Acesta este un nou caz, așa cum am prezentat multe în secțiunea noastră dedicată dificultăților limbii române, de lipsă a simțului limbii. În mod normal, fără să consulți dicționarul, atunci când citești despre „revirimentul Războiului Rece” ar trebui să ți se pară ceva în neregulă.
Ce înseamnă reviriment?
REVIRIMÉNT s.n. Schimbare în bine, bruscă și totală, a caracterului, a părerilor, a sentimentelor, a atitudinii cuiva etc.; înviorare.
Sursa: DEX86 (via dexonline.ro)
„Reviriment” indică, așadar, o schimbare, o modificare în bine. Bruscă și totală. Asta înseamnă că dacă numim o revenire a Războiului Rece un „reviriment”, atunci suntem de părere că este vorba despre un lucru bun, așteptat, ceea ce, probabil, nu constituie opinia celor care au generat această formulă. În plus, spunem că revenirea Războiului Rece este bruscă, s-a întâmplat cu puțin timp în urmă, pe neașteptate, iar revenirea este totală, la nivelul din 1989. Putem vorbi de așa ceva?
Ce au vrut să spună autorii prin „revirimentul Războiului Rece”? Cel mai probabil au vrut să vorbească despre „revenire”, dar „reviriment” li s-a părut că sună mai bine.
Cum se folosește corect termenul „reviriment”?
Putem vorbi despre un „reviriment cultural”, atunci când vrem să menționăm faptul că din punct de vedere cultural au fost constatate evoluții pozitive. Ori poate putem vorbi de un „reviriment literar” sau un „reviriment economic”.
Dar sună rău să vorbim despre un „reviriment al jafurilor în orașe” ori un „reviriment al deceselor la naștere”.
