Antonio Damasio este un faimos cercetător american care ne-a schimbat părerea despre rolul emoțiilor în viața noastră mentală. Ideea esențială a lui Damasio, explicată în cartea „Eroarea lui Descartes”, este aceea că rațiunea se întemeiază pe emoții și sentimente, că nu există o rațiune pură, care poate funcționa în mod independent (într-un fel, a redat „demnitatea” emoțiilor :)).
Într-un recent articol, scris împreună cu soția sa, Damasio propune o nouă teorie a conștiinței, și anume propune ipoteza conform căreia conștiința este rezultatul unei prezențe de durată a emoțiilor / senzațiilor homeostatice. În original: „consciousness is the result of the continued presence of homeostatic feelings”.
Am tradus „feelings” cu „emoții / senzații”, cu „emoții” sau „senzații” în contextul acestui articol, după cum mi s-a părut mai potrivit. Vorbind despre foame sau sete, de exemplu, cum o să vedeți menționat mai jos, pare artificial să le numim „emoții”. În fapt, aceasta indică spre o problemă mai mare, și anume cea a stabilirii unui limbaj precis care să descrie viața noastră interioară (care este diferența dintre senzații, emoții, sentimente și stare de spirit, de pildă?) în limba română. O altă problemă este aceea că sunt diferențe dintre nuanțele termenilor care descriu simțămintele între diverse limbi, cum ar fi engleza și româna.
Iată principalele idei din articolul intitulat „Consciousness begins with feeling, not thinking”, care poate fi lecturat aici :
• Foamea, setea, plăcerea, durerea, senzația că exiști - sunt exemple ale senzațiilor homeostatice / emoțiilor, care sunt, în fapt, sursa conștiinței.
• Emoțiile sunt translatări mentale ale unor procese care au loc în organism și care au rolul de a echilibra diverse sisteme, pentru a atinge homeostazia (stare de echilibru) și menține organismul în viață.
• Emoțiile conțin informație conștientă spontană privind starea curentă a organismului. Prezența de durată a acestor emoții asigură o perspectivă continuă asupra proceselor organice.
• Furnizând minții un „punct de vedere simțit”, emoțiile generează un „experimentator” (care simte emoțiile), denumit „sine”.
• Marele mister al conștiinței se referă la construcția biologică a acestui sine.
• Prin emoții, conștiința fuzionează procese mentale și organice pentru a creat o „casă” sinelui.
• Emoțiile și conștiința generată de acestea vorbesc despre începuturile vieții conștiente, a unei vieți care nu este doar trăită, ci care și știe că trăiește.
• Dar cum știm că trăim? Prin intermediul interocepției, simțul ascuns care ne permite, prin intermediul senzațiilor organice, să creăm o „imagine” a interiorului nostru.
• Exterocepția (vederea, auzul, simțul tactic, gustul și mirosul) tind să domine lumea simțurilor noastre.
Propriocepția, simțul care ne permite să fim conștienți de corpul nostru în spațiu, de mișcarea mușchilor, oaselor și a încheieturilor, atrage o atenție importantă.
Dar interocepția este magicianul, deși ascuns „la vedere”.
• Interocepția este mai simplă decât celelalte două, fiind formată din neuroni mai simpli, care nu au mielină, sunt asamblați în structuri ale sistemului nervos central neprotejate și care folosesc substanțe chimice ca dopamina și serotonina, care implică reacții lente în comparație cu glutamatul sau GABA, două molecule folosite de sisteme mai moderne pentru a percepe lumea exterioară. Partea bună a acestei simplități este aceea că permite un contact direct între elemente neuronale și țesut neuronal, contact care, în final, creează sentimentul de sine. Această simplitate indică și vechimea proceselor interoceptive.
• Sunt alte animale conștiente? Multe animale sunt conștiente, dacă dispun de mecanismul biologic descris mai sus. Probabil că plantele nu sunt conștiente, pentru că le lipsește un sistem nervos.
• Sunt instrumentele care folosesc inteligența artificială conștiente? În niciun caz! Chiar și cel mai evoluat chatbot nu are niciun semn al conștiinței. Conștiința este despre emoții și senzații despre viață, despre efortul de a menține un echilibru în cadrul unui proces complex de interacțiuni cu mediul.
Accesul unor softuri, precum cele de inteligență artificială, la cunoașterea produsă de om nu poate produce emoții și conștiință.
Notă:
Una peste alta, pare că Damasio joacă totul pe cartea emoțiilor :) În mod cert emoțiile și mai ales modul în care le percepem ne fac unici în lumea animală. Emoțiile au un rol important în ceea ce numim conștiință.
O particularitate enervantă este aceea că emoțiile nu pot fi decât simțite, nu și redabile într-un limbaj obiectiv. Nu poți explica cuiva o durere de măsea, dacă nu a avut această experiență.
După cum afirmă și cercetătorul american, problema fundamentală a conștiinței, dificultatea ei inatacabilă, este aceea că nu avem nicio idee cum să explicăm că ceva, ca omul, devine conștient de sine. Pentru acest mecanism biologic ce creează senzația „imaterială” a conștienței și conștiinței - nu avem nicio explicație și cred că nici nu vom avea vreodată, indicând o limită de netrecut a minții noastre.
Sursa: IAInews
Credit imagine depositphotos.com
