Proiectul „Manualul civilizației” își propune să surprindă esența civilizației umane

„Manualul civilizației” este o inițiativă a Fundației Long Now, lansată în 2014, care urmărește constituirea unei colecții de aproximativ 3.500 de cărți esențiale pentru susținerea sau reconstruirea civilizației. Proiectul a fost finanțat parțial printr-un grant al Knight Foundation News Challenge, destinat să finalizeze selecția cărților și să sprijine demersuri online şi educative.

Bibliografia este găzduită fizic în The Interval din San Francisco (un bar/cafenea şi sală expozițională a Fundației Long Now, deschis în 2014), iar pentru conservare digitală Internet Archive va asigura un depozit online unde orice titlu poate fi accesat de la distanță. Proiectul funcționează ca o colecție “vie”, actualizată din recomandările membrilor și donatorilor Long Now, precum și din listele speciale ale unor experți invitați.

Această inițiativă, deși n-am găsit online legături, mi-a amintit de cartea „Fundația” a lui Asimov. Proiectul „Fundația” din carte este creat, aparent, pentru a salva cunoașterea umanității după prăbușirea Imperiului Galactic. Un grup de savanți creează o Enciclopedie Galactică, menită să păstreze și să reconstruiască civilizația. Ideea de bază este, așadar, aproape identică.

Scriitorul Colm Tóibín: „Inteligența artificială ne va fi sfârșitul”

În 1950, William Faulkner a rostit un celebru discurs de acceptare a Premiului Nobel pentru literatură, în care a pledat pentru „vocea [umană] inepuizabilă” și pentru credința sa în supremația acesteia – nu doar de a dăinui, ci de a triumfa. Faulkner considera că acest lucru se datorează faptului că vocea umană, transformată în artă, posedă suflet – un suflet capabil de compasiune și sacrificiu.

Să avansăm 75 de ani în timp. Scriitorul irlandez Colm Tóibín este întrebat într-un interviu de presă despre impactul IA asupra scriitorilor. Răspunsul său, rostit cu ironie: „IA fi sfârșitul nostru”.

Tóibín pare să creadă că vocea umană triumfătoare, de care scriitorii și artiștii se agață adesea, nu va dăinui și nici nu va triumfa. Cel puțin nu în fața tehnologiei disruptive și transformatoare a IA generative.

Ce sunt celulele HeLa?

Într-o uimitoare întorsătură a destinului, tumora agresivă de cancer cervical care a ucis-o pe Henrietta Lacks, o mamă afro-americană de 31 de ani, a devenit un instrument esențial care a ajutat domeniul biomedical să înflorească în secolul al XX-lea. Ca cercetător în domeniul cancerului care folosește celule HeLa în activitatea mea de zi cu zi, chiar și mie îmi este uneori greu să cred acest lucru.

În februarie 2026, la peste 70 de ani după ce medicii i-au prelevat celulele fără consimțământul sau cunoștința ei, familia Lacks a ajuns la o înțelegere cu compania de biotehnologie Novartis, pe care o dăduse în judecată în 2024 pentru că a câștigat miliarde de dolari din celulele ei recoltate în mod neetic. Descendenții lui Lacks au intentat procese și împotriva altor companii de biotehnologie, inclusiv Thermo Fisher, cu care au ajuns la o înțelegere în august 2023. Familia nu fusese compensată anterior.

Celulele de cancer cervical ale lui Lacks, numite „HeLa” după primele două litere ale prenumelui și numelui ei de familie, sunt imortale, continuând să se dividă atunci când majoritatea celulelor ar muri.

Această capacitate de a supraviețui de-a lungul unor generații nesfârșite de celule este ceea ce le face neprețuite pentru oamenii de știință care efectuează experimente pe celule umane.

Îndoctrinarea: colivia mentală care ne blochează gândirea și cum putem ieși din ea

În capitolul de deschidere al cărții Dincolo de bine și de rău, Friedrich Nietzsche observă că filozofii au avut dintotdeauna o obsesie aproape patologică pentru „adevăr”. În tradiția filozofică occidentală, adevărul este privit drept cel mai înalt bun, iar dacă îl urmăm pe Socrates, toate relele din lume ar proveni din ignoranța față de acest adevăr.

De-a lungul secolelor, biblioteci întregi au fost dedicate unor întrebări precum: „Ce este adevărul?”, „Cum putem cunoaște adevărul?” sau „Cum distingem între ceea ce este adevărat și ceea ce nu este?”.

Dar există o problemă mai puțin discutată: este posibil ca majoritatea oamenilor să nu fie interesați de adevăr în sine. În multe situații, oamenii vor pur și simplu să aibă dreptate. Iar atunci când adevărul îi contrazice, el devine o problemă.

Ce roman mi-a schimbat opiniile

Convingerile noastre nu sunt fixe. Ele sunt modelate, iar uneori răsturnate de ideile cu care ne întâlnim pe măsură ce înaintăm prin viață. Pentru mulți dintre noi, lectura unor romane este ceea ce produce această schimbare.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Cărții, zece experți din domeniul universitar vorbesc despre o operă de ficțiune care le-a provocat ideile și le-a schimbat modul de a gândi într-un mod durabil.

Cum să trăiești o viață lungă și sănătoasă, potrivit anticilor: „Pe orice sol și în orice climă, oamenii care practică exercițiul potrivit și dieta cea mai potrivită pentru sănătate au fost longevivi”

La fel ca în lumea modernă, oamenii din Antichitate voiau să știe cum pot trăi o viață lungă și sănătoasă. Grecii și romanii auzeau povești fantastice despre popoare îndepărtate care ar fi trăit mult peste 100 de ani. Eseistul grec Lucian (aprox. 120–180 e.n.) scrie: „Există, într-adevăr, chiar și națiuni întregi care sunt foarte longevive, precum Seres [chinezi], despre care se spune că trăiesc 300 de ani: unii atribuie longevitatea lor climei, alții solului, iar alții dietei, căci se spune că întreaga națiune nu bea nimic altceva decât apă. De asemenea, se spune că locuitorii Athosului trăiesc 130 de ani, iar despre caldeeni se relatează că trăiesc mai mult de 100 de ani, folosind pâine de orz pentru a-și păstra agerimea vederii.”

Oricare ar fi adevărul acestor relatări, mulți greci și romani își doreau o viață lungă și sănătoasă. Iată cum credeau ei că acest lucru poate deveni posibil.

Creierul nu se satură odată cu stomacul. De ce continuăm să ronțăim chiar și atunci când suntem sătui

De câte ori nu ți s-a întâmplat să iei o gustare, deși tocmai ai terminat masa și nu îți este, în mod real, foame? Tendința de a ronțăi „din reflex” este adesea pusă pe seama lipsei de voință. Însă ar putea ca explicația să fie mai profundă: creierul continuă să reacționeze la indiciile alimentare chiar și atunci când corpul are deja ce-i trebuie din punct de vedere alimentar.

Studiul, publicat în revista științifică Appetite, arată că mecanismele cerebrale ale recompensei rămân active în fața imaginilor cu mâncare, indiferent de gradul de sațietate.

Nu există psihopați. De ce ideea psihopatiei continuă să trăiască, deși dovezile științifice o contrazic

Conceptul de psihopatie ocupă un loc aparte în imaginarul colectiv modern. Termenul evocă instantaneu imaginea unui individ rece, lipsit de empatie, manipulator, violent și incapabil de remușcare. În literatura de specialitate, psihopatia a fost descrisă drept una dintre cele mai vechi și studiate tulburări de personalitate, iar în cultura populară a devenit aproape un arhetip: criminalul calculat, farmecul periculos, prădătorul social.

Totuși, în ultimele două decenii, o problemă majoră a devenit din ce în ce mai evidentă: aproape toate afirmațiile fundamentale despre psihopatie au fost fie infirmate, fie nu au primit susținere empirică solidă. În ciuda miilor de studii publicate, dovezile experimentale nu confirmă existența unui tip uman distinct, caracterizat de trăsături psihologice extreme. Ipoteza devine inevitabilă: poate că „psihopatul” nu există ca entitate clinică reală.

Georg Cantor și-a asumat ideile lui Richard Dedekind: scrisori descoperite recent rescriu „povestea infinitului”

În 1874, matematicianul german Georg Cantor publica un articol care avea să schimbe definitiv matematica. În acel text, el demonstra că există mai multe tipuri de infinit — o idee radicală pentru epocă, care a pus bazele teoriei mulțimilor și a transformării fundamentelor matematicii moderne.

Până atunci, infinitul fusese privit mai degrabă ca o figură de stil, o abstracție periculoasă pe care matematicienii o evitau. Cantor a arătat că infinitul poate fi tratat riguros: unele mulțimi infinite sunt „mai mari” decât altele, iar numerele reale sunt mai numeroase decât numerele întregi.

Timp de peste un secol, povestea oficială a fost aceea a unui geniu solitar care a sfidat establishmentul matematic și a revoluționat știința. Descoperirea unor scrisori pierdute arată însă o istorie mai complexă — una în care ideile s-au născut prin colaborare, iar meritul nu a fost împărțit echitabil.

Cum interceptează Rusia comunicațiile sateliților europeni

Oficialii au tras recent un semnal de alarmă cu privire la faptul că Rusia interceptează comunicațiile provenite de la sateliții europeni. Dar aceasta nu este o problemă nouă. Încă de la invazia inițială a Ucrainei din 2014, ruși monitorizează în secret sateliți europeni. Ei au manevrat suficient de aproape pentru a ridica semne de întrebare privind mai mult decât simpla observare.

În 2018, ministrul francez al apărării a acuzat Rusia de spionaj după ce unul dintre aceste vehicule a fost observat în apropierea unui satelit militar de comunicații franco-italian. Două sateliți Intelsat au fost vizați în mod similar înainte de acest incident.

Probabilitățile stau la baza unei bune părți a lumii moderne

Probabilitatea stă la baza inteligenței artificiale, a criptografiei și a statisticii. Totuși, așa cum spunea filozoful Bertrand Russell, „Probabilitatea este cel mai important concept din știința modernă, mai ales pentru că nimeni nu are cea mai vagă idee ce înseamnă cu adevărat”. Predau statistică inginerilor, astfel că știu că, deși probabilitatea este importantă, ea este contraintuitivă.

Probabilitatea este o ramură a matematicii care descrie caracterul aleator. Atunci când oamenii de știință vorbesc despre aleatoriu, ei se referă la evenimente întâmplătoare — precum aruncarea unei monede — nu la întâmplări bizare, cum ar fi o persoană îmbrăcată ca o zebră. Deși oamenii de știință nu au o metodă de a prezice evenimentele bizare, probabilitatea permite prezicerea comportamentului pe termen lung — adică a tendințelor care apar dintr-un număr mare de evenimente repetate.

Ce recomandă și ce mănâncă Eric Topol, unul dintre cei mai renumiți cardiologi din lume

Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.

În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.

Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.

Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.

Ce recomandă și ce mănâncă Eric Topol, unul dintre cei mai renumiți cardiologi din lume

Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.

În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.

Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.

Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.

Pot psihopații să se schimbe?

Psihopații ar putea reprezenta doar aproximativ 1% din populație, dar sunt responsabili pentru o parte disproporționată a infracțiunilor violente. Diferiți de cei care suferă de afecțiuni precum sociopatia și tulburarea de personalitate antisocială, psihopații tind să manifeste trăsături precum absența remușcării sau a vinovăției, lipsa empatiei și un stil interpersonal fermecător și manipulator.

Poate fi greu de imaginat cum cineva cu puțină empatie s-ar putea schimba. Iar tratamentele psihologice timpurii nu au avut succes. Însă progresele cercetării arată că o înțelegere mai profundă a psihopatiei ar putea ajuta la crearea unor intervenții mai eficiente.

De ce suntem atrași de liderii narcisiști, încă din copilărie

În mitologia greacă, Narcis se îndrăgostește de propria reflecție și sfârșește prin a se distruge. În lumea modernă, însă, oamenii cu trăsături similare nu dispar — dimpotrivă, ajung adesea în poziții de putere, conduc companii și chiar state. Deși știm că liderii eficienți pun misiunea deasupra egoului, iar narcisiștii fac exact opusul, continuăm să îi alegem.

Psihologia, istoria și cercetările recente oferă un răspuns: atracția pentru liderii narcisiști este profund înrădăcinată în instinctele noastre, în frică și în nevoia de siguranță.

Cum ar putea evolua oamenii pe Marte și de ce coloniștii ar putea deveni o formă diferită de umanitate

Colonizarea planetei Marte nu ar însemna doar o extindere geografică a speciei umane, ci și începutul unei transformări biologice inevitabile. Evoluția nu este limitată la Pământ, iar condițiile radical diferite de pe Marte ar exercita presiuni selective noi, capabile să modifice treptat corpul uman. În decurs de câteva generații, aceste schimbări ar putea deveni vizibile, iar în timp suficient, populațiile marțiene s-ar putea separa semnificativ de cele terestre.

Studiu: combustibil lichid care „captează” lumina Soarelui și o eliberează luni mai târziu

Încălzirea consumă aproape jumătate din energia utilizată la nivel global, iar două treimi din această cerere sunt acoperite prin arderea combustibililor fosili. Deși energia solară este o variantă evidentă, stocarea căldurii rămâne o problemă majoră. Dacă energia electrică poate fi păstrată relativ eficient în baterii litiu-ion, căldura este mult mai dificil de „capturat” pe termen lung.

Un nou studiu publicat în Science de cercetători de la universitățile California, Santa Barbara și UCLA propune o soluție diferită: un fluid molecular capabil să stocheze energia solară și să o elibereze sub formă de căldură la luni distanță. Conceptul poartă numele de stocare termică solară moleculară (MOST) și încearcă să transforme moleculele în baterii chimice reîncărcabile.

O istorie a asasinatului arată cum „uciderile țintite” au devenit o extensie a puterii statului

În noiembrie 2012, forțele armate ale Israelului (IDF) au folosit Twitter – cum se numea atunci – pentru a anunța că l-au ucis pe Ahmed al-Jabari, șeful Brigăzilor al-Qassam, aripa militară a Hamas din Gaza. Anunțul, care includea un link către un videoclip neclar al atacului aerian asupra mașinii lui al-Jabari, a marcat începutul unei noi incursiuni a IDF în Gaza. După cum au remarcat istoricii Adi Kuntsman și Rebecca L. Stein în cartea lor „Digital Militarism”, acest lucru a făcut ca Operațiunea „Pillar of Defense” a Israelului să fie „prima campanie militară declarată prin Twitter”.

La fel de frapante au fost mândria și lipsa de reținere cu care IDF a celebrat ceea ce făcuse. Cu doar un deceniu înainte, Israelul, alături de Statele Unite, Regatul Unit și puterile europene, ar fi evitat răspunsurile privind responsabilitatea pentru un astfel de atac sau ar fi menținut o poziție rigidă de negare plauzibilă. Guvernele nu asasinau oameni – aceasta era treaba fanaticilor politici și a extremiștilor religioși.

Fizicianul Edward Teller, „părintele bombei cu hidrogen”, visa să mute munții și să modeleze Pământul cu bombe nucleare

În anii de început ai erei nucleare, unii dintre cei mai străluciți fizicieni ai lumii au crezut că arma supremă a distrugerii ar putea deveni un instrument de construcție. Edward Teller, fizicianul cunoscut drept „părintele bombei cu hidrogen”, a susținut ideea că exploziile nucleare ar putea fi folosite pentru a muta munți, a crea porturi sau chiar a construi canale, transformând radical infrastructura civilă.

Cum ia naștere materia din vidul cuantic: experimentul care arată transformarea fluctuațiilor invizibile în particule reale

Imaginea ilustrează fluctuațiile dinamice ale câmpurilor de energie din vidul cuantic asociate perechilor quarc–antiquarc cu spinul aliniat.
Credit: Valerie A. Lentz/Brookhaven National Laboratory

Mult timp, vidul a fost considerat pur și simplu un spațiu gol, lipsit de orice conținut. Fizica modernă, în special teoria câmpurilor cuantice, a arătat însă că această imagine este fundamental greșită. Vidul nu este absența totală a materiei, ci starea de energie minimă a câmpurilor fundamentale care umplu universul. În această stare aparent „goală”, apar permanent fluctuații cuantice care pot genera perechi efemere de particule și antiparticule. Un experiment recent realizat la Relativistic Heavy Ion Collider din Statele Unite a oferit una dintre cele mai clare dovezi de până acum că aceste fluctuații pot deveni materie reală, detectabilă.