CarbohidratiAţi auzit uneori, la televizor ori  la cineva care urmează o dietă vorbindu-se despre carbohidraţi, v-aţi întrebat despre ce este vorba, dar nu aţi avut timpul necesar lămuririi acestui subiect? Poate e timpul să aflaţi! În acest articol veţi afla cum se formează aceştia, pornind de la atomii ce îi compun (video inclus).

 

 

SECRETELE TABELULUI PERIODIC AL ELEMENTELOR

Deprinderea secretelor tabelului lui Mendeleev seamănă foarte mult cu învăţarea unei limbi străine: când crezi că deţii controlul şi totul merge bine, ajungi la rubrica "excepţii" şi lucrurile se complică. Totuşi, există un secret pe care toată lumea ar trebui să-l cunoască.

Cea mai din dreapta coloană a tabelului periodic conţine elemente chimice care nu formează compuşi cu alte substanţe (gazele rare, denumite şi nobile1). Coloana din stânga acesteia cuprinde elemente chimice capabile de o singură legătură de valenţă2 cu alte elemente, a doua coloană de la dreapta la stânga (excluzând gazele nobile) conţine elemente capabile de 2 legături de valenţă, a treia coloană - 3 legături ş.a.m.d.

 


Astfel că hidrogenul - aflat în prima coloană din stânga gazelor nobile - poate fi parte într-o singură legătură de valenţă. În cazul compusului gazos H2, legătura este între doi atomi de hidrogen, ambii atomi de hidrogen fiind astfel "mulţumiţi". Un alt exemplu îl constituie apa. Conform regulii anterior prezentate, oxigenul formează două legături, fiind în a doua coloană din stânga gazelor rare. Astfel că un atom de oxigen se poate combina cu doi atomi de hidrogen, aceştia din urmă ambii dispuşi la o singură legătură, ceea ce "mulţumeşte" toţi atomii implicaţi în formarea compusului.


Pot exista şi legături duble (bivalente). Din moment ce oxigenul poate participa în două legături, acesta se poate combina cu un alt atom de oxigen într-un mod prin care ambii atomi îşi satisfac ambele necesităţi de legături chimice. Molecula de oxigen îndeplineşte nevoile de a se combina cu alte elemente ale ambilor atomi de oxigen membri, iar legătura dublă rezultată este foarte puternică.

Azotul participă în cadrul unor legături triple cu alţi atomi de azot pentru a da naştere azotului N2 în stare gazoasă. Legătura trivalentă a azotului este una dintre cele mai puternice legături moleculare cunoscute.

CARBOHIDRAŢII

Fiecare atom de carbon poate lua parte la patru legături de valenţă şi o poate face într-un mod foarte variat şi flexibil. Un exemplu este o legătură bivalentă cu un atom de oxigen, care satisface necesităţile bivalente ale acestuia. Dacă introducem în formulă şi un atom de hidrogen - ajungem la trei legături pentru carbon - care mai poate fi parte într-una. Să adăugăm încă un atom de carbon pentru această a patra legătură.

Numai că vom avea nevoie de încă trei legături pentru atomul de carbon nou introdus în formulă. Astfel că folosim un atom de hidrogen şi o grupare OH pentru a forma două din cele trei legături disponibile. Al doilea atom de carbon mai poate fi parte într-o legătură, aşadar adăugăm încă un atom de carbon şi continuăm procedura.

După ce ajungem la un total de 6 atomi de carbon, oprim algoritmul adăugând doi atomi de hidrogen şi o moleculă OH (o grupare hidroxil). Molecula astfel rezultată este o moleculă de glucoză - banalul zahăr. Şi, în plus faţă de această structură înlănţuită, molecula se poate închide sub formă de buclă, formând inele ca acesta. De remarcat că atomii de carbon din mijloc sunt legaţi de atomii care formează apă - H2O. Toate lanţurile şi inelele de carbon care au atomii de carbon din mijloc alăturaţi unor grupări hidroxid (hidrat) poartă numele de carbo-hidraţi.

Zaharurile, amidonul, fibrele, grăunţele, celuloza sunt toate carbohidraţi. Pâinea, pastele, tărâţele, cartofii, orezul, porumbul, grâul, cerealele, fructele şi legumele au în structura lor, în principal, carbohidraţi.


____________
1. gazele rare (nobile) - sunt substanţe care au toate straturile electronice complet ocupate cu electroni. Aceştia nu formează ioni, se spune că au valenţa 0 şi, neavând electroni de valenţă, nu formează compuşi cu alte substanţe.

2. valenţa unui element chimic este o mărime care indică capacitatea de combinare a elementului respectiv și reprezintă numărul atomilor de hidrogen cu care se poate combina atomul elementului chimic respectiv. Legăturile chimice, numite şi legături de valenţă, sunt interacţiunile reciproce între atomii diverselor elemente chimice şi se stabilesc prin intermediul electronilor de valenţă (electronii de pe ultimul strat, când acesta nu este complet ocupat).
Pentru a afla mai multe despre configuraţia electronică a atomilor citiţi acest articol.
Pentru a afla mai multe despre legăturile chimice de diverse tipuri citiţi
acest articol.

 


Notă: articolul de mai sus este adaptarea textului folosit în film.

Traducerea: Scientia.ro.
Credit: www.cassiopeiaproject.com.

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro