Misterul originii razelor cosmice, dezlegat
Protonii care pătrund constant în atmosfera Pământului aproape cu viteza luminii îţi primesc energiile uriaşe de la stelele care explodează. Cel puţin aşa au bănuit de multă vreme fizicienii şi astronomii, dar dovezi directe în sprijinul acestei idei au fost dificil de găsit.
Ce ne învaţă ferofluidele despre multivers?
Probabil că aţi văzut videoclipuri cu ferofluide sub formă de ţepi care se ridică atunci când ferofluidul este în apropierea unor magneţi sau modelându-se în sculpturi realizate de artişti ai câmpurilor magnetice. Dar dacă nu sunt doar simple realizări artistice?
Ce este cărbunele activ?
Foarte mulţi oameni suferă din cauza mirosului neplăcut al picioarelor. Există însă un tip special de branţuri care susţin că pot rezolva problema. Ele folosesc un material remarcabil denumit cărbune activ. De ce "activ"? Aflaţi în continuare.
René Descartes
René Descartes (La Haye-Touraine, 31.03.1596 - Stockolm, 11.02.1650) a fost un matematician, filozof şi fizician francez. Bacalaureat şi licenţiat al Universităţii din Poitiers (pentru cunoştinţele sale vaste, era poreclit, încă de când avea 8 ani, “filosoful”).
Jean Le Rond d’ Alembert
D’ ALEMBERT, JEAN LE ROND (Paris: 16.11.1717-29.10.1783) a fost matematician, fizician, filosof şi literat francez. Fiu natural al ofiţerului Louis Destouches (1668-1726) şi al marchizei Claudine de Tencin (1685-1749) care, curând după naştere l-a părăsit, lăsându-l pe treptele unei biserici – Saint Jean le Rond, din Paris - de unde a fost dus la un azil de copii şi apoi încredinţat de tată spre creştere soţiei unui geamgiu.
Încă de mic a dovedit excepţionale calităţi intelectuale; după ce a studiat în Collège Mazarin, a făcut dreptul şi medicina, continuând să înveţe singur matematicile fără profesor - cum însuşi mărturisea - aproape fără cărţi şi chiar fără a avea un prieten pe care să-l consulte asupra dificultăţilor. La vârsta de 22 ani a atras asupra-i atenţia Academiei de Ştiinţe prin lucrarea Mémoire sur le calcul intégral (1739), astfel că, peste doi ani, a fost încadrat în serviciul ei ca astronom adjunct.
Alexis Claude Clairaut
CLAIRAUT, ALEXIS CLAUDE (Paris; 07.05.1713 -17.05.1765), matematician şi astronom francez. A dovedit o precocitate impresionantă ca matematician: când avea 9 ani a rezolvat dintr-un manual unele probleme de geometrie pe căi mai simple decât autorul lor; la 10 ani, studiase un curs de analiză matematică şi altul de secţiuni conice; autor la 12 ani, al unui mic memoriu despre curbele duplicatoare, Sur qatre courbes géometriqués (publicat în 1734). Între 13 şi 16 ani s-a ocupat cu curbele cu dublă curbură, făcând prima expunere a coordonatelor spaţiale, în Recherches sur les courbes à double courbure (1731). Aceste rezultate remarcabile au făcut să i se reţină un loc vacant ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris până la împlinirea vârstei de 18 ani (distincţie acordată şi atunci cu dispensă, întrucât limita de vârstă era de 20 de ani); de asemenea, a fost membru de onoare al Academiei din Petersburg.
Pafnuti Lvovici Cebâşev
CEBÂŞEV, PAFNUTI LVOVICI (Okatov-Kaluga, 16.05.1821 - Petersburg, 08.12.1894) a fost matematician rus. A studiat la Universitatea din Moscova; a fost profesor la Universitatea din Petersburg, care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării Teoriia sravnenii (1849). A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Petersburg, Berlin şi Paris, precum şi la Royal Society din Londra.
P.L. Cebâşev a fost un matematician multilateral, întreaga sa activitate constând dintr-o permanentă îmbinare a teoriei cu practica. A inventat şi construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): maşina de sortat, maşina prăşitoare, mecanism de vâslire; a conceput un fotoliu pe roţi, s-a interesat de problema croitului hainelor ş.a. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unei noi ramuri a matematicii: teoria celei mai bune aproximări a funcţiilor. A adus contribuţii la interpolarea prin polinoame şi la metoda celor mai mici pătrate, cu care ocazie a ajuns la construcţia teoriei generale a polinoamelor ortogonale, introducând pentru prima oară, şirurile de funcţii biortogonale.
Memoria umană. Reconstruirea trecutului
Recent, neurologul şi autorul Oliver Sacks şi-a reamintit un episod intens din copilărie, povestit în autobiografia sa, Uncle Tungsten. În al Doilea Război Mondial el locuia la Londra în timpul Blitz-ului, campania germană de bombardament a oraşelor britanice, când...
Scopul Universului. O teorie de Lee Smolin
Pe măsură ce aflăm mai multe despre Univers, descoperim cât de diverse sunt de fapt planetele, stelele, nebuloasele şi alte bucăţi de materie misterioase. Aşadar, ce caută toată această materie în Universul nostru, în afară de a hoinări prin spaţiu?
Bizara istorie a teoriei celulare
Descoperirile ştiinţifice nu sunt simplu de realizat. Ciudata şi minunata istorie a teoriei celulei ilustrează foarte bine această afirmaţie, arătând drumul sinuos pe care a trebuit să-l parcurgă pentru a construi fundamentele biologiei moderne.
Cât de mare este universul? Are margini?

Cât de mare este universul? Are universul un centru? Dar margini? Devine universul din ce în ce mai mare? Dacă da, de ce se află în expansiune? Ce este universul observabil? Este tot una cu întregul univers? Dacă nu, care este diferenţa dintre ele?
Cultul pentru Nikola Tesla
Nicio altă personalitate din istoria ştiinţei nu este înconjurată de o aură mitică atât de pregnantă precum inginerul electrician sârbo-american Nikola Tesla. În istoria teoriei electromagnetice el este fără îndoială unul dintre adevăraţii titani.
Arthur Cayley
CAYLEY, ARTHUR (Richmond, 16.08.1821 - Cambridge, 26.01.1895) a fost un matematician şi avocat englez. Talentul său matematic s-a manifestat pe când era elev, arătând o abilitate fantastică de a face - amuzându-se - lungi calcule numerice. A studiat la Trinity College din Cambridge, după absolvirea căruia a fost încadrat tot acolo. Părăsind cariera didactică a studiat dreptul la Lincoln’s Inn, unde a practicat avocatura 14 ani, fără a-şi întrerupe cercetările matematice.
Avea o cultura vastă, s-a preocupat de arhitectură, îi plăcea pictura (făcea acuarele foarte reuşite), practica turismul, alpinismul. Toate acestea nu l-au împiedicat să scrie 966 de memorii - ce au fost publicate sub titlul Collected mathematical papers (1889\98), în 13 volume (de circa 600 de pagini fiecare) - nefiind astfel întrecut decât de L. Euler (1707-1783). Este semnificativ faptul că Universitatea din Cambridge, apreciind valoarea contribuţiilor lui Cayley, a creeat o nouă catedră de matematici pe care i-a oferit-o odată cu titlul de profesor (1863).
Augustin Louis Cauchy
CAUCHY, AUGUSTIN LOUIS (Paris, 21.08.1789 -Sceaux-Seine, 23.05.1857) a fost un matematician şi mecanician francez. A studiat la Şcoala Politehnică şi la Şcoala de poduri şi şosele din Paris. A predat matematica la Şcoala Politehnică, apoi la Collège de France şi la Sorbona. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Paris. Persecutat pentru vederile sale politice, a primit exilul în Elvetia (în 1830), de unde a fost chemat la Universitatea din Torino ca titular al catedrei de fizică-matematică înfiinţată anume pentru el. A revenit după 9 ani în Franţa, reluându-şi mult mai târziu cariera de profesor de astronomie şi matematică la Sorbona.
A.Cauchy este una dintre gloriile matematicilor franceze; de o productivitate uimitoare, a scris 789 de memorii cu subiecte din toate domeniile matematicii, din mecanică, astronomie şi fizică. A adus contribuţii importante în special la lămurirea noţiunilor de bază ale analizei matematice, ca: funcţie, limită, continuitate; a enunţat un criteriu de convergenţă a seriilor; e considerat unul dintre fondatorii analizei matematice moderne - introducând multă precizie şi rigoare în această ştiinţă.
Girolamo Cardano
CARDANO, GIROLAMO (Pavia, 24.09.1501 - Roma, 21.09.1576) a fost un matematician, medic şi filozof italian. Primii şapte ani ai vieţii i-a îndurat cu greu fiind crescut de o doică (departe de mama sa care, nedorindu-l, l-a tratat cu totală lipsă de afecţiune).
În schimb tatăl său s-a preocupat cu grijă de educaţia lui, învăţându-l limba latină, aritmetica, geometria, astrologia. A studiat la Universitățile din Pavia şi Padova, luând doctoratul în medicină. A profesat matematicile la Universitatea din Milano, precum şi medicină, la Pavia, Bologna şi Roma, unde şi-a făcut o mare reputaţie că matematician şi medic.
Georg Ferdinand Louis Cantor
CANTOR, GEORG FERDINAND LOUIS PHILIPPE (Petersburg, 03.03.1845 - Halle, 06.01. 1918) a fost un matematician german. Acesta a făcut studiile la Universitatea din Zürich, din Berlin şi Göttingen, specializându-se în matematică, filozofie şi fizică. A profesat la Universitatea din Halle, după ce a predat şi în învăţământul liceal la început.
La 39 de ani a suferit o puternică depresie care, deşi diminuată, l-a urmărit toată viaţa, firul zilelor sale sfârşindu-se într-un azil de alienaţi.
Maşina de separat bumbacul
Inventată în 1793, maşina de separat bumbacul a schimbat istoria lumii. Apariţia acestei maşini uimitoare a dat naştere unei noi industrii, a generat bogăţie şi putere. Inventatorul, Eli Whitney, a beneficiat în mică măsură de propria invenţie.
Hărţuirea între copii. Efecte ulterioare
Ştim cu toţi că lumea copiilor nu este una liniştită. Aceştia se hărţuiesc unii pe alţii, pornind de la diverse slăbiciuni reale ori inventate. În ce mod sunt afectaţi cei care sunt ţinta acestui tip de agresiune? Sunt agresorii în vreun fel afectaţi?
Reprezentarea numerelor pe axă
Dacă pe o dreaptă pui un punct fix, pe nume origine, o săgeată pe nume sens şi o unitate de măsură care măsoară distanţa de la origine la un anume punct, ai creat o axă a numerelor. Pentru a înţelege şi mai bine, iată, mai jos, cum arată o axă a numerelor...
Ce sport să practicăm pentru a slăbi mai mult?
Prin sport putem scăpa de kilogramele în plus. Care este cel mai bun sport pentru „arderea” caloriilor? Vă prezentăm câteva sugestii... Sportul ne ajută să pierdem kilogramele în plus. Nu toate sporturile însă dau aceleaşi rezultate.
Alexandru Buia. Craiova. Grădina botanică
Grădina botanică este, azi, o instituţie de cultură şi o zonă de relaxare. Ca instituţie de cultură, ca spaţiu de cercetare a apărut încă din antichitate, grădina botanică fiind “laboratorul” în care medicii cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.
