Fragment din pictura „Creația lui Adam” de Michelangelo
- pictură pe plafonul Capelei Sixtine realizată în anii 1508-1512 -

Confuzia care apare cel mai des este următoarea: cei care vorbesc de lipsa zeilor, ateii, se referă, în fapt, la zei anume, precum Dumnezeul creștin ori cel islamic ori un altul, dar se presupune că vorbesc despre zei, în genere. Una este să vorbești despre un anumit zeu, alta este să vorbești despre ideea de creator.

Dacă atunci când vine vorba despre un anumit zeu, ateii au argumente suficiente pentru a arăta slăbiciunile opțiunii credincioșilor, când vorbim despre ideea de creator, lucrurile sunt mult mai complicate.


Dacă vorbim despre un anumit zeu, argumentele raționale ale unui ateu instruit sunt greu de combătut, pentru că:
- zeul respectiv, oricare ar fi el, nu se arată în lume (ori, dacă se arată, cum cred unii credincioși, este netestabil, nu poate fi documentat în mod credibil);
- lumea nu este una perfectă, dimpotrivă (oricâte exemple ai prezenta despre intervenția utilă a unui zeu, sunt nenumărate exemple de uitare a lumii);
- zeul respectiv, oricare ar fi el, este apărut / intrat foarte recent în istorie, raportat la vechimea speciei umane;
- sunt prea mulți zei în lume, fiind evident că nu e posibil ca toate religiile să fie adevărate și toți zeii să fie „reali” (vezi harta religiilor lumii);
- istoria lumii este plină de zei „morți” definitiv (pentru că zeii „mor” odată cu credincioșii, nu?);
- țările mai dezvoltate economic tind să fie mai puțin religioase (cu excepția notabilă a SUA).


Ideea de creator există, ca ipoteză, și în lumea științifică

Dar lucrurile se schimbă atunci când vorbim despre existența ideii de zeu, de creator. De aceea, de pildă, unii fizicieni / filozofi nu ezită să vorbească despre umanitate ca un experiment computerizat al unei civilizații (argumentul lumii ca simulare). Ideea mai puțin evidentă, deși prezentă în acest argument, este că susținătorii acestei idei sunt gată să accepte că există un creator, chiar dacă acesta are caracteristici destul de „modeste”, cum ar fi un programator banal al unui civilizații avansate.

Unii oameni de știință sau filozofi sunt credincioși, în sensul că aceștia cred într-un anumit zeu, cum ar fi Dumnezeul creștin. Pentru că cercetarea științifică, în sine, ori un sistem filozofic, de orice natură, nu are cum demonstra lipsa unui dumnezeu, deși nu poate demonstra nici existența acestuia.

Pe de altă parte, unii oameni de știință ori filozofi lasă deschisă opțiunea existenței unui creator, pentru că această opțiune nu poate fi închisă în mod rațional. Revin asupra acestei idei mai jos.


De ce ideea de creator nu poate fi eliminată?

Motivul principal pentru care ideea de creație conștientă a lumii nostre de către un creator invizibil (pentru noi) nu poate fi eliminată definitiv constă în faptul că omul este definit de limitări intelectuale definitive, care nu-i permit să înțeleagă în mod complet universul și mai ales să înțeleagă cum a apărut acesta. Teoria nașterii universului în cadrul unui eveniment primordial denumit Big Bang este relativ solidă, dar nu lămurește decât parțial problema, pentru că nu explică ce a fost înainte de nașterea universului și cum a fost posibil Big Bangul. Partea cea mai rea este următoarea: nu avem capacitatea mentală de a înțelege un început din nimic al lumii sau conceptul de infinit.

Am scris un articol dedicat limitărilor fundamentale ale omului, pe care-l puteți citi aici: Limitele fundamentale ale minții umane


Și care sunt, deci, limitele ateismului?

Principala problemă a ateismului că elimină orice divinitate. Dacă prin asta un ateu înțelege orice zeu din istoria omului, are mari șanse să aibă dreptate. Dacă este adeptul ferm al unui univers „rece”,  necreat, atunci... lucrurile se complică. Nu în sensul că ateul nu mai are dreptate în mod obligatoriu, ci în acela că nu poate avea argumentele pentru a-și susține ideea.

Din motivele invocate în articolul menționat mai sus despre limitele minții umane, este imposibil să stabilim rațional dacă lumea noastră a fost creată în mod intenționat sau nu de o entitate conștientă. Pur și simplu ființa umană este incapabilă de aflarea adevărului ultim.


Și ce opțiuni avem în acest caz?

Cred că opțiunea cea mai rezonabilă pentru om înțelept este agnosticismul, care-l lasă pe om să nu se pronunțe pe problema creației, pentru că este de nerezolvat.

Pe acest subiect, al agnosticismului, am scris relativ recent un articol amplu, pe care-l puteți citi aici: De ce să fii agnostic este cea mai înțeleaptă opțiune posibilă.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE