați-vă că mergeți la spital pentru o infecție bacteriană la ureche și medicul vă spune: „Nu mai avem opțiuni”. Poate suna dramatic, dar rezistența la antibiotice împinge acest scenariu tot mai aproape de realitate pentru un număr tot mai mare de oameni. În 2016, o femeie din Nevada a murit din cauza unei infecții bacteriene care era rezistentă la toate cele 26 de antibiotice disponibile atunci în Statele Unite.
Numai în SUA apar anual peste 2,8 milioane de îmbolnăviri cauzate de bacterii rezistente la antibiotice. La nivel global, rezistența antimicrobiană este asociată cu aproape 5 milioane de decese pe an.
- Detalii
- de: André O. Hudson
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Dean Karnazes
Majoritatea alergătorilor – fie ei amatori sau olimpici – ating inevitabil un prag fiziologic clar: limita lactatului. Dincolo de acest punct, organismul nu mai poate procesa lactatul produs în mușchi, apar arsuri, crampe și blocaj muscular. Pentru Dean Karnazes, ultramaratonist din California, această limită pare însă să nu existe. De-a lungul carierei a alergat trei zile și trei nopți fără oprire (mai precis, a alergat 560 km - echivalentul București-Timișoara - în 80 de ore și 44 de minute în 2005), fără să simtă vreodată arsura musculară pe care restul lumii o cunoaște atât de bine.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
A nu simți durerea poate părea, la prima vedere, o calitate de super-erou. În realitate, lipsa totală a durerii este profund periculoasă. Durerea funcționează ca un sistem de alarmă evolutiv esențial, avertizându-ne asupra rănilor și pericolelor care ne pot afecta integritatea fizică. În absența ei, accidentele se acumulează, iar viața devine o suită continuă de riscuri neobservate.
Exemplul lui Ashlyn Blocker, o adolescentă din Georgia, SUA, ilustrează brutal această realitate. Din clipa nașterii, nu a simțit nicio formă de durere: și-a mușcat limba până aproape de automutilare, a ars pielea palmelor pe un utilaj industrial, a mers două zile cu o gleznă ruptă și s-a ales cu cicatrici severe în urma unor accidente repetate. Toate, fără să simtă vreun semnal de avertizare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Când spunem „îmi amintesc”, nu vorbim cu toții despre același lucru. Pentru unii, amintirea este un film interior bogat în imagini; pentru alții, o propoziție scurtă sau o notă într-un caiet.
Mințile umane sunt diferite, pe un spectru larg, din multe perspective, aspect care ne scapă, pentru că nu avem acces decât la propria minte și propriul mod de a percepe lumea. Dar știința este aici tocmai pentru a ne îmbogăți cunoașterea...
Memoria nu este doar o listă de fapte despre viața noastră, ci, pentru majoritatea oamenilor, ci abilitatea de a revedea trecutul cu imagini, sunete și emoții. În ultimele decenii, cercetările au arătat însă că o parte din populație nu vede nimic cu „ochiul minții”. Această absență a imaginilor mentale, numită afantazie, și opusul ei, hiperfantazia, influențează profund felul în care ne amintim, trăim emoțiile, creăm artă, ne raportăm la traumă și chiar la ideea de „eu”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Tot mai multe afecțiuni sunt reunite sub umbrela „bolilor inflamatorii cronice”: obezitate, diabet de tip 2, boli cardiovasculare, Alzheimer, cancer, astm, boală inflamatorie intestinală, artrită, endometrioză, tulburări psihice precum depresia sau schizofrenia și multe altele. Împreună, formează astăzi principala cauză de mortalitate la nivel global.
Inflamația acută reprezintă o reacție de vindecare a organismului esențială, dar forma ei cronică, difuză și persistentă pune sub semnul întrebării vechile modele medicale. Pe măsură ce anomaliile se acumulează și explicațiile clasice nu mai sunt mulțumitoare, tot mai mulți cercetători consideră că asistăm la începutul unei schimbări de paradigmă cu implicații majore pentru modul în care înțelegem sănătatea, boala și tratamentul.
- Detalii
- de: Amy K McLennan
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
