Ipoteza inflației cosmice, despre care puteți citi aici, a apărut inițial ca o soluție la o dificultate majoră în cosmologie: cum explicăm faptul că universul timpuriu a fost plat?
Ulterior a devenit o idee centrală în cosmologia modernă. Dar mulți fizicieni cred că ipoteza inflației este mult prea speculativă, că nu are o teorie care să o susțină...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Galaxia din această imagine captată de telescopul spațial James Webb, numită JADES-GS-z14-0, a stabilit recordul pentru cea mai îndepărtată galaxie. Ea a apărut la doar 290 de milioane de ani după Big Bang.
Credit: NASA, ESA, CSA, STSCI, B. ROBERTSON (UC SANTA CRUZ), B. JOHNSON (CFA), S. TACCHELLA (CAMBRIDGE), P. CARGILE (CFA)
Revoluționarul telescop spațial James Webb și telescoapele radio de ultimă generație explorează ceea ce este cunoscut sub numele de „epoca reionizării”. Această perioadă din istoria universului deține indicii despre primele stele și galaxii, și, poate, despre natura materiei întunecate.
Timp de milioane de ani după Big Bang, după ce „supa” fierbinte de particule din universul s-a răcit, cosmosul a fost un loc întunecat și plictisitor. Nu existau stele care să emită lumină. Nu existau spiralele familiare ale galaxiilor. Cu siguranță nu existau planete. Întregul univers era îmbibat de gaz de hidrogen neutru.
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Quill
- Categorie: Cosmos
Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)
Având în vedere cât de vast este universul, poate că e de înțeles că nu i-am descifrat încă toate secretele. Totuși, există câteva caracteristici de bază pe care obișnuiam să credem că le putem explica, dar cosmologii au din ce în ce mai multe dificultăți în a le înțelege.
Măsurătorile recente ale distribuției materiei în univers (așa-numita structură la scară mare) par a fi în contradicție cu predicțiile modelului cosmologic standard (Big Bang), cea mai bună teorie a modului în care funcționează universul.
- Detalii
- Scris de: Ian G. McCarthy
- Categorie: Cosmos
Telescopul Spațial James Webb (JWST) este cel mai mare și mai puternic telescop spațial construit până în prezent. De la lansarea sa, în decembrie 2021, cu ajutorul acestuia s-au făcut descoperiri revoluționare, inclusiv a celor mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute, care s-au format la doar 300 de milioane de ani după Big Bang.
Obiectele îndepărtate sunt, de asemenea, foarte vechi, deoarece lumina de la ele ajunge la telescoapele noastre după un timp îndelungat.
JWST a identificat o serie de aceste galaxii foarte timpurii. Practic vedem aceste obiecte cosmice cum arătau la puțin timp după nașterea universului.
- Detalii
- Scris de: Sandro Tacchella
- Categorie: Cosmos
Steaua Mira se deplasează prin mediul interstelar cu o viteză de circa 130 km/s, de zece ori mai rapid decât o stea „tipică”, dar încă sub „viteza de evadare”. Multe alte stele însă, super-rapide, scapă gravitației galaxiei în care s-au format și ies din aceasta.
Credit: NASA/JPL-Caltech/C. Martin (Caltech)/M. Seibert(OCIW)
Stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, nu doar că vor „muri” la un moment dat, dar acestea părăsesc galaxia continuu, urmând a „peregrina” pentru perioade enorme prin adâncimile universului.
Observațiile recente privind stelele super-rapide, care au la bază mai multe mecanisme, ne arată tocmai acest lucru: stelele din galaxii, la rate superioare celor presupuse inițial, sunt expulzate din acestea.
Dar ce face ca stelele să ajungă la viteza de evadare, care le pecetluiește soarta, intrând pe un curs echivalent cu ieșirea din galaxiile din care fac parte?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă).
Probabil ați auzit această cvasi-metaforă, care-și are originea, din câte știu, într-o expresie a faimosului om de știință american Carl Sagan, conform căreia suntem formați din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii din organismul nostru, atomii „grei”, care nu au fost formați la scurt timp după apariția universului, au fost creați în procese care au avut loc în stele.
Despre cum au apărut atomii grei, am scris în alte articole (Originea celor mai răspândite elemente chimice din univers și Originea elementelor din tabelul periodic) și nu o să reiau aici cele menționate acolo.
Întrebarea la care încerc un răspuns este: cum anume au ajung atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Modelul ΛCDM conține trei componente fundamentale: întâi, constanta cosmologică Λ asociată cu energia întunecată, în al doilea rând materia întunecată (CDM, Cold Dark Matter), iar în al treilea rând materia obișnuită. Acest model este denumit modelul cosmologic Big Bang.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Universul este enorm și se extinde în mod accelerat. Dar dacă spațiul devine mai mare, înseamnă că acesta este generat din sine însuși în mod continuu. Cum este posibil așa ceva? Se extinde spațiul chiar și în interiorul galaxiilor? [video]
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Fotonii se „lungesc” pe măsură ce universul se extinde
După faimosul experiment Michelson-Morley din 1887, care a discreditat ideea de „eter”, ca mediu necesar pentru a explica propagarea undelor de lumină și după inventarea teoriei relativității de către Albert Einstein - ne-am trezit într-un univers în care spațiul nu mai este fix, ci „elastic”, iar timpul nu este imuabil, ci relativ, influențat de locul din univers.
Dar există totuși un sistem de referință fundamental care poate fi observat și la care te poți raporta oriunde ai fi în univers: radiația cosmică de fond.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Cometa LoverBoy (fotografiată de pe Stația Spațială Internațională)
Unul dintre cele mai contraintuitive aspecte, dat fiind că intră în contradicție cu experiențele noastre cotidiene, este următorul: viteza este relativă în univers. Adică un obiect are o viteză anume doar în raport cu un alt obiect. Este imposibil de spus altfel dacă un obiect are viteză sau se află în repaus. Particulele fără masă, precum fotonii, au alt regim.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Hartă a materiei întunecate din universul local. Punctele negre reprezintă galaxii. În galben, filamente de materie întunecate care acționează ca punți ascunse între galaxii. X-ul indică galaxia noastră, Calea Lactee, iar săgețile indică dinamica universului local generată de gravitație.
Credit: Hong et. al., Astrophysical Journal
Deși credem că știm atât de multe despre univers, printre altele știm și că nu știm mai nimic despre 95% despre ceea ce alcătuiește universul: materia întunecată și energia întunecată. În videoclipul de mai jos puteți urmări o scurtă introducere în istoria materiei întunecate, de la creare, la descoperirea acesteia și rolul acesteia în univers.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Materie „căzând” într-o gaură neagră (reprezentare grafică)
Cea mai mare parte a ceea ce compune universul constituie un mister pentru noi, căci materia „normală” reprezintă doar 5% din ceea ce există. Materia întunecată, în schimb, ar reprezenta 27% din compoziția universului, deci de 5 ori mai mult. Cum materia întunecată este mult mai prezentă decât cea normală, am putea avea și găuri negre formate exclusiv din acest tip de materie?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Teoria cosmologică dominantă este cea bazată pe modelul Big Bang. Universul a apărut acum 13,8 miliarde de ani în condiții neelucidate, iar de atunci, credem, se află în expansiune accelerată. Dar cum știm acest lucru și cât de solide sunt dovezile de care dispunem? În plus, luând în calcul ce știm și ce nu știm, putem vorbi de o criză în cosmologie?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Stele din Calea Lactee.
Imaginea este obținută din juxtapunerea mai multor imagini obținute de Telescopul Spațial Hubble în infraroșu și lumină vizibilă
Universul are vârsta de 13,8 miliarde ani ani, iar procesul de formare a stelelor și-a atins maximul acum 11-12 miliarde de ani. Circa 95 % din capacitatea universului de a produce noi stele este epuizată, iar viitorul va fi definit de un număr de stele noi din ce în ce mai mic, marcat de mici evoluții crescătoare generate, de exemplu, de uniri de galaxii. Cum se explică așa ceva?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Când o gigantă roșie orbitează un obiect cosmic foarte dens, ca o pitică albă, poate avea loc un transfer de masă de la prima la a doua
credit: M. Weiss, CXC, NASA
Dacă o stea pierde suficientă masă către o stea-companion, ajunge să nu mai poată susține procese de fuziune nucleară, steaua putând ajunge o pitică maro sau o planetă joviană. Pentru asta, este necesar să fie îndeplinite anumite condiții. Dar descoperiri recente ne arată că asta se întâmplă, în fapt, în univers.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
