Predau la universitate un curs numit „Hormoni și comportament”. Ceea ce îi surprinde pe studenți este faptul că sexul biologic nu este determinat de un singur „comutator”. Ceea ce mă surprinde pe mine este că mulți studenți nu au învățat niciodată acest lucru. Este biologie de bază, dar una care ne ajută să înțelegem viața.
Sexul se formează printr-o succesiune de evenimente care începe înainte de naștere și continuă la pubertate. Cromozomii contribuie la dirijarea formării gonadelor, părțile corpului care, de regulă, devin ovare sau testicule. Gonadele produc hormoni. Apoi, organismul trebuie să răspundă la acești hormoni. La majoritatea oamenilor, aceste etape evoluează în aceeași direcție. Dar, în cazuri rare, lucrurile nu se întâmplă astfel.
- Detalii
- de: Jean-Michel Fustin
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
În urmă cu aproape patru secole, medicul englez William Harvey demonstra că inima funcționează ca o pompă care pune sângele în mișcare prin întregul organism. Descoperirea avea să schimbe definitiv medicina și fiziologia. Totuși, Harvey nu putea răspunde la o întrebare care avea să preocupe generații întregi de cercetători: dacă inima trimite sângele cu ușurință până la picioare, cum reușește acesta să se întoarcă, împotriva gravitației? Este una dintre cele mai dificile provocări pe care organismul uman trebuie să le rezolve în fiecare secundă a vieții. Atunci când stăm în picioare, sângele din venele aflate la nivelul gleznelor trebuie să urce aproximativ un metru și jumătate până la inimă. Dacă ar depinde doar de presiunea reziduală produsă de inimă, acest lucru ar fi imposibil.
Soluția găsită de evoluție este de o eleganță remarcabilă: organismul a transformat mersul într-un mecanism de pompare. De fiecare dată când facem un pas, mușchii gambei comprimă venele profunde și împing sângele către inimă. Din acest motiv, fiziologii și chirurgii vasculari vorbesc adesea despre „pompa musculară a gambei”, iar unii o numesc, metaforic, „a doua inimă”.
Această denumire nu este o figură de stil. Fără funcționarea eficientă a pompei gambei, oamenii nu ar putea rămâne mult timp în poziție verticală fără ca picioarele să se umfle progresiv, iar circulația venoasă ar deveni rapid ineficientă.
Multe dintre problemele frecvente ale membrelor inferioare – senzația de picioare grele, umflarea gleznelor, apariția varicelor sau chiar unele forme de tromboză – au o legătură directă cu eficiența acestui mecanism.
Deși folosim această pompă de mii de ori în fiecare zi, cel mai probabil puțini oameni știu că ea există. De aceea articolul de față 😀
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Creierul trimite un semnal electric către fibrele musculare, ceea ce determină eliberarea calciului în interiorul fibrelor. Calciul permite proteinelor de miozină să se cupleze la proteinele de actină. ATP-ul furnizează energia necesară miozinei pentru a trage. Atunci când milioane de asemenea acțiuni minuscule se produc simultan, mușchiul se scurtează și generează mișcare.
Mușchii sunt extraordinari. Datorită lor poți ciupi corzile unei chitare, lovi o minge de fotbal sau bate palma cu prietenii. Când decizi să te miști, creierul le transmite mușchilor ce să facă, iar aceștia intră imediat în acțiune. Dar ce se întâmplă, de fapt, în interiorul mușchilor pentru ca mișcarea să fie posibilă?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înțelegi cum sunt alcătuiți mușchii.
- Detalii
- de: Kiki Crawford
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Inteligența artificială are la bază ipoteza că, în fapt, creierul este un computer, iar reproducerea minții de către computere este doar o chestiune de timp. Filozoafa Dorothea Olkowski afirmă este această idee reprezintă una dintre cele mai mari greșeli din istoria științei. Argumentul principal este acela că, în fapt, conștiința nu își are originea în cortex, sediul raționamentului și al limbajului, ci în trunchiul cerebral, cea mai veche parte a creierului, și este modelată de chimia corpului și de emoții. Sistemul de transmitere a mesajelor la nivel cerebral este prea complex din punct de vedere chimic, acționează prea lent și este prea bine integrat cu întregul corp pentru a putea fi redus la simpla logică binară da/nu care stă la baza proceselor de calcul.
O mare parte din discursul contemporan despre inteligența artificială pornește de la o idee care, prin repetare, a ajuns să pară aproape evidentă: creierul este un dispozitiv de procesare a informației, gândirea este un tip de calcul, iar conștiința ar trebui să apară de la sine într-un sistem artificial suficient de complex. Dacă neuronii sunt componente biologice care primesc semnale, le prelucrează și transmit mai departe un rezultat, atunci înlocuirea lor cu circuite electronice ar părea, cel puțin în principiu, posibilă.
Din această perspectivă, diferența dintre creier și computer ar fi una de material, viteză și complexitate, nu una de natură. Creierul este alcătuit din celule vii și funcționează relativ lent, computerul este construit din siliciu și operează foarte repede, dar ambele ar efectua, în esență, același lucru: transformarea unor intrări în ieșiri potrivit unor reguli.
Filozoafa americană Dorothea Olkowski susține însă că această comparație nu este doar incompletă, ci profund greșită. Într-un articol publicat pe 21 iulie 2026 de Institute of Art and Ideas, ea argumentează că mintea nu poate fi înțeleasă pornind exclusiv de la cortex, de la neuroni individuali și de la procesarea abstractă a informației. Conștiința este, în această interpretare, un fenomen corporal, afectiv, chimic și evolutiv, ale cărui temelii se află în regiunile cele mai vechi ale creierului.
Problema nu este că un computer nu ar putea imita anumite produse ale gândirii. Sistemele de inteligență artificială pot genera texte, recunoaște imagini, traduce limbi și identifica regularități inaccesibile observației umane directe. Problema este dacă asemenea performanțe reprezintă gândire în același sens în care gândește un organism viu și, mai ales, dacă prelucrarea simbolurilor poate produce experiență subiectivă: faptul de a simți frică, durere, curiozitate, dorință sau plăcere.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Căpușe: adultă, în stângă, tânără, în dreapta.
Căpușele sunt mici și este posibil să nu observați momentul în care vă mușcă, însă bolile pe care le transmit vă pot afecta grav sănătatea.
Numai căpușele cerbului, cunoscute și sub denumirea de căpușe cu picioare negre, provoacă anual în Statele Unite aproximativ 476.000 de cazuri noi de boală Lyme, o afecțiune care poate produce leziuni pe termen lung la nivelul articulațiilor, inimii și sistemului nervos. Este posibil să fi auzit și despre căpușa „lone star” — Amblyomma americanum, numită astfel după pata albă de pe spatele femelei. Aceasta poate declanșa sindromul alfa-gal, în urma căruia persoanele afectate pot deveni alergice la carnea roșie și la produsele derivate din aceasta, inclusiv la anumite vaccinuri, medicamente și produse care conțin gelatină.
N.n. - În România au fost identificate 27 de specii de căpușe, Ixodes ricinus fiind cea mai frecventă specie. La om au fost identificate 4 specii de căpușe: Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus.
Alte câteva boli transmise prin căpușe, printre care boala provocată de virusul Heartland, boala provocată de virusul Powassan, babesioza și anaplasmoza, pot produce probleme grave de sănătate și, în cazurile severe, chiar decesul.
Anul 2026 a fost unul dificil, numărul prezentărilor la serviciile de urgență asociate mușcăturilor de căpușă menținându-se ridicat la începutul verii.
Prin urmare, cum puteți evita să fiți mușcat și ce măsuri preventive sunt cu adevărat eficiente?
- Detalii
- de: Amanda Roome
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
În ultimii ani s-a răspândit o afirmație încurajatoare: aproape jumătate dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite sau întârziate prin schimbarea stilului de viață și prin tratarea unor probleme de sănătate. Mesajul pare simplu: dacă facem mișcare, nu fumăm, dormim suficient, ne controlăm tensiunea arterială și rămânem activi intelectual și social, ne-am putea reduce aproape la jumătate riscul de demență.
Realitatea este însă mult mai complicată.
Două articole publicate consecutiv de Science Norway prezintă o dispută relevantă privind felul în care trebuie interpretate dovezile. În primul, cercetătorii norvegieni Kristine Beate Walhovd și Anders Martin Fjell contestă câteva dintre ideile devenite aproape axiome în discursul despre sănătatea creierului. În al doilea, Geir Selbæk, cercetător în domeniul demenței și unul dintre autorii raportului din 2024 al Comisiei Lancet, apără ideea că măsurile de sănătate și stilul de viață pot reduce riscul de demență.
La prima vedere, pozițiile par opuse. Fjell și Walhovd spun că beneficiile prevenției sunt adesea exagerate, în timp ce Selbæk afirmă că dovezile în favoarea măsurilor preventive sunt solide. Dar diferența esențială nu privește recomandarea de a avea grijă de sănătate. Toți cercetătorii implicați consideră că activitatea fizică, controlul bolilor cardiovasculare, tratarea pierderii auzului sau renunțarea la fumat sunt benefice.
Disputa privește altceva: cât de sigur putem spune că aceste măsuri previn demența și ce înseamnă, de fapt, cifra de 45%.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Într-un articol publicat recent pe platforma Institute of Art and Ideas, intitulat „Atât pentru conștiință, cât și pentru inteligența artificială, atenția este tot ce ai nevoie. Ingredientul secret al subiectivității”, neurologul Michael Graziano, profesor la Universitatea Princeton, propune o legătură ambițioasă între trei domenii care, la prima vedere, par foarte diferite: funcționarea creierului, apariția experienței conștiente și dezvoltarea inteligenței artificiale. Elementul comun ar fi atenția.
Pentru creier, atenția reprezintă mecanismul prin care o cantitate limitată de resurse este concentrată asupra unei mici părți din informațiile disponibile. Pentru sistemele moderne de inteligență artificială, mecanismele numite tot „atenție” permit stabilirea relațiilor relevante dintre elementele unei secvențe. Iar în teoria lui Graziano, conștiința însăși ar apărea atunci când creierul construiește un model simplificat al propriei atenții.
Ideea este interesantă: poate că mintea umană și inteligența artificială au progresat datorită aceleiași soluții fundamentale – selectarea informației relevante. Dar analogia trebuie manevrată cu grijă. Cuvântul „atenție” desemnează aici procese asemănătoare din punct de vedere abstract, nu mecanisme identice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Viețile și simptomele pacienților cu creier divizat oferă o fereastră rară către felul în care creierul leagă experiențele într-o singură minte.
Creierul, asemenea restului corpului, are un grad remarcabil de simetrie bilaterală. Este util să ni-l imaginăm ca pe o nucă mărită. O parte nu este imaginea în oglindă perfectă a celeilalte, dar seamănă destul de mult cu ea. Aproape fiecare structură cerebrală există în două exemplare, unul în stânga și unul în dreapta. Jumătatea stângă a câmpului vizual este reprezentată de cortexul vizual din emisfera dreaptă, în timp ce jumătatea dreaptă este cartografiată în cortexul vizual stâng.
Și totuși, când privești lumea, nu vezi o linie verticală fină care îți străbate câmpul vizual; cele două hemicâmpuri sunt integrate fără cusur. Filozofii subliniază că experiența este unitară. Cu alte cuvinte, nu trăiești două fluxuri ale conștiinței, câte unul pentru fiecare parte, ci unul singur. Iar ceea ce este adevărat pentru vedere se aplică la fel de bine atingerii, auzului și așa mai departe.
- Detalii
- de: Christof Koch
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Știți senzația aceea când intri într-o cameră și uiți imediat de ce ai venit acolo? Poate te duseseși să-ți iei cheile. În drum spre cameră, te gândeai că trebuie să le iei. Dar, odată ajuns, cheile au dispărut complet din mintea ta.
Fenomenul este numit uneori „efectul ușii”, pentru că apare adesea când intrăm într-o încăpere nouă. De ce se întâmplă asta? Răspunsul are mult de-a face cu o facultate numită memorie de lucru. Informația este stocată în memoria de lucru atunci când avem nevoie de ea pentru sarcinile de care ne ocupăm chiar în acel moment, cum ar fi să ne amintim că trebuie să ne luăm cheile.
Ceea ce face memoria de lucru atât de interesantă este legătura ei strânsă cu conștiința. Efectul ușii sugerează că, atunci când informația este eliminată din memoria de lucru, ea pare să iasă imediat și din conștiință. Sugerează, de asemenea, că informația din memoria de lucru poate fi uitată foarte ușor.
Legătura dintre memoria de lucru și conștiință primește tot mai multă atenție în psihologie, filozofie și neuroștiințe. Ar putea memoria de lucru să dea naștere, într-un fel, conștiinței?
- Detalii
- de: Henry Taylor
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
De decenii oamenilor li se spune că problemele legate de greutate pot fi rezolvate prin matematică: diferența dintre caloriile ingerate și cele consumate. Dacă greutatea ar fi o simplă ecuație matematică, probabil că mai mulți oameni ar avea greutatea pe care și-o doresc. Dar lucrurile sunt mult mai complicate.
Există mai multe teorii cu privire la motivul pentru care este dificil să slăbești. Unele se concentrează asupra geneticii și metabolismului, în timp ce altele susțin că factorii de mediu și cei sociali sunt mai importanți.
Dar care dintre aceste teorii este corectă, dacă este vreuna? Sunt oamenii condamnați să aibă greutatea dictată de genetică, metabolism sau mediu?
Sunt diabetolog și medic specializat în medicina obezității. Înțelegerea a ceea ce se știe și a ceea ce rămâne incert în legătură cu aceste teorii te poate ajuta, eventual, să-ți depășești propria biologie pentru a-ți schimba greutatea.
- Detalii
- de: Kim Pfotenhauer
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ai nevoie de ore întregi la sală, în fiecare săptămână, ca să trăiești mai mult? Probabil că nu. Un nou studiu amplu sugerează că, în cazul antrenamentului de forță, beneficiile maxime pentru reducerea riscului de mortalitate apar la aproximativ 90–119 minute pe săptămână. Peste acest prag, cercetătorii nu au observat o reducere suplimentară clară a riscului.
Studiul, publicat în British Journal of Sports Medicine, a analizat datele a 147.374 de participanți, urmăriți în trei cohorte mari timp de până la 30 de ani: Health Professionals Follow-up Study, Nurses’ Health Study și Nurses’ Health Study II. Participanții erau profesioniști din domeniul sănătății, ceea ce contează: nu vorbim despre un eșantion perfect reprezentativ pentru întreaga populație.
Ce înseamnă „antrenament de forță”? Nu doar ridicarea de haltere. Intră aici exercițiile cu greutăți, genuflexiunile, flotările, fandările și alte forme de antrenament care solicită mușchii împotriva unei rezistențe.
În fapt, ideea centrală este aceea că mușchii trebuie folosiți suficient de intens încât organismul să aibă un motiv să-i mențină și să-i adapteze.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Aproximativ 40% dintre adulții din întreaga lume sunt afectați de osteopenie: o pierdere a densității minerale osoase. Această afecțiune este extrem de frecventă, în special la femeile aflate la menopauză și la persoanele vârstnice. Se estimează că în Regatul Unit au loc anual peste 500.000 de fracturi cauzate de densitatea osoasă scăzută.
Osteopenia în sine nu provoacă de obicei simptome și se dezvoltă lent, în tăcere. Mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că au această afecțiune până când suferă o fractură sau fac un test de densitate osoasă, recomandat de obicei din cauza unor factori de risc precum vârsta și menopauza. Acest lucru transformă osteopenia într-o problemă importantă de sănătate publică, dar adesea insuficient recunoscută.
Osul este un țesut dinamic care trece continuu printr-un proces de reînnoire numit remodelare osoasă. În timpul acestui proces, osul vechi este descompus (resorbție), iar os nou este format (formare).
- Detalii
- de: Hasmik Jasmine Samvelyan
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Insomnia ar putea tortura omenirea încă din Antichitate, dar în ultimii 20 de ani oamenii de știință au făcut progrese în înțelegerea privării cronice de somn.
Astăzi, privarea de somn este una dintre cele mai răspândite probleme psihologice raportate în Regatul Unit, aproximativ o treime din populația adultă a Angliei raportând frecvent simptome de insomnie.
Insomnia apare rareori de una singură, iar acest lucru ne duce la una dintre cele mai mari schimbări pe care oamenii de știință le-au făcut în înțelegerea privării cronice de somn. Marea majoritate a persoanelor cu insomnie are adesea și alte afecțiuni psihice sau fizice, precum diabet, hipertensiune, durere cronică, boli tiroidiene, probleme gastrointestinale, anxietate sau depresie.
Insomnia asociată cu o altă boală sau tulburare era numită insomnie secundară. Asta însemna că insomnia era considerată o consecință a acelor afecțiuni de bază. Ca urmare, până relativ recent, medicii nu încercau în general să trateze insomnia secundară.
- Detalii
- de: Iuliana Hartescu
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Îmbătrânirea este unul dintre cele mai complexe procese biologice cunoscute. Timp de decenii, cercetătorii au încercat să afle dacă degradarea organismului este rezultatul acumulării întâmplătoare de daune moleculare sau dacă există mecanisme biologice organizate care coordonează această transformare lentă a corpului. Un nou studiu realizat la Rockefeller University sugerează că răspunsul este mai nuanțat: îmbătrânirea nu este complet haotică, ci implică schimbări coordonate, care afectează anumite tipuri de celule în momente specifice ale vieții.
Echipa condusă de biologul Junyue Cao a realizat una dintre cele mai detaliate hărți ale îmbătrânirii la mamifere. Cercetătorii au analizat aproximativ șapte milioane de celule provenite din 21 de țesuturi diferite de șoarece, comparând animale tinere, adulte și bătrâne. Scopul a fost să observe, la nivel celular și molecular, ce se schimbă în organism odată cu vârsta.
Rezultatele oferă o imagine surprinzător de complexă asupra modului în care corpul se degradează. Unele tipuri de celule rămân relativ stabile pe parcursul vieții, în timp ce altele suferă transformări dramatice. Mai mult, schimbările par să fie coordonate între organe diferite, iar masculii și femelele îmbătrânesc adesea diferit chiar la nivel celular.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
În mod instinctiv, asociem frigul extrem cu tremuratul, durerea și senzația intensă de îngheț. Totuși, medicina cunoaște de mult un fenomen aparent absurd: unele persoane aflate în ultimele stadii ale hipotermiei încep să simtă că le este foarte cald. Uneori își scot hainele chiar în mijlocul zăpezii.
Fenomenul este atât de neobișnuit, încât a alimentat numeroase mituri și interpretări greșite. Salvamontiștii și medicii legiști întâlnesc însă aceste cazuri în mod real. Victime găsite dezbrăcate pe munte, în păduri sau după furtuni de zăpadă nu sunt rare în cazurile de hipotermie severă.
În spatele acestui comportament se află o combinație dramatică de dereglări neurologice și cardiovasculare. Organismul încearcă disperat să supraviețuiască frigului, iar în ultimele faze mecanismele sale de apărare încep să cedeze.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
