Mitul descoperirii penicilinei. Povestea oficială și îndoielilor legitime cu privire la narațiunea lui Fleming

Descoperirea penicilinei a intrat în mitologia științei ca un triumf al întâmplării: Alexander Fleming pleacă în vacanță, lasă un platou cu stafilococi pe masa de lucru, iar la întoarcere găsește un „mucegai” care a creat un „inel al morții” în jurul coloniilor bacteriene. Din „sucul de mucegai” s-a născut penicilina, iar restul este istorie.

Această versiune seducătoare ascunde însă numeroase contradicții. Fereastra laboratorului lui Fleming era aproape mereu închisă; povestea seamănă suspect cu descoperirea anterioară a lizozimei, tot printr-o contaminare „venită pe fereastră”; iar datarea notițelor sale nu se potrivește cu momentul presupus al descoperirii. Și mai important: penicilina funcționează numai dacă se află pe platou înainte de bacterii. Plăcile cu colonii mature, precum cea descrisă de Fleming, nu sunt afectate vizibil de penicilină, iar mucegaiul nu crește pe un strat dens de stafilococi. 

Toate încercările de a reproduce experimentul descris de Fleming s-au soldat cu eșec.

Loteria chitanțelor din Taiwan: cum a devenit un instrument fiscal un fenomen național, într-o țară unde jocurile de noroc sunt interzise

În Taiwan, fiecare bon de cumpărături este mai mult decât o dovadă de plată: este un bilet la loterie. Sistemul, numit Uniform Invoice Lottery (統一發票), funcționează din 1951 și a fost conceput de guvern ca un mecanism ingenios de combatere a evaziunii fiscale într-o economie aflată atunci în reconstrucție.

Ideea a fost atât de simplă, cât și revoluționară: pentru ca firmele să emită bonuri, oamenii trebuie să le ceară; iar pentru ca oamenii să le ceară, bonurile trebuie să aibă o valoare directă pentru ei. Așa a apărut loteria națională a chitanțelor.

Și în România a funcționat ceva similar în urmă cu circa 10 ani, dar s-a renunțat relativ repede.

Cum statele autoritare modelează o realitate denaturată în fluxurile noastre de știri

Vladimir Putin și Xi Jinping: parteneri într-o narațiune online disruptivă
Credit: EPA/Alexander Kazakov/Sputnik/Kremlin Pool

Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare –, de obicei ne imaginăm minciuni evidente și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o criză.

Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a lucrurilor. De fapt, țări autoritare, precum Rusia și, tot mai mult, China, sunt angajate într-un proces continuu și extins de creare a unei realități politice deformate. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor tot mai mare de parteneri autoritari ca fiind viitorul.

Ascensiunea și declinul globalizării: lupta pentru supremație

Timp de aproape patru secole, economia mondială a urmat o direcție de integrare tot mai profundă, pe care nici măcar două războaie mondiale nu au reușit să o deraieze complet. Acest lung marș al globalizării a fost alimentat de creșterea rapidă a comerțului și investițiilor internaționale, însoțită de vaste deplasări ale populației peste granițe și de schimbări dramatice în tehnologia transporturilor și comunicațiilor.

Potrivit istoricului specializat în economie J. Bradford DeLong, valoarea economiei globale (măsurată la prețuri fixe din 1990) a crescut de la 81,7 miliarde de dolari în 1650, când începe această poveste, la 70,3 trilioane de dolari în 2020 – o creștere de 860 de ori. Cele mai intense perioade de creștere au corespuns celor în care comerțul global avansa cel mai rapid: mai întâi în „lungul secol al XIX-lea”, dintre sfârșitul revoluției franceze și începutul Primului Război Mondial, apoi în perioada liberalizării comerțului după al Doilea Război Mondial, din anii '50 până la criza financiară globală din 2008.

Acum însă, acest mare proiect se află în retragere. Globalizarea nu este încă moartă, dar moare.

Națiunile europene nu au altă opțiune decât să crească vârsta de pensionare

La începutul lui octombrie 2025, cu viitorul său politic atârnând de un fir de ață, premierul francez demisionat-și-reinstalat, Sébastien Lecornu, a promis suspendarea nepopularei reforme a pensiilor până în 2027, când vor avea loc alegerile prezidențiale. Parlamentarii socialiști au declarat victoria. Mediul de afaceri francez a oftat. S&P a retrogradat ratingul de credit al Franței, invocând probleme bugetare.

Cum Franța întârzie reforme inevitabile cu cel puțin încă doi ani și cum multe țări europene se confruntă cu propriile crize ale sistemelor de pensii, merită analizat cum pot fi concepute reforme ale pensiilor care să fie sustenabile, echitabile și viabile politic.

De ce teoria relativității generale ar fi fost descoperită și fără Einstein

Mai jos găsiți transcrierea discursului fizicianului american Sean Carroll, care vorbește despre evoluția ideilor în fizică și modul în care Einstein, deși genial, nu a inventat de la zero fizica relativității generale: videoclipul îl puteți urmări integral aici. 

„Îmi place să spun că Einstein este, dacă e posibil, subapreciat ca fizician, ceea ce e greu de imaginat, având în vedere cât de mult este apreciat. Când povestim istoria fizicii, încercăm să o menținem coerentă și nu putem ține minte totul, așa că atribuim foarte mult credit unui număr relativ mic de indivizi, Einstein fiind unul dintre ei. Realitatea dezordonată este că toți acești oameni foarte inteligenți, inclusiv Isaac Newton, comunicau cu alți oameni. De aceea este întotdeauna interesant să vezi evoluția ideilor, care nu merge în pas cu evoluția persoanelor. Oamenii diferiți au idei diferite, au idei diferite în momente diferite, le preiau din surse diferite – aceasta este realitatea umană dezordonată a activității științifice.

Extratereștrii pot veni, dar este foarte posibil să nu avem cum comunica. Iată o serie de motive

Mai jos puteți citi o scurtă trecere în revistă a unui interviu cu Daniel Whiteson, fizician specializat în fizica particulelor și cercetător cu experiență în proiectul ATLAS de la Marele accelerator de particule de la Cern, care a publicat recent, în calitate de coautor (cu Andy Warner), o carte intitulată: „Do Aliens Speak Physics? And Other Questions About Science and the Nature of Reality”.

Ideea primului contact cu o specie extraterestră a fost explorată intens în literatura și filmul științifico-fantastic. În mod obișnuit, scenariile presupun fie o comunicare instantanee, fie eforturi dificile, dar, în cele din urmă, reușite de a descifra limbajul unei civilizații non-umane. 

Dar este posibil ca o astfel de comunicare să fie, pur și simplu, imposibilă. Biologia, mediul de origine, cultura și modul în care o specie percepe universul ar putea produce forme de limbaj atât de diferite, încât n-ar exista nicio bază comună. 

Chiar și noțiuni aparent universale precum numerele sau legile fizicii ar putea lua forme incompatibile cu ale noastre. 

Psihologia generației Alfa (cei născuți între 2010 și 2025)

Generația Alfa este cea mai numeroasă generație din istorie. Cuprinzând în total aproximativ două miliarde de copii, ea include pe oricine are în prezent între 0 și 15 ani – cei născuți între 2010 și 2025. Aceasta este prima generație în întregime nativ-digitală, mulți copii atingând deja niveluri de alfabetizare digitală fără precedent.

Se estimează că vor deveni cea mai educată generație din istorie: 90% ar urma să finalizeze învățământul secundar la nivel mondial, comparativ cu 80% în cazul generației Z.

Cum funcţionează un automobil (1) - structură şi părţi componente

Începem astăzi o serie de articole dedicate explorării autovehiculului. Fie că sunteţi, fie că nu sunteţi pasionaţi de acest subiect, articolele privind construcţia şi funcţionarea unui autovehicul pot prezenta interes pentru orice persoană curioasă privind terminologia auto, pe care o auzim, la urma urmelor, la orice mecanic, atunci când ne reparăm maşina. Fără a intra în detalii foarte tehnice, vom încerca să descriem automobilul, pe înţelesul tuturor, utilizând videoclipuri excelent realizate de profesionişti.

• motor,
• automobil

Cum ne putrezim, treptat și sigur, creierii (brain rot)