Probabil sunt două situații de lămurit: a) de unii își amintesc visele și alții nu și b) de ce unii dintre noi își amintesc visele pentru o perioadă a vieții și apoi din ce în ce mai puțin ori chiar deloc.

Pe scurt, răspunsul este următorul:
- activitatea din creier pe timpul somnului REM are o legătură directă cu faptul că ne amintim sau nu visele. O activitate mai intensă înseamnă vise mai intense care tind să fie mai ușor de reamintit la trezire.
- nivelul unui hormon numit norepinefrină are, de asemenea, un rol important. Acest hormon este eliberat atunci când avem o experiență stimulantă emoțional și are rolul de a fixa amintirile.


Feţe interpretate în acelaşi mod de oameni din culturi diferite

Un studiu recent arată că inteligența artificială nu reuşeşte să interpreteze corect expresiile faciale. Emoţiile pot fi interpretate greșit, iar intenţiile noastre nu pot fi deduse doar din expresia pe care o avem întipărită pe faţă.


Harta infecțiilor raportate cu noul coronavirus (16.02.2020)

Când, pe 1 februarie, scriam articolul nostru despre noul coronavirus, descoperit întâi în regiunea Wuhan, China, erau raportate 11.300 de cazuri de autorități. Astăzi numărul de cazuri de infectare cu virusul a ajuns la circa 70.000 în toată lumea.

China a ajuns cunoscută în ultimii ani prin progresele remarcabile în domeniul infrastructurii, construind clădiri, poduri, autostrăzi șamd în China și în afara acesteia - la viteze incredibile.

În acest articol vă invităm să urmăriți modul în care autoritățile chineze au reușit să construiască un spital în doar 10 zile, pentru a asigura spații pentru numărul tot mai mare de pacienți infectați cu noul coronavirus. Acest spital, care face obiectul articolului de față, a fost doar începutul.


Originea celor mai vorbite 100 de limbi. Limbile indo-europene au cea mai mare răspândire. În total 3 miliarde de oameni vorbesc o astfel de limbă.

Sunt mai multe abordări atunci când vorbim despre cele mai vorbite limbi. Vorbim despre un top al vorbitorilor limbilor de pe planetă, fie că e vorba de limba nativă, fie că e vorba despre o a doua limbă învățată. De asemenea, putem vorbi despre un top al limbilor vorbite ca primă limbă (vorbitori nativi). Vă prezentăm în acest articol un top al celor mai vorbite limbi de pe Pământ.

Înainte de a trece la topuri, iată câteva aspecte interesante despre limbile vorbite pe Terra:
1. 43% din populația globului este formată din oameni care sunt fluenți în cel puțin două limbi.
2. 66% din vorbitorii de limbă engleză au învățat această limbă ca a doua limbă (nu sunt nativi).
3. Limba swahili are 16 milioane de vorbitori nativi, dar 98 de milioane de vorbitori, marea majoritate învățând-o ca a doua limbă. Swahili este o limbă vorbită într-o zonă extinsă, din sudul Somaliei până în nordul Mozambicului și în toată Kenya. Swahili a început să fie vorbită în Zanzibar, o insulă în Tanzania. Swahili este limbă oficială în Tanzania, Kenya, Uganda și Congo.
4. Engleza se impune ca limbă universală, limba care face posibilă comunicarea între toate populațiile globului.


În centrul imaginii: galaxia gazdă, 180916, în care a fost identificată emisia de unde radio rapide.
Credit: Gemini Observatory/NSF’s National Optical-Infrared Astronomy Research Laboratory/AURA

Recent astronomii au descoperit o sursă de unde radio foarte intense care emite în mod ciclic. Nu se ştie care este originea acestui fenomen: stele de neutroni, magnetari sau... extratereştrii - sunt printre ipotezele luate în seamă.

În 2007 astronomii au descoperit prima emisie de unde radio rapide, aşa-numitele FRB (Fast Radio Burst) în univers. Este vorba despre unde radio extrem de intense şi cu durată scurtă, produse în fenomene cosmice în care se emite o cantitate enormă de energie. FRB sunt imprevizibile şi se pot manifesta ca un unic semnal extrem de intens sau ca o succesiune de semnale care provin dintr-o anumită regiune a spaţiului.

Recent însă astronomii care lucrează în cadrul proiectului CHIME/FRB (Canadian Hydrogen Intensity Mapping Experiment Fast Ray Burst Project) au descoperit primul FRB care emite unde radio în mod repetitiv, cu o cadenţă regulată.


Navstar 2F (parte din GPS)

Bradford Parkinson este considerat părintele Sistemului de poziționare global (GPS). În videoclipul de mai jos vă invităm să-l urmăriți explicând, într-o oră, cum a fost inventat, cum a evoluat și care este viitorul acestui sistem indispensabil omenirii. O să vedeți și care sunt diferențele dintre GPS și sistemul similar rusesc, GLONASS.

Astăzi există în lume mai mult de un miliard de receptoare GPS. Acest sistem a revoluționat cu adevărat modul în care funcționează lumea în secolul XXI. Putem spune că GPS-ul este unul dintre „cadourile” cele mai importante ale Statelor Unite pentru umanitate. Practic, fiecare sistem de telefonie mobilă se bazează pe GPS pentru ținerea timpului. Aproape fiecare navă și aeronavă are mai multe receptoare GPS pentru a oferi informații despre poziționare. Alte aplicații ajută la monitorizarea mișcării Pământului, a transportului de mărfuri și persoane etc. Pierderea semnalului GPS poate avea consecințe catastrofale, dacă vorbim despre implicațiile asupra securității zborurilor.

Un nou tip de auroră numit „dunele” apare sub forma unor dungi verzi pe cerul nopții. Oamenii de știință consideră că aceste dungi marchează crestele undelor atmosferice, unde există o densitate relativ mare de oxigen molecular. Acest oxigen strălucește cu nuanțe de verde atunci când este bombardat cu electroni care provin din spațiul din apropierea Pământului.

Anul 2020 este an bisect. La 4 ani avem ani bisecți, ceea ce înseamnă că luna februarie va avea 29 de zile, în loc de 28, cum are în anii precedenți. Dar ce este nevoie de anii bisecți? Iată mai jos o explicație grafică sugestivă.

Imediat după Big Bang ar fi urmat o perioadă de expansiune extrem de rapidă a universului – denumită inflaţie cosmică, dar şi o tranziţie de fază care ar fi generat unde gravitaţionale care ar putea fi măsurate în următorii ani şi ne-ar ajuta să înţelegem cum de materia a devenit dominantă în univers, în defavoarea antimateriei, dezlegând şi o parte din misterele neutrinilor.

Cum de materia a supravieţuit antimateriei formând galaxii, stele, planete şi… oameni? Întrebarea este una dintre cele mai importante şi un răspuns clar încă nu a fost dat de oamenii de ştiinţă. Imediat după Big Bang numărul de particule şi cel al antiparticulelor (antimaterie) era la fel de mare – ceea ce ar însemna că materia şi antimateria s-ar fi anihilat, lăsând în urma radiaţie. Noi nu am exista! Nimic din ceea ce vedem în univers nu ar putea exista. Şi totuşi, universul pe care-l vedem conţine miliarde de galaxii formate din materie în timp ce antimateria a dispărut!



1. Întoarsă recent în București după o „pauză” de câțiva ani, am observat că numărul de mașini pe care diverși cetățeni au scris (cu degetul, prin eliminarea mizeriei de pe caroserie) „spală-mă”, a crescut. De unde atâta preocupare pentru mașinile nespălate care nu ne aparțin? Cum de sunt atât de mulți care se opresc din ceea ce fac pentru a scrie pe o altă mașină „spală-mă”?

2. Inteligența artificială a intrat în limbajul de toate zilele. În instituțiile statului, în ministere, la nivelul cel mai înalt, se vorbește despre cum trebuie să luăm în calcul inteligența artificială. Încă nu am auzit niciun înalt oficial vorbind despre inteligența artificială, știind despre ce vorbește...

3. Oamenii mor. Chiar și cei care au cont de Facebook. Cei care sunt încă vii folosesc contul pentru a anunța decesele prietenilor ori membrilor familiilor. Dar cu siguranță sunt multe conturi pe rețelele de socializare unde utilizatorii au murit, anunțați ori nu pe alte conturi. Pe măsură ce trece timpul, numărul conturilor cu utilizatori morți va deveni majoritar. Cine îndrăznește să calculeze care va fi proporția conturilor cu utilizatori morți într-o sută de ani? Are Facebook o politică pentru ștergerea conturilor nefolosite?

De regulă articolele / cărțile despre limbajul uman sunt aride, iar rezultatul lecturii lor rareori produce revelații. Adevărul este că știm puține despre cum funcționează limbajul uman. Iată câteva gânduri despre ce știm și despre complexitatea acestui subiect.

Ce înseamnă a vorbi?

Gândiți-vă la următoarea situație, pe care o întâlnim în fiecare zi. Suntem parte într-o discuție pe un subiect care nu ne este foarte familiar, de exemplu: de ce nu am fost vizitați de extratereștri până acum.


Alte animale, precum pisica, aud sunete cu frecvențe mult mai mari decât poate auzi omul

Există sunetul generat de căderea unui copac, dacă nu e nimeni în apropiere, să-l audă? O întrebare care a dat naștere și încă mai generează discuții filozofice. Înțelegerea a ceea ce înseamnă, în fapt, sunet, oferă un răspuns simplu și rapid la întrebare.

Ce este sunetul? Sunetul este ceea ce percepe creierul uman, ca urmare a captării și interpretării unor vibrații ale moleculelor de aer. Nu există aer, nu există sunet (de aceea în spațiu, în lipsa aerului, nu poți fi auzit atunci când vorbești). Nu există ureche care să recepționeze / interpreteze vibrațiile aerului, nu există sunet. Sunetul este o „chestiune” pur umană. Desigur, și alte animale percep sunete. Cum anume interpretează alte animale anumite sunete putem doar ghici, cum omul nu poate experimenta direct cum aude un alt animal.

Fundația Națională de Știință (The National Science Foundation), SUA, a publicat primele imagini obținute cu ajutorul Telescopul Solar Daniel K. Inouye, considerate cele mai detaliate imagini ale Soarelui de până în prezent, cu o rezoluție de cel puțin trei ori mai bună decât orice alte imagini ale astrului din sistemul nostru solar. Primul film acoperă o suprafață de 36.500 x 36.500 km, în timp ce al doilea o suprafață de 19.000 x 10.700 km.

Telescopul solar Daniel K. Inouye (DKIST) este instrument de cercetare științifică pentru studierea Soarelui de la Observatorul Haleakala de pe insula hawaiană Maui, numit după Daniel K. Inouye, senator american pentru Hawaii.


Distribuţia materiei într-o secţiune cubică a universului. Fibrele albastre reprezintă materia (în cea mai mare parte - materie întunecată), iar regiunile goale reprezintă vidurile cosmice.

Atunci când porneşte trenul, simţi inerţie, căci corpul tău tinde să rămână în aceeaşi poziţie, statică, iar trenul a început să se mişte. Este o senzaţie pe care o cunoaştem cu toții. Dar de ce stau lucrurile astfel? Inerţia nu se manifestă doar pe suprafaţa terestră, ci oriunde în univers. Cauza inerţiei, deşi nu a fost una dintre temele de cercetare prioritare în fizică, a fost subiect de reflecţie pentru mari fizicieni, precum Ernst Mach ori Albert Einstein.

După circa 20 de ani de proiectare, șase ani de construcție și mai mult de un an de testare, Solar Orbiter al ASE (Agenția Spațială Europeană) este pregătit pentru lansare (9 februarie, Cape Canaveral, Florida), folosindu-se de o rachetă spațială Atlas 5. Realizat de Airbus în Marea Britanie, inginerii au avut sarcina dificilă în a proiecta o misiune care să obțină informații de detaliu despre Soare, inclusiv imagini de la (relativ) mică distanță.

Sonda spațială dispune de o serie de noi tehnologii cheie care au fost create special pentru această misiune către Soare. De exemplu, a fost proiectat și realizat un scut termic care va oferi protecție pentru echipamente la temperaturi de peste 500 de grade Celsius. Are 1.800 kg și o anvergură (distanța dintre extremitățile aripilor) de 18 m. Are de parcurs o distanță de 42 de milioane de kilometri (distanța Terra - Soare).

 
Celule sanguine văzute la un microscop electronic cu baleiaj. De la stânga la dreapta: o eritrocită, o trombocită și o leucocită. credit: wikipedia.org

În orice moment, miliarde de celule călătoresc prin vasele de sânge, uneori înconjurând corpul în doar un minut. Fiecare dintre aceste celule își are originile în oasele tale. Oasele par solide, dar în interior sunt destul de poroase. Vase de sânge mai mari și mai mici intră prin aceste găuri.

În interiorul majorității oaselor mari ale scheletului tău se află un miez gol umplut cu măduvă osoasă. Măduva conține grăsime și alte țesuturi, dar elementele sale esențiale sunt celulele stem care produc celule sanguine. Aceste celule stem se divid în mod constant. Ele se pot diferenția în globule roșii, globule albe și trombocite și trimit sute de miliarde de celule în circuitul sanguin în fiecare zi, prin intermediul micilor vase capilare din măduvă. Apoi ajung în vase de sânge mai mari și ies din os.


Cazuri de infecție cu noul coronavirus (20.02.2020)

Noul coronavirus descoperit întâi în regiunea Wuhan, China, care a făcut înconjurul planetei în ultimele zile, prin intermediul știrilor, a forțat Organizația Mondială a Sănătății să declare „urgență publică internațională”. Virusul are o rată de deces de circa 3%, pe baza cazurilor cunoscute. Din cele 11.300 de cazuri identificate și raportate de autorități, au murit 259 de persoane, toate din China. Sunt estimări ale unor cercetători occidentali conform cărora doar în China, în realitate, numărul celor infectați ar fi de circa 25 de mii. Este umanitatea în fața unui dezastru ori îngrijorarea din știri depășește cu mult realitatea din teren?


Jeturi de particule de gheaţă şi gaze expulzate prin aşa numitele tiger stripes de pe Enceladus. Image credit: NASA/JPL/SSI

Instrumentele de la bordul sondei Cassini au analizat compoziţia chimică a materiei conţinute de gheizerul de de Enceladus, unul dintre sateliţii planetei Saturn, prin care a trecut în 2015, ajungând la concluzia că în oceanul subteran al acestui satelit ar putea exista condiţii favorabile existenţei vieţii.

Posibila existenţă a vieţii în univers, în afara planetei noastre, este unul dintre cele mai fascinante subiecte de studiu actuale. Există alte planete pe care vieţuitoare mai mult sau mai puţin asemănătoare nouă să fi luat naştere? În sistemul nostru solar viaţa este căutată atât pe planeta Marte, cât şi pe sateliţii planetelor precum Saturn, unde ar putea exista bacterii sau forme primitive de viaţă care rezista în condiţii extreme.


Câmp cuantic (reprezentare grafică). Vibrația câmpului, când atinge o anume energie, devine ceea ce numim „particulă”

Conform teoriei câmpurilor cuantice, universul nu este creat din particule, ci din câmpuri. Ceea ce numim "particulă" reprezintă ce „vedem" atunci când ne "uităm" (măsurăm) la câmpurile cuantice, iar ce „vedem” este o vibrație a unui câmp cuantic. Atunci când vorbim despre un electron, vorbim în fapt despre o vibraţie a câmpului electronic.

Un câmp, spre deosebire de o particulă, se găsește pretutindeni în univers. Un câmp cuantic este caracterizat de o anumită valoare în orice punct din spaţiu-timp. Toate câmpurile au valoarea zero, cu o excepţie notabilă: câmpul Higgs. Câmpul Higgs are o valoare diferită de zero chiar în spaţiu gol. Atunci când vibrația unui câmp cuantic ajunge la o anumită valoare fixă de energie - vorbim de o particulă.

 

Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal (€)


Contact | T&C | © 2020 Scientia.ro