Antonio Damasio este un faimos cercetător american care ne-a schimbat părerea despre rolul emoțiilor în viața noastră mentală. Ideea esențială a lui Damasio, explicată în cartea „Eroarea lui Descartes”, este aceea că rațiunea se întemeiază pe emoții și sentimente, că nu există o rațiune pură, care poate funcționa în mod independent (într-un fel, a redat „demnitatea” emoțiilor :)).
Într-un recent articol, scris împreună cu soția sa, Damasio propune o nouă teorie a conștiinței, și anume propune ipoteza conform căreia conștiința este rezultatul unei prezențe de durată a emoțiilor / senzațiilor homeostatice. În original: „consciousness is the result of the continued presence of homeostatic feelings”.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Imagine cu celulă infectată cu noul coronavirus (virusul, în galben, văzut la microscop electronic)
Lumea vie (fungi, plante și animale) are anumite caracteristici care fac diferența dintre ce este viu și materia inertă. Am scris un articol pe acest subiect acum câteva luni: Care este diferența dintre materia inertă și materia vie?
În articolul de față vrem să evidențiem în ce mod se diferențiază virusurile de restul lumii vii. Iar din acestă diferență vom observa ce duce la dubiul menționat de biologi atunci când sunt întrebați dacă un virus este viu sau nu. Terminologia oricum este confuză: de exemplu, se vorbește despre virus „mort” atunci când se vorbește despre vaccinuri, ca și când un virus ar fi viu și poate fi „ucis”. Confuzia terminologică poate fi înlăturată doar atunci când fenomenul este înțeles foarte bine; în cazul nostru, înțelegând care este diferența dintre virusuri și ceea ce, global, numim lumea vie.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Celula eucariotă
Organite celulare: (1) nucleol; (2) nucleu; (3) ribozomi; (4) vezicule; (5) reticul endoplasmatic rugos; (6) aparatul Golgi; (7) citoschelet; (8) reticul endoplasmatic neted; (9) mitocondrie; (10) vacuole; (11) citoplasmă; (12) lizozom și (13) centriol.
Celulele sunt cele mai mici unități ale unui organism. Toate celulele au trei lucruri în comun, indiferent de ce tip sunt. Celulele au o membrană celulară, care separă interiorul celulei de exterior, citoplasma, un fluid gelatinos, și ADN-ul, materialul genetic al celulei.
Celulele se împart în două categorii. În prima categorie sunt celulele eucariote. Acestea au organite care includ nucleul și alte părți speciale. Celulele eucariote sunt cele mai avansate, cum ar fi cele găsite în plante sau animale. În cea de-a doua categorie se află celulele procariote. Acestea nu au un nucleu sau organite conținute într-o membrană. Deși au material genetic, acesta nu se află într-un nucleu. Celulele procariote sunt întotdeauna organisme unicelulare, cum ar fi bacteriile.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Sânge uman, prezentând celule roșii biconcave, celule T (portocaliu) și trombocite (verde).
Credit: ZEISS Microscopy/Flickr, CC BY-NC-ND 2.0
Miliarde de ani de evoluție au dat organismelor vii o diversitate uimitoare de aspecte și de forme, de la neregularitatea amorfă a animalelor simple, cum ar fi spongii, până la formele sculptate și simetrice ale unor creaturi mai complexe, cum ar fi omul. Dar nu numai corpurile organismelor au o varietate mare de forme, ci și celulele care le constituie.
De obicei formele celulelor sunt legate de funcția lor. De exemplu, neuronii din creierul nostru au ramuri stelate pentru a se conecta cu alți neuroni, iar celulele roșii din sânge au forma unor discuri biconcave pentru a-şi maximiza capacitatea de a transporta oxigen, permițându-le totodată să se strecoare şi prin cele mai înguste vase de sânge. Prin contrast, macrofagele (un tip de celule albe din sânge) s-au adaptat altfel, forma lor de amibă ajutându-le să înghită corpuri străine.
- Detalii
- Autor: Priyamvada Chugh (traducere: Mircea Băduţ)
Cei familiari cu ştiinţa modernă, cum sperăm că sunt cititorii acestui articol, ştiu că materia inertă, precum şi materia "animată", fiinţele, sunt guvernate de legi complexe, care definesc modul în care componentele fundamentale ale universului interacţionează unele cu altele. Deşi planeta Terra, de exemplu, nu este, în sine, vie, comportamentul acesteia în spaţiu este descris de legile naturii, nu în totalitate înţelese (problema gravitaţiei, problema naturii ultime a materiei etc.). Un electron, deşi ne-viu, "ştie" să identifice proximitatea unui alt electron, pe baza unei interacţiuni complexe. Dar ce diferențiază materia vie de materia inertă? Ce diferențiază viul de ne-viu?
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Celula este unitatea structurală şi funcţională a tuturor organismelor vii. Celula este de două tipuri - procariotă şi eucariotă. Celula procariotă este formată din perete celular, membrană celulară, citoplasmă, nucleotid. Peretele celular este în partea exterioară, rigid şi dă forma celulei. Membrana celulară este alcătuită din proteine şi lipide, are rol de protecţie, permeabilitate selectivă, schimb de substanţe şi energie cu mediul de viaţă.
- Detalii
- Autor: Agerpres
Sistemul imunitar ne protejează împotriva virusurilor, bacteriilor şi altor tipuri de patogeni pe care-i întâlnim de-a lungul vieţii. De asemenea, sistemul imunitar are capacitatea de a-şi aminti infecţiile trecute, putând lupta împotriva unor noi infecţii de acelaşi tip mult mai uşor.
- Detalii
- Autor: Kim Jacobson
Celula eucariotă. Organite celulare: (1) nucleol (2) nucleu (3) ribozomi (4) vezicule, (5) reticul endoplasmatic rugos, (6) aparatul Golgi, (7) citoschelet, (8) reticul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie, (10) vacuole, (11) citoplasmă, (12) lizozom, (13) centriol.
Transcripţia este un proces vital care are loc la nivel celular. Prin intermediul său "instrucţiunile" de funcţionare ale organismelor vii codificate în cadrul ADN-ului sunt utilizate pentru a produce o copie complementară de ARN. În continuare, un articol pe această temă.
- Detalii
- Autor: T. Ov.
Părţile componente ale celulei
În acest articol vă propunem o scurtă prezentare video a principalelor părţi componente ale celulei şi rolului funcţional al acestora. Veţi afla despre sinteza proteinelor, transportul lor la nivel celular, dar şi cum se produce energie în interiorul mitocondriilor şi cloroplastelor.
- Detalii
- Autor: T. Ov.
De-a lungul carierei sale, celebrul biolog Lynn Margulis (1938-2011) a argumentat că lumea microorganismelor are un impact mult mai mare asupra întregii biosfere, (definită ca lumea tuturor lucrurilor vii), decât recunosc oamenii de ştiinţă de obicei.
- Detalii
- Autor: Lisa Zyga
Apariţia dintelui pe scara animală, la peşti, a fost rezultatul unui lung proces de adaptare, determinat de necesitatea supravieţuirii speciei, rolul major al dintelui fiind de armă de atac şi de apărare. Citiţi în continuare un articol pe tema funcţiilor şi structurii dentiţiei.
- Detalii
- Autor: Adrian Senciuc
Termenul „imunologie” are o vechime de peste o sută de ani, prima apariţie fiind în Index Medicus în 1910. Imunologia este o ştiinţă relativ nouă, ce se ocupă cu studiul sistemului imun. Denumirea de imunologie provine din latinescul „immunitas”, ce semnifică scutire.
- Detalii
- Autor: Adrian Senciuc
Embriologia este o ramură a biologiei moderne ce se ocupă cu studiul dezvoltării ontogenetice. Embriologia urmăreşte etapele prin care trece zigotul (celula ou) din momentul fecundării şi până reuşeşte să se transformă într-un individ viabil şi asemănător părinţilor.
- Detalii
- Autor: Adrian Senciuc
Încercările de găsire a tratamentului împotriva cancerului s-au cristalizat în ultimii ani sub forma unui vaccin. Pentru mai multe detalii despre ce reprezintă acest vaccin, felul în care funcţionează şi avantajele lui, am stat de vorbă cu profesor Marieta Costache.
- Detalii
- Autor: Nicolae Cobzaru
Telomerii au fost corelaţi cu prezenţa a numeroase boli de-a lungul anilor, dar care este mecanismul exact prin intermediul căruia scurtarea telomerilor conduce la apariţia unor boli este un subiect care continuă să fie dezbătut. Mai multe detalii, în continuare.
- Detalii
- Autor: Rodrigo Calado şi Neal Young
