Un aspect care face diferenţa este acela că stelele au lumină proprie, planetele nu. Soarele este o stea, Pământul este planetă. Deşi pe timpul nopţii putem vedea şi planete ”luminând”, cum e, de pildă, Venus, acestea în fapt reflectă lumina transmisă de Soare. Stelele întreţin reacţii nucleare ce ard hidrogenul în interiorul acestora, planetele nu. Pentru ca o stea să aibă o temperatură suficient de ridicată pentru a arde hidrogen, trebuie să aibă o masă foarte mare, de cel puţin 75 de ori mărimea planetei Jupiter.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Vechii greci credeau că zeiţa Hera a vărsat lapte pe bolta cerească şi astfel cerul este a rămas ”pătat” pentru totdeauna de lichidul alb. Romanii au numit fâşia albă a bolţii cereşti Via Lactea, ceea ce înseamnă ”drum făcut din lapte”. De aici denumirea românească de Calea Lactee, Calea Laptelui.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Calea Lactee este galaxia în care ne aflăm. În Univers există cel puţin o sută de miliarde de galaxii. Pământul se află la aproximativ 30.000 de ani lumină de centrul Căii Lactee. Distanţa dintre extremităţile galaxiei noastre este de aproximativ 100.000 de ani lumină. Există circa o sută de miliarde de stele în Calea Lactee. Soarele are nevoie de 250 de milioane de ani pentru a face o rotaţie completă în jurul acesteia.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Opinia majoritară printre oamenii de ştiinţă în privinţa naşterii Universului este aceea că acesta s-a ”născut” acum 13,7 miliarde de ani dintr-o explozie primordială cunoscută sub numele de Big Bang. Această expansiune continuă şi astăzi. În privinţa a ceea ce a exista înaintea Big Bang-ului fizicienii şi astronomii nu au răspunsuri.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Astronomia este una din cele mai vechi ştiinţe. Se consideră că începuturile astronomiei datează din epoca culturii asiro-babiloniene, care înflorea în Mesopotamia cu circa 3000 - 4 000 de ani î.e.n. Iată în cele ce urmează, în ordine cronologică, un scurt istoric al marilor descoperiri din astronomie.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
- Categorie: Cosmos
O planetă pitică este un corp ceresc prea mic pentru a fi considerat o planetă, dar în schimb este suficient de mare pentru a nu fi înregistrat ca un simplu asteroid. O planetă pitică trebuie să execute o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui şi nu poate fi satelitul unei alte planete (atribut care "descalifică", de exemplu, Luna, de la a fi catalogată drept planetă pitică).
În sistemul nostru solar 5 corpuri cereşti sunt recunoscute drept planete pitice: Eris, care a fost descoperită în 2003, Ceres, observată în 1801, Pluto, descoperită în 1929, Haumea, văzută în 2004 şi Makemake, observată în 2005.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
- Categorie: Cosmos
Efectul de seră reprezintă un proces natural prin care atmosfera terestră reţine o parte a energiei trimisă de Soare spre Terra, încălzind Pământul suficient pentru a crea un mediu propice vieţii. Citiţi în continuare despre mecanismele care nasc şi întreţin acest fenomen.
- Detalii
- Scris de: T. Ov.
- Categorie: Terra
La ce ne foloseşte faptul că există atmosferă? Ar fi posibilă viaţa fără aceasta? Cât oxigen este în aerul pe care îl respirăm şi ce alte gaze sunt în compunerea acestuia? Ce este presiunea atmosferică şi cum se măsoară? Cât de gros este stratul de ozon de deasupra noastră?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
