Cei care cred că o cămilă este un fel de „rezervor de apă”, care își poartă proviziile de apă în cocoașă, cred într-un mit. Cocoașa nu conține apă, ci grăsime, iar rolul ei este mult mai subtil: prin oxidarea acestor lipide, organismul produce energie și apă metabolică. Totuși, cămila are și un mecanism de stocare directă a apei lichide, localizat în stomac și susținut de particularitățile sistemului circulator. Cele două procese lucrează împreună și explică rezistența extraordinară a animalului la condițiile dure din deșert.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Pentru multe plante, primăvara este pur și simplu un moment foarte bun. Au îndurat o iarnă rece, întunecată și aspră, iar în unele locuri, iernile pot fi ucigător de grele pentru acestea.
Este logic ca, atunci când vine primăvara, plantele să fie gata să profite de temperaturile mai ridicate, de zilele mai lungi și de mai multă lumină solară. Își reiau creșterea după perioada de repaus din timpul iernii și multe produc rapid flori.
- Detalii
- de: Gregory Moore
- Evoluţionism
„Ca și în cazul oricărei alte specii, noi, oamenii, suntem aici din întâmplare. Dar este uluitor cât de multe lucruri — oricare dintre ele putând să nu se fi întâmplat niciodată — a trebuit să se petreacă într-un anumit fel pentru ca oricare dintre noi să existe”.
„Șansele ca o anumită planetă să aibă viață complexă… Ei bine, aceasta este mai degrabă o opinie, pentru că nu știm nimic despre viața din alte părți ale universului. Însă majoritatea oamenilor de știință pe care îi cunosc și care se gândesc profund la această problemă consideră că probabilitatea existenței vieții în altă parte este foarte mare. S-ar putea să nu fie genul de viață cu care suntem obișnuiți. Nu vorbim de girafe și sequoia, ci măcar de lucruri precum microbii. Da, cred că există o probabilitate foarte mare ca viața să fie prezentă în abundență în altă parte în universul nostru.
- Detalii
- de: Sean B. Carroll
- Evoluţionism
Ce a fost mai întâi: vederea în culori sau culorile plantelor și animalelor?
Răspunsul se află într-o istorie evolutivă de peste 500 de milioane de ani.
Racul Odontodactylus scyllarus afișează colori stridente și pot percepe culorile mai bine decât majoritatea animalelor: ochii lor au 12 canale de culoare care pot detecta spectrul ultraviolet și lumina polarizată.
Cercetările cu privire la evoluția culorii în natură arată că vederea cromatică a apărut cu sute de milioane de ani înainte ca organismele să înceapă să afișeze culori. Altfel spus, animalele au început să vadă în culori cu mult înainte ca natura să se umple de flori viu colorate, fructe multicolore, semnale de avertizare și diverse „costumații” cu rol de atragere de parteneri.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Rechini.
Imaginează-ți că te uiți la documentarul tău preferat despre natură. Prădătorul țâșnește din ascunzătoare, cu fălcile larg deschise, iar prada... dintr-odată devine inertă. Pare moartă.
Pentru unele animale, acest răspuns de „îngheț” – numit „imobilitate tonică” – poate fi o strategie de salvare. Oposumii „se prefac morți” pentru a evita prădătorii. La fel fac iepurii, șopârlele, șerpii și chiar unele insecte. Dar ce se întâmplă când un rechin face asta?
- Detalii
- de: Jodie L. Rummer și Joel Gayford
- Evoluţionism
Cercetări recente în neuroștiințe oferă o imagine mult mai complexă asupra modului în care creierul consumă energie. Departe de a fi doar o „mașinărie” a cărei funcție principală este gândirea, creierul este un sistem biologic extrem de costisitor din punct de vedere energetic, proiectat evolutiv să mențină un echilibru fragil între eficiență și performanță cognitivă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Omul are una dintre cele mai mari rate de mutații dintre toate speciile. O consecință este că aproximativ 5% dintre noi suferim de o boală genetică „rară”.
Pentru Hamlet al lui Shakespeare, noi, oamenii, suntem „culmea creației din lumea animală”. Dar progresele recente în genetică sugerează că oamenii sunt departe de a fi cea mai importantă realizare a evoluției.
De exemplu, oamenii au o proporție excepțional de ridicată de ovule fertilizate cu un număr incorect de cromozomi și una dintre cele mai mari rate de mutații genetice nocive.
- Detalii
- de: Laurence D. Hurst
- Evoluţionism
Suntem singuri în univers? Totul se reduce la întrebarea dacă este inteligența un rezultat probabil al selecției naturale sau o întâmplare extrem de improbabilă. Prin definiție, evenimentele probabile se întâmplă frecvent, iar cele improbabile – rar sau o singură dată.
Istoria noastră evolutivă arată că multe adaptări-cheie – nu doar inteligența, ci și animalele complexe, celulele complexe, fotosinteza și chiar viața însăși – au fost evenimente unice și, prin urmare, extrem de improbabile.
Apariția omului ca urmare a evoluției ar putea fi comparată cu câștigarea la loterie, doar că... una mult mai puțin probabilă.
- Detalii
- de: Nicholas R. Longrich
- Evoluţionism
Universul nu este guvernat în întregime de nicio lege.
La trei secole după ce Newton a formulat realitatea în termeni de legi fixe și ecuații deterministe, știința a ajuns la o frontieră radical nouă, susțin Stuart Kauffman, biochimist și expert în sisteme complexe, și Andrea Roli, profesor de știința calculatoarelor. Biosfera – rețeaua în continuă evoluție a vieții – nu este un mecanism de ceas, ci un sistem auto-creativ și imprevizibil. Organismele se reconfigurează constant în moduri care nu pot fi prevăzute nici măcar în principiu și care nu pot fi captate într-un cadru matematic. Știința trebuie acum să înfrunte o idee îndrăzneață: realitatea nu este guvernată în întregime de nicio lege, iar cheia misterelor ei mai profunde o deține biologia, nu fizica.
La trei secole după Newton, ne aflăm în fața celei de-a treia mari tranziții din știință.
Newton a inaugurat prima mare tranziție inventând calculul diferențial și integral, precum și fizica clasică. Nu este o exagerare să spunem că Newton ne-a învățat cum să gândim. Să numim aceasta „paradigma newtoniană”.
- Detalii
- de: Stuart Kauffman și Andrea Roli
- Evoluţionism
De la stânga la dreapta: A. africanus, A. aferensis, H. erectus, H. neanderthalensis și H. sapiens
În căutarea cunoașterii, evoluția umană se află la același nivel cu originile vieții și ale universului. Și totuși, cu excepția cazurilor când o descoperire spectaculoasă ajunge pe primele pagini, paleoantropologia și domeniile înrudite au beneficiat de mult mai puțin sprijin și finanțare științifică – mai ales pentru oamenii de știință și instituțiile din țările africane în care au avut loc atât de multe descoperiri importante.
Una dintre primele descoperiri importante a fost făcută acum un secol în Taung, Africa de Sud, de muncitori dintr-o mină care au descoperit craniul unui copil de 2,8 milioane de ani, cu dinți asemănători celor umani. Anatomia sa fosilizată oferea dovezi ale mersului biped timpuriu; 50 de ani mai târziu, în regiunea Afar din nordul Etiopiei, care avea să devină un punct fierbinte al descoperirilor umane străvechi, această înțelegere a făcut un nou salt înapoi în timp odată cu descoperirea lui Lucy.
- Detalii
- de: John Gowlett
- Evoluţionism
Schimbări genetice cauzate de preferințe culturale, migrație sau evenimente întâmplătoare continuă să modifice genomul uman. E drept, astăzi evoluția omului pare a fi mai puțin despre supraviețuire și mai mult despre succesul reproductiv.
Dar, bazându-ne pe ce știm, aspecte culturale și tehnologice, cum va arăta omul peste 50 de mii de ani?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Tuatara. Credit imagine: wikipedia.org
Toate ființele umane îmbătrânesc. Face parte din biologia noastră și ne limitează durata de viață la puțin peste 120 de ani. Nu toate animalele experimentează îmbătrânirea însă. Corpurile unor animale nu se degradează treptat pe măsură ce îmbătrânesc așa cum o fac corpurile noastre.
Odată ajunși la 30 de ani, probabilitatea de a muri a oamenilor se dublează la fiecare opt ani. Deci, chiar dacă ai norocul să devii centenar, probabilitatea de a muri în fiecare an va fi mare.
- Detalii
- de: Joao Pedro de Magalhaes
- Evoluţionism
La nivel individual, sigur, viața pare scurtă și ne-am dori să atingem nemurirea. Dar viața și moartea nu sunt despre tine sau despre mine...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Pește orb de peșteră. credit: wikipedia.org
Diversitatea și complexitatea vieții de pe Pământ este uimitoare: 8 milioane sau chiar mai multe specii vii (cu un număr necunoscut de specii dispărute) - de la alge la elefanți - toate au evoluat de la un strămoș simplu, unicelular, începând acum circa 3,5 miliarde de ani. Dar înseamnă asta că evoluția generează întotdeauna și inevitabil o din ce în ce mai mare diversitate și complexitate, având o direcție previzibilă?
Charles Darwin a identificat trei ingrediente necesare pentru ca selecția naturală să aibă loc:
• Indivizii trebuie să fie diferiți, deci există o variație în cadrul unei populații.
• Indivizii trebuie să poată transfera aceste diferențe descendenților.
• Indivizii trebuie să concureze pentru resurse, fapt ce limitează numărul urmașilor pe care îi pot produce.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
Șobolanul-cangur înlăturând un șarpe care atacă printr-o lovitură de picior
Scriam recent despre faptul că omul încă evoluează, iar această evoluție este, se pare, mai rapidă ca oricând în istorie. În lumea animală evoluția a dus la cele mai surprinzătoare adaptări. Iată trei dintre acestea, care, probabil, sunt mai puțin cunoscute.
În primul caz veți vedea cum un șobolan a devenit un adevărat karatist în lupta cu un șarpe. În al doilea caz puteți vedea uluitoarea stabilizare a capului la șoim, iar în cel de-al treilea exemplu o să observați cât de bravă este o pasăre, peste care trece un tractor. Cele trei povești sunt spuse, succint, în trei videoclipuri scurte.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Evoluţionism
