Când vorbim, propozițiile noastre sunt generate sub forma unui flux de sunete. Dar această proprietate a vorbirii nu reflectă modul în care limbajul în sine este organizat. Propozițiile sunt formate din cuvinte: unități discrete caracterizate de sens și formă, pe care le putem combina în numeroase moduri pentru a crea propoziții. Această decuplare dintre vorbire și limbă ridică o problemă: cum învață copiii, la o vârstă incredibil de fragedă, unitățile discrete ale limbilor lor, pornind de la undele sonore dezordonate pe care le aud?

Erai pe drum spre casă când ai murit. Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu distrus; mai bine că ai murit, crede-mă. Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.

"Ce s-a întâmplat?", ai întrebat. "Unde sunt?"

"Ai murit", ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.

În videoclipul de mai jos puteţi urmări un interviu de 30 de minute cu directorul Observatorului LIGO Hanford (LIGO - Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory), Michael Landry, vorbind despre undele gravitaţionale şi fizica ce a făcut posibilă descoperirea undelor gravitaţionale. În fapt, există două observatoare LIGO, al doilea este LIGO Livingston. Cele două sunt necesare pentru a putea valida descoperirile. Identificarea undelor gravitaţionale înseamnă măsurarea unor vibraţii ale spaţiului cu dimensiuni mai mici decât nucleul unui atom, ceea ce înseamnă că oricât de bine ar fi calibrat aparatul de măsură, este util să ai un alt instrument (al doilea observator LIGO) care să confirme orice detecţie a modificării spaţiului (undele gravitaţionale).

Un studiu recent, care foloseşte date obţinute de Telescopul Spaţial Kepler, arată că în galaxia noastră ar putea exista circa 10 miliarde de planete asemănătoare cu a noastră, pe care să existe apă în stare lichidă.


Telescopul Kepler (retras din activitate de NASA în 2018)

Câte planete există în univers? La această întrebare încă nu avem un răspuns, ţinând cont că în univers există sute de miliarde de galaxii, unele mult mai mari, altele mult mai mici decât Calea Lactee. Recent însă un studiu efectuat de un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, publicat într-un articol în revista Astronomical Journal, arată că în galaxia noastră ar putea exista circa 10 miliarde de planete asemănătoare cu Pământul. Numărul total de planete ar fi mult mai mare, însă printre acestea, cele care au dimensiuni asemănătoare cu Terra şi se situează la o distanţă faţă de propria stea care să permită (dacă există) apei să fie în stare lichidă sunt cele câteva (poate 10) miliarde estimate de cercetătorii americani.


credit: scienceabc.com

Soarele este steaua cea mai apropiată de Pământ. Doar datorită Soarelui viaţa, așa cum o știm astăzi, există. Plantele transformă energia solară în energie chimică, acestea producând oxigen, fără de care nu am putea respira. Dar ce s-ar întâmpla dacă Soarele ar dispărea?

Pe scurt, imediat ce misterioasa dispariţie a Soarelui ar fi un fapt, nu am sesiza nimic pentru 8 minute. De ce 8 minute? Pentru că razele solare şi "influenţa gravitaţională" a Soarelui călătoresc cu viteza maximă în univers, viteza luminii. Cum Soarele se află la circa 149.600.000 km, dacă veţi face calculele veţi vedea că luminii îi ia un pic mai mult decât 8 minute pentru a ajunge pe Terra.

Ce s-ar întâmpla după cele 8 minute? Spaţiul din jurul Soarelui, acum curbat din cauza masei enormei a Soarelui (99,8% din masa întregului sistem solar) s-ar aplatiza, iar Terra şi-ar continua deplasarea în "linie dreaptă" (adică nu în orbita Soarelui, care... tocmai a dispărut) prin univers.

 

Mecanica cuantică este utilizată în prezent pentru comunicații sigure, prin folosirea de protocoale cuantice care implică utilizarea de qubiţi și de „chei cuantice”. În viitor, se va  ajunge la un internet cuantic - cel puțin pentru transmiterea datelor sensibile, pentru care trebuie garantată securitatea.

Țări precum China sau Statele Unite au deja rețele de transmisie de date care folosesc protocoale cuantice pentru a asigura securitatea datelor transmise. În China, de exemplu, datele sunt transmise între Beijing și Shanghai, deci pe o distanță de 2.032 km, printr-o rețea care utilizează o cheie cuantică pentru criptarea și decriptarea datelor - așa-numita QCD (Quantum Key Distribution). În Statele Unite, Quantum Xchange folosește un protocol similar pentru a transmite date pe o distanță de aproximativ 800 km printr-un cablu optic. Prima parte a acestui cablu transmite date între Manhattan și New Jersey - între centrele de date ale unor mari bănci.


Fluturele ochi de păun

Fluturele este o insectă din ordinul Lepidoptera. Ca toate Lepidopterele, fluturii sunt de remarcat pentru ciclul lor de viață neobișnuit, cu un stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupă și o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate. Diversele modele formate pe aripile colorate și zborul lor grațios au făcut ca observarea fluturilor să devină un hobby popular. Iată mai jos o explicaţie însoţită de imagini a ciclului de viaţă al fluturilor.


Imagine Copenhaga

Capitala Danemarcei are planuri pentru a atinge neutralitatea carbonică în șase ani, ceea ce ar însemna că Copenhaga ar fi primul oraş din lume care face asta. Și-au propus asta acum șase ani, iar în timpul trecut danezii nu au stat degeaba, dimpotrivă. Astăzi, dacă ai pierdut metroul, până să-ți pară rău, un alt tren sosește în stație (sistemul de trenuri este automatizat, trenurile sosind la 2 minute).

Când lupii au fost reintroduşi în Parcul Național Yellowstone din Statele Unite, după o pauză de aproximativ 70 de ani, a apărut cea mai remarcabilă „cascadă trofică”. Ce este o cascadă trofică și cum anume pot lupii să schimbe râurile? Vă invităm să urmăriţi materialul de mai jos.

Ecolocația (din limba greacă ēchō = ecou, sunet; + laina locare = a localiza) este o metodă de orientare în mediu și de detectare, identificare şi localizare a obiectelor din jur folosită de unele animale, cum ar fi liliecii, delfinii și unele păsări, prin care acestea își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor.

Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea neperceptibile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului.

Dar ecolocația poate fi învățată și utilizată și de către om.

De ce este apa uneori solidă, uneori lichidă şi uneori gazoasă? De ce depinde punctul de fierbere al apei, când molecule de apă se desprind de lichid, pentru a forma vapori în aerul din jur? Ce sunt stările de agregare ale materiei? Îngheaţă toate substanţele la 0oC?

Richard Feynman (1918-1988) a fost unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului al XX-lea şi unul dintre cei mai înzestraţi vorbitori pe teme ştiinţifice din toate timpurile. Autor principal al celebrei teorii a electrodinamicii cuantice, Feynman a fost laureat al Premiul Nobel pentru fizică în anul 1965.

Iată în videoclipul de mai jos, modul în care Feynman explică frumuseţea lumii, pornind de la frumuseţea unei flori, arătând că înţelegerea ştiinţifică a lumii nu elimină plăcerea contemplării ei, ci dimpotrivă, adaugă la aceasta, adâncind, în fapt, misterul.

Sculpturile lui Ivan Black fascinează prin transformarea acestora pe fondul mişcării. Ivan s-a născut la Londra în 1972. Interesul său pentru sculptură a început de copil, iar mișcarea a devenit repede centrală în activitatea sa, adăugând în timp straturi diferite de complexitate în lucrările sale.

Psoriazisul este o boală a pielii care se manifestă prin formarea de zone de piele îngroșată, roșie, ce generează mâncărime. Primele două starturi ale pielii, de la suprafață, se numesc epiderma și derma. Celulele noi formate la baza epidermei se deplasează în sus în mod constant pentru a înlocui celulele vechi de mai sus. În mod normal, îi ia aproximativ o lună unei celule noi pentru a completa acest proces.

 

La începutul perioadei geologice numite Triasic, pe când continentele planetei erau blocate între cei doi poli în cadrul unui supercontinent, Pangea, Pământul este fierbinte, plat și foarte, foarte uscat. Dar apoi, cu circa 234 milioane de ani în urmă, climatul s-a schimbat brusc, începând să plouă.

Şi a plouat pentru circa 2 milioane de ani...

 

Economia globală e în criză. Economiştii avertizează că ne aşteaptă încă 20 de ani de productivitate scăzută, şomaj ridicat şi inegalitate crescătoare. Economia şubredă alimentează nemulţumirile oamenilor la adresa autorităţilor şi dă naştere la mişcări extremiste pe tot globul. După 200 de ani de activitate industrială, planeta e distrusă de încălzirea globală şi că ne apropiem de a şasea dispariţie în masă de pe Terra. Încotro ne îndreptăm acum?

Mexic - Oameni purtând măşti împotriva gripei porcine
Oameni purtând măşti împotriva gripei porcine. Mexic, aprilie 2009
Photo: Randal Sheppard, Flickr

 În cele mai multe cazuri animalele bolnave ca urmare a infecţiei cu un virus nu-i infectează pe oameni. Cu toate acestea, sunt cazuri când anumite virusuri fac saltul de la o specie la alta, infectând specii diferite, cum ar fi porcii şi oamenii (gripa porcină).

Este de reţinut că apropierea pe scara evoluţiei între specii favorizează infectarea a multiple specii de acelaşi virus. De exemplu, în cazul mamiferelor, un virus are nevoie de câteva mutaţii genetice norocoase pentru a putea infecta o altă specie de mamifere decât cea pe care o infectează în mod obișnuit. Dar va fi mult mai dificil pentru acelaşi virus să infecteze o insectă ori o plantă.

 

În videoclipul de mai jos vă invităm să observați diferența dintre diferite stele din galaxia noastră, Calea Lactee, și unde se situează Soarele, steaua din centrul sistemului nostru solar, în raport cu alte stele cunoscute din galaxie.


Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT

Ideile privind existenţa găurilor negre nu au apărut odată cu teoria generală a relativităţii a lui Einstein, ci cu mult înainte, deşi încercările au fost mai degrabă timide. Iată, în continuare, povestea evoluţiei gândirii privitoare la găurile negre.

 

Cine nu lucrează de ani de zile, pentru că nu găseşte un loc de muncă sau din alte motive, poate ajunge să aibă probleme de sănătate, în special depresie. S-a ajuns însă la concluzia că şi cine lucrează prea mult poate să fie în pericol.

Un studiu efectuat de cercetători americani de la Universitatea din Ohio, SUA, asupra a câteva mii de persoane lucrând un număr variabil de ore pe săptămână arată că femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii la probleme de sănătate atunci când lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Cauzele însă nu sunt extrem de clare.

 
În imagine: reprezentarea grafică, sub forma unui halou albastru, a distribuţiei materiei întunecate în jurul galaxiei Calea Lactee

Nimeni nu a fost ucis de materia întunecată. Ce înseamnă asta pentru fizică? Un grup de fizicieni, pornind de la această constatare, a identificat limite ale masei particulelor care ar putea alcătui materia întunecată, folosind oamenii ca detectoare de particule.

Materia întunecată reprezintă unul dintre cele mai mari mistere din fizica modernă. Existenţa acesteia a fost dedusă în urma efectelor gravitaţionale pe care le-ar avea asupra materiei „normale”, adică materia vizibilă din univers, aglutinată în obiecte cosmice precum stelele sau galaxiile. Stelele din periferia galaxiei noastre, de exemplu, se mişcă cu o viteză mai mare decât cea care ar fi generată doar de materia vizibilă din galaxie. Excesul de viteză este generat de materia întunecată – o formă de materie care nu emite lumină şi interacţionează extrem de slab (sau deloc) cu materia normală, altfel decât prin gravitaţie.

Teoria stringurilor (teoria sforilor, după cum mai este numită) susţine că dacă am avea la dispoziţie o tehnologie care să ne permită să vizualizăm materia la o scară mult mai mică decât e cu putinţă cu instrumentele actuale, am constata că particule fundamentale, precum electronul ori quarcurile (care formează protonii şi neutronii din nucleul atomilor) ar fi constituite din minuscule bucle unidimensionale. Creatorii şi adepţii acestei teorii descriu stringurile (sau corzile, sforile etc.) ca pe nişte filamente minuscule care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune.

Vă invităm să urmăriţi în videoclipul de mai jos o explicare a esenţei teoriei stringurilor de către fizicianul Brian Green, unul dintre cei care au fost implicaţi în crearea şi promovarea acesteia.

 

Gravitația cuantică este o ramură a fizicii teoretice care are ca obiectiv unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală, încercând să explice interacțiunea gravitațională la nivel cuantic. Dar acest articol nu este despre gravitaţia cuantică şi nici despre fizică.

În acest articol tot ce facem este să vă invităm să ascultaţi un cântec abia publicat pe canalul propriu YouTube de fiziciana germană Sabine Hossenfelder, care studiază gravitaţia cuantică. De ce? Pentru că melodia are un mesaj care merită ascultat, imaginile cu Pământul din videoclip sunt superbe şi pentru că, în fapt, cântecul este foarte frumos (iar fiziciana are o voce chiar foarte bună)!

 

Iată trei întrebări la care trebuie să găsiţi răspunsul corect.

1) Un baston şi o minge costă 1,10 lei în total. Bastonul costă cu 1 leu mai mult decât mingea. Cât costă mingea?

2) Dacă cinci maşini produc 5 jucării în 5 minute, de cât timp au nevoie 100 de maşini pentru a produce 100 de jucării?

3) Petalele de nufăr acoperă o parte din suprafaţa unui lac. Suprafaţa acoperită de petale se dublează cu fiecare zi. Dacă este nevoie de 48 de zile pentru ca petalele de nufăr să acopere întreaga suprafaţă a lacului, de cât zile este nevoie pentru acoperirea a jumătate din suprafaţa lacului?

Scrie pe o bucată de hârtie rezultatele ori fii sigur că le ţii minte, apoi continuă articolul.


 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro