Să te păstrezi lucid și la subiect este adesea dificil, după cum se poate observa, de pildă, recent, în ce privește modul în care oamenii înțeleg invazia Ucrainei de către forțele armate ruse.

Din câte-mi dau seama, două sunt tentațiile pentru o minte mai puțin antrenată, tentații care duc la judecăți greșite.

Pe scurt, este vorba despre: 1) incapacitatea de a se concentra pe ce este esențial și 2) incapacitatea de a judeca lucrurile în raport cu repere fundamentale. Sună abstract, dar trecem imediat la „dezvrăjire” :)


1. Concentrarea pe ce este esențial


Să luăm ca studiu de caz invazia din Ucraina.

Ce este esențial în acest caz? Că Federația Rusă, o țară mare, cunoscută pentru agresiunea vecinilor (Moldova, Georgia, Belarus, Ucraina) și uciderea propriilor cetățeni (exemplu recent: măcelul cecenilor), a invadat un stat independent, fără a fi provocată, distrugând infrastructura și locuințele, jefuind, violând și ucigând civili.

Acesta este aspectul esențial, care este evident, bazat pe dovezi. Dacă păstrezi în minte aceste lucruri când faci orice analiză cu privire la ce se întâmplă în Ucraina, ești ferit de judecăți și concluzii pripite și greșite.

Sunt și multe aspecte care pot părea importante ori care chiar sunt, dar care sunt periferice și care nu pot schimba rezultatul unei analize lucide asupra a ceea ce se întâmplă.

Poți vorbi despre faptul:
- că ucrainenii nu erau prietenoși față de români înainte de conflict;
- că există un batalion numit Azov care are membri cu vederi extremiste;
- că Ucraina este un stat corupt, cu oligarhi după model rusesc;
- că și soldații ucraineni sunt nemiloși cu soldații ruși șamd.

Toate acestea pot avea un grad de adevăr, dar ele nu schimbă cu nimic aspectele importante ale conflictului din Ucraina.

Identificarea a ceea ce este esențial nu este întotdeauna o sarcină ușoară. Iar pletora de date care apar în presă ori pe platformele sociale pot ușor devia judecata de pe traiectul său optim.

Căutarea a ceea ce este important într-un eveniment este ceea ce trebuie să ne anime pentru a trage concluzii cu privire la respectivul eveniment.

Regula de sus este de aplicat în orice împrejurare. Am folosit conflictul ruso-ucrainean doar ca exemplificare.

Invocarea aspectelor periferice poate fi o metodă de manipulare, uneori eficientă, căci poate face ca subiectul central să-și piardă din caracterul evident. Pe de altă parte, se poate observa adesea cum cei care sunt înclinați către teorii ale conspirației au această tendință de a „îngropa” esențialul în date periferice, „demonstrând” ceea ce cred, în fapt.


2. Raportarea la repere fundamentale

O altă greșeală pe care o fac mulți este să relativizeze un eveniment, prin compararea cu alte evenimente pe care le consideră (și poate chiar sunt) similare.

De pildă, luând ca exemplu tot invazia din Ucraina, mulți au tendința să minimizeze ce se întâmplă acolo prin comparații diverse: „dar ce, țara X nu făcut la fel în conflictul Y? De ce X are voie, iar Z nu are?”.

Problema cu astfel de judecăți nu este că aceste comparații nu ajută la nimic. Pot ajuta pentru înțelegerea mai bună a istoriei și a evoluției lumii. Dar nu ajută în ce privește tragerea unor concluzii lucide pentru fiecare eveniment în parte. Dacă am urma acest model, al comparației, ar trebui să acceptăm orice atrocitate, pentru există în istorie exemple pentru orice pe care le-am putea invoca.

Evenimentele trebuie judecate în izolare, raportate la repere și valori fundamentale, legale și morale.

De pildă: este legal ce se întâmplă în Ucraina, după reglementările internaționale? Răspunsul este evident pentru oricine.

Este moral? Poate părea pueril să vorbim despre moralitate în raportarea la relațiile internaționale, dar nu este. În fapt, reglementările internaționale ne pot surprinde câteodată, dar „instinctul” moral nu prea. Știm în cele mai multe situații ce este corect și ce nu. Iar judecata de natură etică este cea care ne generează atitudinea față de un eveniment sau altul.

După cum vedeți, rușii nu spun că atrocitățile forțelor invadatoare din Ucraina sunt etice, ci spun că nu există. În raport cu un principiu fundamental, cum este „ce este corect și ce nu”, rușii, în cea mai mare parte, nu-l ignoră, ci preferă să spună că principiul nu a fost încălcat.

Și această regulă, ca și prima, poate fi aplicată în analiza oricărui eveniment, cu rezultate foarte bune.

Deși nu mereu este simplu, de multe ori, pentru a avea o minte clară, nu trebuie decât să știi cum să te raportezi la o situație.


Nu întotdeauna este atât de simplu...

Când nu este este simplu? În situații în care este imposibil să evaluezi impactul deciziilor pe care le ei.

De exemplu, pentru a păstra ca exemplu conflictul din Ucraina: este corect ca Vestul să alimenteze cu arme Ucraina?

Judecata nu este atât de simplă cum pare la prima vedere, când, probabil, suntem îndemnați de emoții să spunem că: sigur!

Abia când lucrurile se vor încheia, vom ști dacă decizia a fost cea bună sau nu.

De ce? Pentru că sunt, în mare, două cursuri de acțiune posibile (deși pot fi imaginate și altele):
1. înarmarea Ucrainei va duce la înfrângerea Rusiei, caz în care utilitatea înarmării va fi incontestabilă;
2. înarmarea Ucrainei nu va evita înfrângerea acesteia, dar va întârzia deznodământul, ceea ce va duce la mult mai multe distrugeri, iar numărul de vieți ucrainene pierdute va fi mult mai mare.

Sunt analiști care merg pe una sau pe cealaltă dintre variante, dar nu cred că cineva poate prevedea viitorul, care, e drept, după ce va deveni trecut, va deveni „evident”, iar analiștii viitorului ne vor spune că nu se putea ca evoluția războiului să fi fost asta. E foarte simplu să înțelegi trecutul, imposibil de prezis viitorul.

Așadar, pentru astfel de situații, doar viitorul ne va spune dacă deciziile din prezent ale Vestului sunt bune sau nu. Sigur, este posibil ca ucrainenii să considere că și a doua variantă este bună, dacă-și vor păstra independența, fiind gata să accepte sacrificii enorme pentru acest lucru. Greu de spus... Realitatea este însă aceea că Ucraina solicită sprijin militar occidental și-l primește; nu cât și nu ce ar dori, dar mai mult decât s-a dat de înțeles de către puterile Vestului la începutul conflictului. Așadar, și dacă se va dovedi că sprijinul cu armament a fost inutil, acesta a fost acordat la solicitarea expresă și insistentă a conducerii Ucrainei.

Citește și: Mecanismele fundamentale ale minții umane

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Eugen · 1 months ago
    Pare minimalist.
     E foarte adevarat ca prima mare problema e faptul ca efectiv mor oameni. Rusi sau ucrainieni, militari sau civili, vinovati sau nevinovati. Sufera oameni, pierd tot ce au avut , pierd persoane dragi, pierd case, pierd fii si fice, parinti etc. E groaznic pentru cei prinsi in conflict. 
    Dar.
     Numai rusii sunt vinovati ? Americanii nu ? Sa ne amintim de fosta Iugoslavie . Daca la judecata unui om se tine cont de precedente de ce sa nu tinem cont de precedentele unei tari ? In articol vad ca se tine cont de "precedentele" Rusiei ! La incheierea (sa zicem) a razboiului rece si destramarea URSS s-au luat niste angajamente. Cine nu le-a respectat !? Asta nu inseamna razboi ? Nu pe fata ca nu-i stilul . Da tot razboi se cheama. Si pana la urma sa fiu eu lamurit : cine conduce de fapt Ucraina ?
    Concluzie.
     Vinovati pentru ce se intampla acum in Ucraina sunt in primul si primul rand rusii. Adica guvernul Rusiei.
     Vinovati pentru ce se intampla acum in ucraina sunt SUA. In mare parte.
     Vinovati pentru ce se intampla acum in ucraina sunt NATO. Condus de SUA.
     Vinovati pentru ce se intampla acum in Ucraina sunt Ucrainienii. Bineinteles guvernul Ucrainean(daca exista).
     Si nu fara importanta , vinovata este ISTORIA.
    Cu parere de rau dar daca toti vinovatii astia ar sta o saptamana inchisi intr-o camera, fara apa si fara paine asa ca la alegerea Papei de la Roma s-ar rezolva multe lucruri.



Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE