Oficialii au tras recent un semnal de alarmă cu privire la faptul că Rusia interceptează comunicațiile provenite de la sateliții europeni. Dar aceasta nu este o problemă nouă. Încă de la invazia inițială a Ucrainei din 2014, ruși monitorizează în secret sateliți europeni. Ei au manevrat suficient de aproape pentru a ridica semne de întrebare privind mai mult decât simpla observare.
În 2018, ministrul francez al apărării a acuzat Rusia de spionaj după ce unul dintre aceste vehicule a fost observat în apropierea unui satelit militar de comunicații franco-italian. Două sateliți Intelsat au fost vizați în mod similar înainte de acest incident.
Aceste așa-numite operațiuni de proximitate și întâlnire (RPO – proximity and rendezvous operations), în care un vehicul spațial manevrează deliberat pentru a se cupla sau pentru a opera în apropierea unui alt obiect în spațiu, devin tot mai frecvente pe orbită geostaționară (GEO), unde sateliții rămân practic fixați deasupra aceleiași zone de pe Pământ.
RPO nu sunt în mod inerent nocive. Aceste operațiuni pot fi folosite uneori pentru realimentarea unui satelit și prelungirea duratei sale de viață sau pentru îndepărtarea sateliților defecți și a resturilor, menținând orbitele libere pentru viitoare misiuni.
Deoarece tehnologia care îmbunătățește manevrabilitatea sateliților are utilizare dublă — atât civilă, cât și militară — provocarea constă în definirea intenției și, dacă este necesar, în răspunsul adecvat.
Inspecția sateliților
Lansați în 2014 și 2023, cei doi sateliți ruși extrem de secreți de tip „inspector”, Luch/Olymp 1 și 2, fac parte din eforturile Rusiei de a identifica eventualele vulnerabilități tehnice existente în sateliții țărilor NATO.
Dacă acesta ar fi fost singurul lor scop, oficialii europeni ar fi avut puține motive reale de îngrijorare sau de protest. Apropierea de un satelit pentru a-i analiza profilul nu este nici o misiune nouă și nici una exclusiv rusească.
Sateliții americani de inspecție din programul Geosynchronous Space Situational Awareness Program (GSSAP) s-au apropiat în trecut la doar zece kilometri de alți sateliți. Chiar și companii comerciale au început să ofere servicii de inspecție.
O companie australiană numită HEO a trecut recent pe lângă un satelit chinez clasificat pentru a-i analiza caracteristicile tehnice. În teorie, astfel de informații ar putea fi utilizate în viitor pentru a perturba funcționarea sateliților.
Totuși, sateliții ruși au urmărit adesea aceleași nave spațiale luni întregi, apropiindu-se uneori la mai puțin de cinci kilometri de țintele lor. Acest comportament nu corespunde profilului unei misiuni de inspecție, care ar presupune doar trecerea pe lângă țintă, realizarea de imagini și schimbarea rapidă a traiectoriei.
Sateliții GSSAP, de exemplu, operează de regulă în perechi, adoptând o abordare de tip clește: un satelit orbitează deasupra GEO, inspectând partea din spate a țintei, în timp ce celălalt se deplasează puțin mai jos și examinează partea frontală.
Spre deosebire de aceștia, sateliții Luch sunt, în esență, sisteme SIGINT (signal intelligence). Poziționându-i între un satelit țintă și stația sa terestră, Rusia poate intercepta semnalul și asculta comunicațiile provenite de la sateliți europeni precum cei operați de Eutelsat, companie franceză, și Intelsat, companie luxemburghezo-americană. Printre alți clienți, acești sateliți europeni furnizează lățime de bandă forțelor armate europene pentru comunicații securizate.
Analizați izolat, acești sateliți Luch ar trebui priviți mai degrabă ca sateliți de supraveghere, nu ca arme antispațiale — adică sateliți capabili efectiv să perturbe sau să dezactiveze alte nave spațiale. Sateliții ruși doar colectează informații. Pe această bază, ei nu reprezintă singuri o amenințare majoră de securitate.
Totuși, spațiul rămâne strâns legat de dinamica geopolitică de pe Pământ. Orice operațiune spațială rusă trebuie privită ca parte a unei campanii mai ample de obținere a unor avantaje strategice, fie pentru a câștiga un avantaj militar față de Ucraina, fie pentru a constrânge țările europene să își reducă sprijinul pentru Kiev.
Amenințarea viitoare
Din această perspectivă, operațiunile RPO ale sateliților Luch pot fi interpretate nu doar ca parte a unui efort SIGINT, ci și ca un avertisment adresat țărilor europene că sateliții lor sunt vulnerabili la perturbări.
După cum a remarcat generalul-maior Michael Traut, comandantul Comandamentului Spațial al Germaniei, este probabil ca sateliții Luch să fi interceptat și conexiunile de comandă ale țintelor lor. Aceste legături sunt transmisii presupus securizate, trimise de la stațiile terestre către sateliți și care conțin instrucțiuni operaționale.
Dacă acest lucru este adevărat, Rusia ar putea reproduce semnalele de uplink folosite de stațiile terestre pentru controlul sateliților, ceea ce i-ar permite să perturbe în viitor operațiunile spațiale europene.
Dacă scenariul pare familiar, este pentru că ar semăna îndeaproape cu campania hibridă a Rusiei împotriva cablurilor submarine europene. Aceasta a inclus ani de cartografiere discretă a infrastructurii occidentale și, mai recent, un efort susținut de tăiere a cablurilor de fibră optică.
Operațiunile RPO desfășurate în ultimii ani de cei doi sateliți Luch ar putea sugera acțiuni mai grave în viitor, în cazul în care Rusia continuă să nu reușească să descurajeze Europa să își mențină sprijinul pentru Ucraina.
Ce poate face Europa în acest scenariu? Un prim pas binevenit a fost publicarea de informații care expun activitățile Rusiei pe orbită geostaționară. În trecut, operațiunile spațiale erau în general ascunse sub un văl de secret.
O transparență mai mare poate fi folosită pentru a delegitima aceste activități în ochii comunității internaționale și, în același timp, pentru a legitima dezvoltarea propriilor programe antispațiale europene destinate autoapărării.
De altfel, țări europene precum Regatul Unit și Germania au devenit mult mai vocale în privința necesității dezvoltării propriilor sisteme antispațiale. Rusia a demonstrat și alte capabilități pe orbită bazate pe RPO, care pot fi utilizate ca arme antispațiale.
Fără un set complet de instrumente care să includă opțiuni de autoapărare, Europa riscă să fie expusă unor activități spațiale tot mai serioase, pentru care nu este pregătită suficient.
Protejarea dependenței sale de serviciile bazate pe infrastructură spațială — de la comunicații militare la conectivitate economică — necesită, prin urmare, tratarea securității orbitale ca parte integrantă a posturii sale strategice generale.
Traducere după How Russia is intercepting communications from European satellites de Aleix Nadal, analist, Defence, Security and Justice team, RAND Europe.
