Virusurile sunt particule infecţioase cu dimensiuni foarte mici (virusul poliomielitei: 20nm, este cel mai mic, iar cel mai mare este virusul variolei: 300 nm). Au un singur acid nucleic, ADN sau ARN, care constituie genomul lor.
- Detalii
- Scris de: Adrian Senciuc
În natură, evoluţia are loc peste eoni: o succesiune de adaptări produc gradat noi trăsături şi specii. Dar evoluţia se poate produce rapid şi în laborator, la scară redusă. Această abordare poartă numele de „evoluţie dirijată”. Detalii, în continuare.
- Detalii
- Scris de: Anne Trafton
Evoluţia omului este relativ recentă; acesta a apărut într-o lume deja populată de alte forme de viaţă, printre care şi bacteriile. Acestea din urmă, ne-au colonizat, nu ne-au invadat, deoarece, erau apărute cu mult timp înaintea noastră.
- Detalii
- Scris de: Adrian Senciuc
Fiecare elev de liceu învaţă la biologie cum se exprimă genele: ADN-ul, păstrătorul informaţiei, este copiat în ARN, mesagerul, care transportă instrucţiunile necesare sintetizării proteinelor către ribozom, partea celulei în care sunt asamblate proteinele.
- Detalii
- Scris de: Anne Trafton
Sec. XXI este dominat de ideea conservării energiei. Orientarea către clădiri, maşini şi stiluri de viaţă ecologice este şi la modă, şi necesară, dar în acelaşi timp ironică. Tendinţa de a consuma din ce în ce mai multă energie este adânc întipărită în istoria noastră.
- Detalii
- Scris de: Ed Yong
Organele de simţ sunt organe care recepţionează informaţii din mediul extern al organismului căruia îi aparţin, asigurând astfel integrarea în mediu. Aceste informaţii sunt folosite la elaborarea unor reacţii de răspuns ale organismului.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Brânză Parmiggiano-Reggiano
Fermentaţia este un alt nume pentru respiraţia anaerobă. Cu toţii ştim că aerul (mai precis oxigenul din el) este foarte important pentru noi şi marea majoritate a organismelor. Dar cum anume funcţionează fermentaţia? Și de câte tipuri este aceasta?
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Ecologia este o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul lor de viaţă şi între organisme. Ecologia este o ştiinţă veche, doar că nu a purtat dintotdeauna acest nume. În continuare, o scurtă introducere în ştiinţa ecologiei.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Hrana este o necesitate a tuturor organismelor, dar în câte moduri diferite se pot ele hrăni? Plantele se hrănesc prin fotosinteză, unele animale se hrănesc ucigând alte animale, unele consumă vegetale, altele cadavre. Mai multe despre tipurile de nutriţie, în continuare.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Un ţesut este o grupare permanentă de celule interdependente care îndeplinesc aceeaşi funcţie sau acelaşi grup de funcţii. În continuare, o prezentare a diferitelor tipuri de ţesuturi vegetale: de apărare, fundamentale, conducătoare şi speciale.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Chimia prebiotică este, precum îi spune şi numele, chimia substanţelor premergătoare vieţii. Viaţa a fost studiată din cele mai vechi timpuri. Deşi s-au acumulat numeroase informaţii despre viaţă, apariţia vieţii este încă unul dintre misterele nerezolvate.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Acizii nucleici sunt macromolecule care conţin codificată în structura lor informaţia genetică a vieţii. Cei doi acizi nucleici sunt ADN-ul şi respectiv ARN-ul. Acizii nucleici sunt polimeri ai nucleotidelor. Ştiinţa care se ocupă cu studiul acizilor nucleici se numeşte genetică.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Proteinele sunt substanţe organice macromoleculare formate din lanţuri de aminoacizi. Aminoacizii sunt substanţe organice cu funcţiune mixtă. Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor. Aminoacizii unei proteine (şi ordinea lor) sunt determinaţi de gene.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Substanţele care sunt prezente doar în organismele vii se numesc substanţe organice. Organismele vii conţin pe lângă acestea şi substanţe anorganice. Principalele substanţe organice sunt proteinele, glucidele, lipidele şi acizii nucleici. Detalii, în continuare.
- Detalii
- Scris de: David Jelescu
Principalele elemente ale vieţii sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul, fosforul şi azotul. Alte elemente chimice importante sunt sulful (prezent în proteine), magneziul (prezent în clorofilă), calciul şi potasiul (prezente în oase şi cartilagii).
- Detalii
- Scris de: David Jelescu