Un alt cuvânt care pune probleme din punct de vedere al pluralului (vezi şi Viruşi versus virusuri. Cum este corect?) este substantivul neutru vis.
În principiu, vorbim despre vis - ca înlănţuire de imagini pe timpul somnului şi vis - ca aspiraţie, dorinţă arzătoare etc. Dicţionarele limbii române nu ne ajută prea mult, pentru că nu fac diferenţa, sub aspectul pluralului, între cele două sensuri de bază ale termenului vis.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Viruşi versus virusuri
Dacă o să verificaţi dicţionarele limbii române existente pe piaţă ori DexOnline.ro o să observaţi că pentru substantivul virus există două forme de plural, ambele acceptate: virusuri şi viruşi.
Întrebarea care se naşte este următoarea: cum spunem când ne referim la viruşii informatici şi cum spunem când ne referim la agentul patogen?
Opiniile pe Internet sunt diverse. Oricum ele nu reprezintă o autoritate, dar existenţa acestor dezbateri în spaţiul online arată că există o preocupare pentru acest subiect.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Din punct de vedere morfologic, adică din punct de vedere al posibilităţii cuvintelor de a-şi schimba forma în vorbire, pentru a exprima relaţia cu un alt cuvânt, părţile de vorbire sunt de două feluri: părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire neflexibile.
Părţile de vorbire flexibile sunt: substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pronumele şi verbul.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cum este corect să scriem: „cunoştinţă” ori „cunoştiinţă”?
„Am luat cunoştinţă de decizie" ori „Am luat cunoştiinţă de decizie"?.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Am observat că „a fi” pune unele probleme românilor. Atât pe Internet (site-uri ale unor publicaţii ori site-uri personale), cât şi pe "micul ecran" (subtitrările filmelor), am constatat adeseori cum verbul neregulat „a fi” este folosit în mod greşit. În principiu este vorba de numărul de i-uri.
Fără a intra în explicaţii tehnice, o să prezint erorile pe care le-am observat şi varianta corectă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Există câteva reguli privitoare la despărţirea cuvintelor în silabe. Iată-le explicate mai jos.
1. Atunci când o consoană se află între două vocale, aceasta trece în silaba următoare: ca-să; pa-du-re; u-ti-li-za-re, re-ce, ve-cin, po-diș, a-fiș, le-ge, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ra-zei.
Dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau un triftong, consoana trece în silaba următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Când se folosesc şi când nu se folosesc iniţiale majuscule? Scriem Soare cu iniţiala majusculă ori nu? Scriem „de 1 Mai mergem la mare" ori „de 1 mai mergem la mare"? O să ne lămurim în continuare... Doar o menţiune facem înainte de a prezenta regulile: nu vom trata toate situaţiile în care se impune (ori nu) scrierea cu iniţială majusculă, ci doar acele cazuri care ni s-a părut că ar crea probleme concetăţenilor noştri, în special celor din presă.
»» Nu se scriu cu iniţială majusculă numele comune provenite de la personaje literare, folosite pentru tipizarea caracterelor omeneşti. De exemplu, „acest adonis al clasei noastre" ori „Adrian are un comportament de donjuan".
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Verbul „a trebui" pune serioase probleme de folosire, pentru simplu motiv că nu urmează regulile pe care le „simt" vorbitorii. Întrebuinţarea corectă a verbului „a trebui", ca semiauxiliar, se face după următorul model:
„Eu trebuie să plec plec acasă", nu „eu trebuieşte/trebuiesc să plec acasă".
„Tu trebuie să pleci acasă", nu „tu trebuieşte/trebuieşti să pleci acasă".
„El/ea trebuie să plece acasă", nu „el/ea trebuieşte să plece acasă".
„Noi trebuie să plecăm acasă", nu „noi trebuieşte/trebuim să plecăm acasă".
„Voi trebuie să plecaţi acasă", nu „voi trebuieşte/trebuiţi să plecaţi acasă".
„Ei trebuie să plece acasă", nu „ei trebuieşte/trebuiesc să plece acasă".
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În vechime, în spaţiul Carpatic, pe ambii versanţi ai lanţului de munţi se găseau numeroase mânăstiri în care vieţuiau sihaştri-isihaşti carpatici care aveau unele cunoștințe de fitoterapie. Într-o ţară acoperită în proporţie de aproximativ 80% de păduri, cu sate rare, ierni grele şi lungi, iarna mai ales, datorită lipsei fructelor şi legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută, iar în absenţa din alimentaţie a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Astăzi ministrul învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, este întrebat frontal: „Ştiţi că veţi fi remaniată?". În partea de jos a ecranului televizorului stă scris: „Ecaterina Andronescu va fi remaniată". Ministrul nu ştie că va fi „remaniat". Dar ce ne interesează e alt lucru: cum să „remaniezi" un ministru?
Poţi remania cabinetul primului-ministru, guvernul, o instalaţie, o maşină ori un material; ce poate însemna însă „remanierea" doamnei Andronescu? Îi vor face modificări ale coafurii? O vor transforma în bărbat? Nu ştim sigur. Trimiteţi un e-mail către Antena3 pentru a afla...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Adeseori auzim cum unii, ne mai suportând nu ştiu ce mârlănie ori socotind că lucrurile au mers prea departe, au „refulat". Ce vor să spună? Adică au explodat, au dat pe afară, nu au mai putut înghiţi şi s-au dezlănţuit într-o tiradă de vorbe aspre ori, cine ştie? au administrat şi nişte palme. Desigur, folosirea acestui verb - cred ei - dă un aer intelectual vorbitorului şi chiar dacă acesta vorbeşte despre înjurături, acest verb dă totuşi o notă de nobleţe discuţiei. Ori poate nu...
Problema? Una neînsemnată: „a refula" nu înseamnă ce cred ei că înseamnă. Verbul pe care ar trebui să-l folosească este „a defula".
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
După cum unii dintre dumneavoastră ştiu, din când în când Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu ajutorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al.Rosetti", realizează o monitorizare a unor televiziuni şi posturi de radio, pentru a determina calitatea limbii vorbite. Monitorizarea se concretizează într-un raport privind calitatea limbii române folosite în audiovizual.
Pentru cei preocupaţi cât de cât de acest subiect şi care, prin urmare, sesizaţi adesea greşeli de folosire a limbii române de către jurnalişti, rezultatele monitorizării, cuprinse într-un raport (pe care îl puteţi citi AICI) nu vor constitui o surpriză.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Există mai mulţi termeni folosiţi în neurologie, pe care îi prezentăm mai jos, ce indică o deteriorare ori o incapacitate a unei funcţii neurologice, fie că e vorba de pierderea vorbirii, a limbajului, memoriei ori a unei alte abilităţi. Găsiţi mai jos scurte explicaţii privind principalii termeni folosiţi pentru exprimarea deficitului în neurologie şi pe care ar trebui să-i înţelegeţi, în special dacă aveţi de gând să citiţi vreo carte care are ca subiect neurologia ori creierul uman.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Teoria atomistă îşi are originea în Grecia antică, în jurul anului 400 îHr. Fondatorul acestei teorii a fost filozoful grec Leucip. Aceasta a fost dezvoltată de alţi filozofi greci: Democrit, Epicur şi Lucreţiu. În esenţă, această teorie susţinea că lumea este făcută din elemente fundamentale, care nu pot fi divizate, numite atomi.
În limba română cuvântul „atom” provine din fr. atome < lat. atomus < gr. atomos. Atomos înseamnă în limba greacă indivizibil, format fiind din a- (nu) şi tomos (tăind).
Atomos - care nu poate fi tăiat; tomos vine de la temnein (a tăia).
Aşadar, altfel spus, atom este acel lucru ce nu mai poate separat, tăiat în mai multe bucăţi, spart etc.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Termenul cacofonie nu are legătură cu excrementele. Cacofonii nu sunt doar alipiri de cuvinte de genul „merge ca calul”, ci orice asociaţie neplăcută de sunete.
Cacofonie este un neologism format din gr.kakos - urât, rău şi gr.phone - sunet. Antonimul lui kakos este gr.kallos - frumos, particulă cu ajutorul căreia se formează calofil - liubitor de frumos ori caligrafie - scrierea îngrijită.
Cacofonii sunt, de exemplu, şi „am lovit cucu cu cureaua” ori „am găsit zăbala la laviţa din bucătăria veche”. Repetiţiile supărătoare de silabe asemănătoare produc prin urmare cacofonii.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.