CLAIRAUT, ALEXIS CLAUDE (Paris; 07.05.1713 -17.05.1765), matematician şi astronom francez. A dovedit o precocitate impresionantă ca matematician: când avea 9 ani a rezolvat dintr-un manual unele probleme de geometrie pe căi mai simple decât autorul lor; la 10 ani, studiase un curs de analiză matematică şi altul de secţiuni conice; autor la 12 ani, al unui mic memoriu despre curbele duplicatoare, Sur qatre courbes géometriqués (publicat în 1734). Între 13 şi 16 ani s-a ocupat cu curbele cu dublă curbură, făcând prima expunere a coordonatelor spaţiale, în Recherches sur les courbes à double courbure (1731). Aceste rezultate remarcabile au făcut să i se reţină un loc vacant ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris până la împlinirea vârstei de 18 ani (distincţie acordată şi atunci cu dispensă, întrucât limita de vârstă era de 20 de ani); de asemenea, a fost membru de onoare al Academiei din Petersburg.
Lui A.C. Clairaut i se datoresc: crearea trigonometriei sferoidale (1733), contribuţii la teoria ecuaţiilor diferenţiale - între care şi ecuaţia ce îi poartă numele (1734) - redescoperirea şi folosirea factorului integrant (1739), introducerea conceptului de integrală curbilinie (1743), interpolarea trigonometrică (1754) ş.a.
În 1736a participat la expediţia organizată de Academia franceză în Laponia pentru măsurarea arcului de meridian. A elaborat studii asupra mişcării cometelor (1760), a enunţat (în 1747) celebra problemă a celor trei corpuri.
Opere principale:
Théorie de la Terre(1743);
Éléments de Géométrie(1741);
Éléments d’ Algèbre (1746);
Du système du monde dans les principes de la gravitation universelle(1747);
Théorie du mouvement des comètes(1760).
