Un grup de astronomi a descoperit recent în galaxia noastră un obiect misterios cu masa de circa trei ori cea a Soarelui, care ar putea să fie o mică gaură neagră sau, dimpotrivă, cea mai mare stea neutronică descoperită până acum. În galaxia noastră ar putea exista miliarde de obiecte cosmice de acest gen.

Un urs cântărește cât un leu și un leopard, luate împreună.
Doi urși cântăresc cât trei cerbi.
Un leopard plus un cerb cântăresc cât un leu.
Câți leoparzi, împreună, cântăresc cât un leu?

Știința este prezentă în mod timid în presa românească. Pare a fi un paradox, pentru că trăim într-o perioadă în care importanța științei este excepțională. Vorbim despre probleme globale, cum ar fi: încălzirea globală ori epidemia de obezitate, care nu pot fi înțelese în afara cercetării științifice. Nenumărate subiecte de interes pentru public, cum ar fi cel al alimentației, au nevoie de știință pentru a fi spuse lucruri cu sens.

Răspunsul se bazează pe faptul că mâncarea iute activează receptorii din piele care în mod normal sunt folosiți pentru identificarea căldurii. Acești receptori sunt neuroni de durere (nociceptori polimodali). Ei sunt cei ce răspund la temperaturi extreme și la stimulare mecanică intensă, cum ar fi ciupitul și tăiatul. Receptorii răspund, de asemenea, și la anumiți compuși chimici. Sistemul nervos central poate fi indus în eroare atunci când aceste fibre de durere sunt stimulate de anumiți compuși chimici care pot fi găsiți în ardeiul iute, de exemplu.

Ești atât de priceput pe cât te crezi? Cât de bun ești la gestionarea banilor? Dar la recunoașterea emoțiilor? Cât de sănătos ești în comparație cu alte persoane pe care le cunoști? Ești mai bun decât media la gramatică?

Cunoașterea competențelor proprii și cum se raportează acestea la ceilalți e mai mult decât o creștere a stimei de sine. Ne ajută să înțelegem când ne putem baza pe deciziile sau instinctul propriu și când trebuie să cerem un sfat.

Dar cercetările din domeniul psihologiei sugerează că nu suntem foarte buni în a ne autoevalua în mod corect. De fapt, deseori ne supraestimăm abilitățile. Cercetătorii au numit acest fenomen efectul Dunning-Kruger.


Călătorie printr-o gaură de vierme. credit: NASA

În centrul galaxiei noastre se afla o enormă gaura neagră, Sagittarius A*, care ar putea reprezenta o gaură de vierme, o scurtătură între două galaxii îndepărtate din univers sau o poartă între două universuri paralele.  Cel puțin asta susţin doi astrofizicieni,  De-Chang Dai de la Universitatea Yangzhou şi Dejan Stojkovic de la Universitatea Buffalo, într-un articol recent publicat în revista Physical Review D.

Provocarea este următoarea: aveți 12 mingi de tenis care arată identic, ca în imaginea de mai sus, dar una dintre ele are o masă diferită, este un pic mai ușoară ori mai grea decât celelalte 11 mingi. Aflați care este mingea diferită și spuneți dacă este mai grea ori mai ușoară decât celelalte mingi, folosind o balanță pe care o aveți la îndemână și pe care o puteți folosi pentru a compara mingile. Aveți dreptul la maximum trei folosiri ale balanței. 


Regiunea Rajasthan, India

Aşa cum ştim, pe baza a ce se întâmplă în România, de multe ori nu finanţarea este cauza principală a unui sistem sanitar ineficient. România este pe penultimul loc (înaintea Albaniei) în ce priveşte performanţa sistemul medical, conform ultimului raport al „Health Consumer Powerhous”, un „think tank” suedez specializat în evaluarea sistemelor medicale din Europa. Raportul poate fi citit aici în integralitate (eng.). La pagina 26 găsiți clasamentul general.

Priviţi imaginea de sus a Pământului. Să ne imaginăm că Pământul este perfect rotund la ecuator şi că legaţi o sfoară strâns în jurul acestuia, de-a lungul ecuatorului. Acum faceţi următoarea modificare: adăugaţi 1 metru de sfoară la sfoara care înconjoară Pământul. Sfoara a devenit, aşadar, mai lungă cu un metru. Ridicaţi acum sfoara, după adăugarea acelui metru suplimentar, în aşa fel încât aceasta să se afle la aceeaşi înălțime de suprafaţa terestră.

Care va fi înălţimea la care se va afla sfoara de suprafaţa terestră?

 

Paradoxul gemenilor este un paradox faimos în fizica modernă: doi gemeni, unul care călătoreşte în spaţiu, celălalt rămâne acasă; când se întâlnesc, după călătoria primului, au vârste diferite. Paradoxul este explicat de teoria relativităţii generale a lui Einstein, o teorie a gravitației care este incompatibilă cu mecanica cuantică. Din acest motiv un grup de cercetători este pe cale să pună la punct o versiune cuantică a experimentului gemenilor cu ajutorul unui „ceas” atomic.


Compoziția universului


Există în jur de 100 de miliarde de stele în galaxia noastră, Calea Lactee. Fiecare stea are cel puțin o planetă care orbitează în jurul acesteia. În univers se consideră că ar fi aproximativ 100 de miliarde de galaxii. Dar toate acestea reprezită doar o parte incredibil de mică din ceea ce conține universul, în fapt. 95% din univers este compus din materie întunecată și energie întunecată, doi constituienți ai universului despre care nu știm mai nimic, cu excepția influenței acestora asupra materiei și universului în ansamblul său.

NASA a prezentat recent noua sa generaţie de costume spaţiale din generaţia Artemis. Acest costum va fi folosit de către astronauţii, bărbaţi şi femei, care vor merge pe Lună până în 2024.

Primul costum prezentat este denumit "Orion Crew Survival System", destinat pentru lansare şi întoarcerea pe Terra cu nava spaţială Orion.

Al doilea costum prezentat, denumit xEMU (Exploration Extravehicular Mobility Unit), este destinat pentru explorarea suprafeţei lunare. Acesta va evolua, pentru a permite astronauţilor să-l folosească şi pe planeta Marte, într-o misiune umană pe această planetă în viitor.


Istoria universului. credit: NASA / CXC / M. Weiss

 

După ce Einstein a dezvoltat o nouă și puternică descriere matematică a gravitației, el a folosit-o pentru a face predicții. În primul rând, Einstein a verificat că noua sa descriere se potrivea cu predicţiile legii lui Newton, pentru situațiile în care legea lui Newton era în acord cu experimentele. Și a ieşit bine.

Apoi Einstein s-a ocupat de orbita lui Mercur și a obținut un rezultat care se potrivea perfect cu observațiilor experimentale ale zilei; observații care prezentau o anomalie care nu putea fi explicată cu legea gravitației a lui Newton.

S-a ocupat apoi de lumina stelară care trecea pe lângă Soare și a prezis că ar trebui să aibă o traiectorie curbată din cauza gravitației Soarelui; acest lucru a fost ulterior confirmat.

Vă invităm la o lecţie de oră de economie aplicată. O lecţie despre cauzele care generează o recesiune economică. Cum pot, de exemplu, factori precum inflaţia, cererea şi oferta ori rata dobânzilor să declanşeze o criză economică?

Mai sus vedeţi o tablă de şah goală. Este o tablă de şah normală, cu 64 de poziţii (8x8) pentru piesele obişnuite de şah. Avem două sarcini pentru tine. Prima sarcină este mai simplă: cu ajutorul unor dreptunghiuri verzi 1x2 (care ocupă două poziţii, aşadar, pe tabla de şah), cum sunt cele din figura de mai jos, încearcă să acoperi întreaga tablă de şah, toate poziţiile (pătratele), fără a lăsa, aşadar, spaţii neocupate şi fără a ocupa o poziţie cu două dreptunghiuri.

Am început noi pentru tine, aşa cum poţi vedea mai jos, pentru a fi cât mai expliciţi cu putinţă cu privire la ce trebuie să faci. Desigur, nu trebuie să continui ce am început noi, poţi începe de la zero!


Credit: Vienna University of Technology 

Unii oameni de știință cred că universul nostru este o proiecție tridimensională a unui spațiu bidimensional. Ei numesc această teorie „principiul holografic”. Iată la ce se referă aceasta.

De obicei, numărul de lucruri diferite pe care ți le poți imagina întâmplându-se într-o parte a spațiului crește odată cu volumul. Gândiți-vă la o geantă cu particule. Cu cât geanta este mai mare, cu atât sunt mai multe particule și cu atât mai multe detalii sunt necesare pentru a descrie ce fac particulele. Aceste detalii de care aveţi nevoie pentru a explica ce se întâmplă sunt numite de fizicieni „grade de libertate”, iar numărul acestor grade de libertate este proporțional cu numărul de particule, care este proporțional cu volumul.

 
Găuri negre în curs de coliziune. Reprezentare grafică

Atunci când fizicienii vorbesc despre găuri negre, de regulă aceştia se referă la nişte obiecte teoretice, care sunt statice, cu proprietăţi minime, câci, într-adevăr, pe baza a ceea ce ştim astăzi despre găurile negre, acestea sunt obiecte destul de simple (explicate printr-un număr limitat de parametri), deşi sunt multe pe care nu le cunoaştem despre acestea, cum ar fi singularitatea din centrul găurilor negre, unde, ipotetic, densitatea materiei şi distorsiunea spaţiu-timpului ar fi infinite.

Va înlocui calculatorul cuantic calculatoarele actuale? Acest lucru ar fi util, desigur, în special pentru operaţiuni care necesită o viteză superioară de calcul, cum este cea pe care o promit computerele cuantice, ce folosesc qubiti în loc de biți. Cercetătorii de la Google au folosit Sycamore - un computer cuantic cu 53 de qubiți - pentru a demonstra, pentru prima dată, că pentru o anumită operațiune, pentru executarea căreia un computer clasic ar fi avut nevoie de mii de ani, Sycamore a executat-o în aproximativ un minut.

Probabil aţi observat că atunci când se vorbeşte despre medicina modernă, vestică, aceasta este numită şi "medicina alopată". Acestă denumire are o istorie interesantă. Iată de ce.

Termenul "alopat" este derivat din cuvintele greceşti ἄλλος, állos, "alt" "diferit" şi πάθος, páthos, "suferind".

Într-un articol publicat de Agerpres se arată că „Începând din acest an universitar, la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) Târgu Mureş, la catedra de Psihiatrie, vom preda în curând un curs facultativ de hipnoterapie medicală şi medicina subconştientului. [...] Se pare că niciun curs opţional nu a trezit atât de mare interes ca acesta".

Poate vă întrebaţi ce înseamnă asta, cum am făcut noi. Ce înseamnă „medicina subconştientului"? Şi de ce e aşa de mare interesul? E semn bun? Nu prea... Iată despre ce este vorba.


Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT

Doi cercetători cu multă imaginaţie au lansat ideea conform căreia la periferia sistemului nostru solar – în locul aşa-numitei planete X – s-ar putea afla o gaură neagră primordială, cu masa de circa 10 ori mai mare decât a planetei noastre.

Încă din 2016 se vorbeşte despre descoperirea indirectă a unei noi planete în sistemul solar – aşa-numita planeta X, a noua planetă din sistemul solar, după ce Pluto a fost redusă la nivelul de planetă pitică. Nimeni însă nu a reuşit să identifice în mod direct această planetă şi este uşor de înţeles motivul: dacă există, s-ar afla la o distanţă de Soare de 300 de ori mai mare decât Pământul, adică la circa 45 de miliarde de kilometri! Niciun telescop nu are capacitatea de a observa o planetă situată la această distanţă.

"Descoperirea" planetei X – contestată de unii – s-a bazat pe observaţia că ar exista o perturbaţie a traiectoriilor unor obiecte de la periferia sistemului solar, mai precis asteroizii din Centura Kuiper. Unii dintre aceştia au o orbită excentrică şi înclinată, ceea ce ar putea fi explicat de atracţia gravitaţională exercitată de Planeta X.

 

Sean Carroll este unul dintre cei mai implicaţi şi renumiţi fizicienii şi autorii implicaţi în explicarea fizicii, şi în special a mecanicii cuantice, pentru nespecialişti. Acesta a publicat recent o nouă carte intitulată "Something Deeply Hidden: Quantum Worlds and the Emergence of Spacetime". Subiectul central al cărţii este interpretarea lumilor multiple a mecanicii cuantice, care implică ideea că de fiecare dată când intervine "colapsul funcţiei de undă", universul se împarte în mai multe universuri. Cum acest fenomen, colapsul funcţiei de undă, are loc tot tipul, această multiplicare a universului ar avea loc tot timpul. Interpretarea este, desigur, contestată de mulţi fizicieni. O explicaţie privind inconsistenţele interpretării universurilor multiple puteţi citi aici.

 

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare. Particulele de mare energie generate de Soare, protoni şi electroni, sunt capturaţi de câmpul magnetic al Pământului şi sunt direcţionaţi către polii magnetici. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul se numeşte auroră australă.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus.

 

Telescopul ALMA (The Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) a captat în imagini două discuri circumstelare, în care stele tinere sunt în proces de maturizare, "hrănindu-se" cu materie din discurile de acreţie din jurul acestora. Aceste observaţii ale ALMA oferă informaţii suplimentare cu privire la fazele incipiente ale "vieţii" stelelor şi îi ajută pe astronomi să înţeleagă mai bine condiţiile care în se formează stele binare.


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro