Pamantul si LunaLitosfera, mai precis mantaua superioară şi scoarţa terestră, este fragmentată în plăci denumite plăci tectonice. Există 7 plăci tectonice majore, de mărimea continentelor şi circa 12 mult mai mici. Mai multe detalii pe această temă, în articolul de mai jos.

 

 

Structura geologică a Terrei (4)

 

Aceste plăci s-au deplasat de-a lungul timpului şi continuă să o facă, ducând la formarea munţilor şi a vulcanilor, închiderea şi deschiderea oceanelor şi mişcarea continentelor. Ramura geologiei care studiază plăcile tectonice se numeşte tectonică.

Plăcile terestre

94% din suprafaţa Terrei este acoperită de şapte plăci majore, cu o grosime de până la 100 de km. Cele şapte plăci majore sunt în ordinea mărimii: placa pacifică, placa africană, placa eurasiatică, placa australiană, placa nord-americană, placa antarctică şi placa sud-americană. Placa pacifică este singura placă alcătuită în întregime din scoarţă oceanică, celelalte plăci conţinând atât porţiuni de scoarţă oceanică cât şi porţiuni de scoarţă continentală.

 

Placile tectonice


Dimensiunile plăcilor sunt modificate permanent, acestea putând să se extindă sau să se micşoreze. Aceste procese au loc la marginile plăcilor şi între ele există un echilibru profund. Limitele majorităţii plăcilor se află în ocean, dar unele sunt marcate de lanţuri muntoase, precum lanţul Himalaya, care marchează limita între placa eurasiatică şi cea indiană.

Deplasarea plăcilor tectonice

Deşi acest proces are efecte foarte importante asupra întregii planete, cauza lui nu este cunoscută cu exactitate. Cea mai răspândită teorie este cea a celulelor de convecţie. Această teorie susţine faptul că plăcile tectonice sunt deplasate de către celulele de convecţie formate în manta. Celulele de convecţie sunt grupări de materie caldă, care tind să urce la suprafaţă. Acestea sunt asemănătoare cu cele formate de apa care fierbe.



Fizica fluidelor spuma

Când fierbem apă, observăm că dinspre fundul recipientului în care are loc fierberea se ridică spre suprafaţă mici balonaşe de apă, ca cele din imaginea de mai sus. Aceste balonaşe sunt celulele de convecţie. Ele se ridică la suprafaţă datorită faptului că sunt alcătuite din apa caldă de pe fundul recipientului, iar fluidele calde tind să urce la suprafaţă, spre deosebire de cele reci care tind să coboare.




Deplasarea plăcilor tectonice de-a lungul unor perioade întinse de timp a schimbat profund aspectul suprafeţei terestre. Astfel, de-a lungul timpului s-au format noi continente, continentele s-au unit formând supercontinente, s-au format bazine oceanice noi, s-au format lanţuri montane etc. Continentele actuale erau unite în trecut formând supercontinente (grupări de mai multe continente), precum Pangeea sau Rodinia, alcătuite din suprafeţele de uscat corespunzătoare continentelor actuale (vezi imaginea de mai jos).

 

Pangeea continente

 


Pangeea. O animaţie

 

animatie Pangeea

 


Evoluţia continentelor


Deplasarea continentelor a influenţat puternic răspândirea vieţii. Astfel, masele de uscat care s-au despărţit recent prezintă organisme asemănătoare, în timp ce masele de uscat izolate de mult timp prezintă organisme extrem de diferite. De exemplu, Australia prezintă o faună foarte diferită de cea a Europei sau Americii de Nord, ceea ce indică faptul că Australia s-a despărţit de aceste continente cu mult timp în urmă, în timpurile apariţiei primelor mamifere, marsupialele şi monotremele (ornitorincul şi echidna), care au dispărut de pe celelalte continente evoluând în mamiferele actuale, dar au rămas neschimbate în Australia, unde condiţiile mediului de viaţă le-au permis acest lucru.

Formele de relief (6)


 

Credit imagini: Wikimedia Commons

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.