SoareleSoarele, steaua care ne luminează şi ne întreţine viaţa, este astrul cel mai apropiat de noi. Datorită distanţei relativ mici la care se află de Terra, Soarele a putut fi explorată îndeaproape. Articolul următor prezintă o "radiografie" de detaliu a Soarelui.

Sistemul SolarSistemul solar este format din Soare, opt planete şi sateliţii acestora, planetele pitice, asteroizi, obiecte din centura Kuiper, comete şi praf interplanetar. În continuare, descoperiţi cum a luat naştere sistemul nostru solar şi care este structura acestuia.

Exoplaneta similara PământuluiÎn septembrie 2010 făcea înconjurul lumii ştirea despre descoperirea primei exoplanete capabile să găzduiască forme de viaţă. Iată ce spunea în 2008 un specialist Caltech despre sistemele solare descoperite în vecinătatea noastră galactică.

Fuziune galacticaCa în multe alte cazuri, răspunsul la întrebarea privind dispariţia galaxiilor depinde de definiţia pe care o dăm "morţii" unei galaxii. Totul are legătură cu lumina pe care o recepţionăm dinspre galaxie. Vă prezentăm în cele ce urmează două scenarii posibile.

Fazele luniiŞtim cu toţi că Luna este orientată întotdeauna cu aceeaşi parte spre Terra, deoarece perioada de rotaţie în jurul propriei axe este egală cu cea a revoluţiei sale în jurul Pământului. Totuşi, forma sub care o percepem diferă radical de la o perioadă la alta. De ce se întâmplă aşa (video)?

Deplasare spre rosuAm auzit cu toţi de efectul Doppler. Îl "simţim", în varianta undelor sonore, la trecerea pe lângă noi în viteză a vehiculelor sau trenurilor. Ştiaţi însă că acelaşi fenomen se petrece şi cu undele electromagnetice, adică şi cu lumina? Detalii, în materialul video următor.

Planeta pitica PlutoCare este originea cuvântului "planetă"? Când au fost descoperite Uranus şi Neptun? Cine a fost Giuseppe Piazzi şi pentru ce a rămas în istorie? Care este povestea retrogradării lui Pluto la statutul de planetă pitică? Aflaţi răspunsurile din materialul video care urmează.

Galaxia AndromedaRăspunsul la întrebarea cu privire la cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee nu este atât de simplu pe cât unii dintre noi am fi tentaţi să credem. Să fie aceasta galaxia Andromeda? Pentru a afla cum stau lucrurile de fapt, urmăriţi materialul video de mai jos.

Serghei Koroliov în cabina unui avion fără motorProbabil că pentru mulţi va fi surprinzător să afle că programul spaţial rusesc s-a bazat, în esenţă, pe un singur om, Serghei Koroliov, o figură puţin cunoscută până şi ruşilor până la data morţii acestuia, la 14 ianuarie 1966. Citiţi aici extraordinara sa poveste...

Eclipsa de SoareDe ce eclipsele de Soare sunt vizibile doar în anumite zone? Cum se face că Luna acoperă în întregime Soarele pe perioada unei eclipse totale, dar doar atât cât să putem vedea corona solară? Iată două din întrebările la care veţi primi un răspuns în continuare (video).

Analogie expansiune UniversPutem compara Big Bang-ul cu explozia unei bombe? Dacă da, ar trebui ca expansiunea spaţiului să aibă loc faţă de un singur punct, iar toate galaxiile să se depărteze de acel reper. Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Urmăriţi videoclipul pentru a afla opinia unui specialist al NASA.

Gaura neagraGăurile negre sunt unele dintre cele mai stranii obiecte din Univers. Deşi nu le putem observa în mod direct din cauza influenţei pe care o au asupra luminii, putem totuşi detecta efectele pe care acestea le au asupra materiei din imediata lor vecinătate. Detalii, în videoclip.

Stele. GalaxieDintotdeauna oamenii şi-au ridicat privirile spre bolta cerească, urmărind noaptea mişcarea stelelor. În antichitate se credea că Pământul e fix şi că stelele se rotesc în jurul lui în interiorul unei sfere gigantice. Cum stau lucrurile de fapt? Ce ne învaţă ştiinţa în prezent?

În acest articol ne propunem să discutăm despre planeta Venus: ce știm despre ea, ce misiuni spatiale au avut loc pentru Venus, ba chiar un pic despre politica cercetării.

Planeta Venus pe cerul serii
Lumina reflectată de Venus este mai puternică decât cea a celorlalte stele ale nopţii

Mediul interstelarProbabil aţi auzit că în spaţiul cosmic ar fi vid, dar v-aţi întrebat vreodată ce înseamnă asta de fapt? În cazul spaţiului cosmic vorbim cel mai adesea de o densitate a "vidului" de o moleculă de gaz ori praf pe centimetru cub. Detalii, în continuare (video inclus).

Constelatia OrionConstelaţia Orion, cunoscută şi sub numele de Vânătorul, este una dintre cele mai cunoscute constelaţii din toate timpurile şi de toate culturile. Orion este o constelaţie a emisferei nordice, vizibilă şi de pe teritoriul României din noiembrie până în aprilie.

Constelatia ScorpionuluiScorpionul este una dintre constelaţiile zodiacale. Asta înseamnă că se află pe "drumul" pe care, aparent, centrul Soarelui îl parcurge pe bolta cerească în timpul unui an, drum ce poartă numele de ecliptică. Detalii despre această constelaţie, în continuare...

Paradoxul lui OlbersConfruntaţi cu descoperirea lui Galilei, care a fost primul care a susţinut ideea că stelele sunt asemenea Soarelui nostru, înţelepţii din vremurile trecute şi-au pus întrebarea următoare: de ce noaptea cerul este întunecat? Să vedem ce răspunsuri au oferit.

Ce putem face cu un simplu băţ? Putem determina mai multe unghiuri din astronomie, simplu şi distractiv. Începem experienţa noastră prin înfigerea perfect verticală a unui băţ în sol. Putem afla dacă este perfect vertical sau nu cu ajutorul unui fir cu plumb. Cunoscând lungimea băţului şi măsurând lungimea umbrei lui putem determina coordonatele astronomice orizontale ale Soarelui, precum şi latitudinea locului de observaţie.

 

Bat astronomie. Gnomon

Desen ce prezintă pe scurt utilizarea gnomonului (sau a băţului) în astronomie. Astfel {tex} l_1 {/tex} este lungimea băţului, {tex} l_2{/tex} lungimea umbrei acestuia, în timp ce h este unghiul format de direcţia umbrei şi direcţia de la observator spre Soare (sau a razei Soarelui, în desenul nostru).



Coordonatele orizontale sunt reprezentate de trei unghiuri: înălţimea h (unghiul dintre direcţia de la observator spre Soare şi planul orizontal al observatorului), distanţa zenitală z care este complementul înălţimii (90 - h) şi azimutul A (unghiul dintre proiecţia direcţiei spre punct pe planul orizontului şi direcţia spre Sud. Aceste coordonate variază în funcţie de locul şi momentul observaţiei.

Aşadar, cunoscând lungimea băţului şi măsurând periodic lungimea umbrei lui, care variază în timp, putem începe experienţa noastră. Pe desenul alăturat, {tex} l_1 {/tex} este constant, doar {tex} l_2{/tex} şi h fiind dependente de momentul observaţiilor, deoarece locul în care a fost înfipt băţul nu trebuie schimbat! Putem afla simplu unghiul h, aplicând funcţia trigonometrică tangentă:

{tex}\tan(h)=\frac{l_1}{l_2}{/tex}

Măsurătorile trebuie efectuate pe parcursul a 1-2 ore, jumătatea intervalului temporal ales fiind indicat să fie trecerea Soarelui la meridianul locului, pentru a se observa cât mai bine mişcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească. Indiferent de durata observaţiilor, pentru determinarea datelor despre Soare, tranzitul acestuia la meridian trebuie inclus în acea perioadă de observaţii. Meridianul locului este linia imaginară care uneşte punctele cardinale Nord şi Sud. În astronomie, spunem că un astru trece la meridian când traversează arcul care conţine Zenitul şi cele 2 puncte cardinale în direcţia Sud. Presupunând că nu ştim punctele cardinale exact (busola nu ne oferă această posibilitate) putem determina noi înşine direcţia meridianului, ea fiind direcţia umbrei minime a băţului. Cunoscând lungimea minimă a umbrei băţului, aflăm înălţimea la culminaţia superioară a Soarelui ({tex} h_{cs}{/tex}). Folosim valoarea obţinută pentru a determina latitudinea ({tex}\phi{/tex}) :

{tex}h_{cs}=90^{\circ} - \phi + \delta{/tex}

Unde {tex}\delta{/tex} este declinaţia Soarelui în ziua respectivă. Ea este 0° la echinocţii, 23,45° la solstiţiul de vară şi -23,45° la solstiţiul de iarnă. Declinaţia Soarelui pentru o anumită zi poate fi luată de pe internet, accesând acest link.

Declinaţia Soarelui se mai poate calcula într-o zi folosind triunghiul sferic dreptunghic în care mai apare ascensia dreaptă, longitudinea geocentrică a Soarelui în acea zi si unghiul de înclinare a axei faţă de normala la ecliptică.

După ce am determinat astfel declinaţia, se poate calcula latitudinea locului din relaţia înălţimii la culminaţie superioară. De asemenea, cunoscând corecţia de timp din ecuaţia timpului, se poate calcula din ora legală la care are loc culminaţia superioară timpul solar mediu al locului şi de aici diferenţa de longitudine faţă de meridianul central al fusului (în cazul nostru 30ºE), iar de aici longitudinea locului.

Pe lângă lucrurile determinate mai sus, putem afla şi azimutul Soarelui pentru diferite ore. Azimutul este un unghi care se măsoară de la Sud spre Vest în astronomie, iar în topografie se măsoară de la Nord spre Est. Astfel, la culminaţia superioară, azimutul este egal cu 0°. Trasând umbra băţului la diferite ore obţinem diferite poziţii ale liniei faţă de direcţia meridianului, distanţa în grade dintre o astfel de poziţie şi direcţia meridianului reprezentând azimutul la ora trasării ultimei linii.

Activitatea prezentată mai sus este una distractivă dar şi educativă în acelaşi timp. Ea reprezintă una din cele mai simple, dar şi practice lecţii de astronomie, care poate fi aplicată în orice colţ al lumii. Totodată, pe baza acestei metode s-au dezvoltat mai multe tipuri de probleme din astronomie.


Cu toţi ştim astăzi câteva lucruri despre longitudinea geografică. În funcţie de aceasta se stabileşte ora locului în care ne aflăm, informaţie atât de vitală. Cu ajutorul acestor sisteme de coordonate ne putem afla exact poziţia pe Pământ, lucru de asemenea foarte util, oriunde ne-am afla. Dar oare câţi dintre noi ştiu că acum mai puţin de 400 de ani, meridianul reper, adică meridianul zero, trecea printr-un oraş aflat în prezent în România, mai precis prin Oradea?


Cetatea Oradea

 

Cetatea Oradea

Oradea, în Evul Mediu, în 1617. Gravură de Braun şi Hogenberg.
credit: Wikimedia Commons


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro