Excludere din grup la adolescentiEste un lucru binecunoscut că atunci când copiii îşi formează grupuri de prieteni, câţiva dintre cei amatori să se integreze în grup ajung să fie respinşi. S-au făcut multe studii psihologice în domeniu, toate concentrându-se pe sentimentele celor respinşi.

 

 

 

 

Nu-i din gaşca mea: Motivele excluderii sociale la copii şi adolescenţi

O nouă investigaţie a ales să privească problema dintr-un unghi neobişnuit, specialiştii rugând copiii şi adolescenţii să-şi amintească momentele în care i-au exclus pe alţii şi, de asemenea, să explice motivele pentru care au reacţionat astfel. Holly Recchia şi echipa ei speră ca rezultatele acestui studiu să îmbunătăţească viitoarele măsuri ce se vor lua cu scopul reducerii excluderii sociale.

Au fost intervievaţi 84 de copii: 28 în vârstă de 7 ani; 28 în vârstă de 11 ani şi 28 în vârstă de 17 ani. Odată cu creşterea vârstei subiecţilor, a fost sesizată o diferenţă clară. Copiii mai mici rareori s-au descris pe ei înşişi ca luând vreo decizie personală atunci când au exclus alţi copii. De cele mai multe ori, copiii mici au invocat motive practice: "Ne jucam de-a cavalerii şi fiecare copil era dus în spate de un altul ... apoi a mai venit un copil care voia şi el să intre în joc... nu mai aveam un alt copil care să-l ducă în spate şi pe el"; un alt motiv este presiunea grupului social: "Săream coarda şi a mai venit cineva care voia să se joace cu noi, dar prietena mea a spus NU." Pledoariile lor candide contrazic observaţiile comportamentale conform cărora copiii mici îi exclud pe alţii intenţionat, din proprie voinţă. Pe de altă parte, cei de 17 ani s-au dovedit mai direcţi, cel mai des invocat motiv fiind acela că antipatizau persoana exclusă: "Nu am primit-o pe această fată în grupul nostru pentru că nu e deschisă la minte", a fost un comentariu tipic.



Bazându-se pe rezultatele studiului făcut asupra copiilor mici, Recchia şi echipa ei afirmă că programele de incluziune socială pentru ei pot beneficia mult de pe urma încurajării copiilor să preia frâiele acţiunilor lor, "chiar dacă la prima vedere ei pot părea că se opun sau că sunt incapabili să procedeze astfel".

Totuşi, dacă privim partea plină a paharului, atunci când subiecţii au fost rugaţi să-şi evalueze motivele pentru care i-au exclus pe ceilalţi, chiar şi subiecţii foarte tineri au demonstrat că erau pe deplin conştienţi de efectele deciziei lor (de exemplu, ştiau foarte bine că persoana respinsă nu va mai dori poate să fie prietenoasă cu ei în viitor). A reieşit foarte clar că, de asemenea, participanţii la investigaţia psihologică evitau în mod deliberat să se gândească prea mult la ceea ce au făcut – strategie despre care specialiştii au spus că "are drept scop inhibarea conştiinţei în ceea ce priveşte consecinţele emoţionale ale excluderii sociale faţă de ceilalţi". În acord cu această declaraţie, unii subiecţi au menţionat că s-au simţit vinovaţi când au cedat presiunii sociale, mai exact când au luat parte la respingerea celorlalţi.

Chiar şi printre adolescenţii de 17 ani, care vedeau în antipatia lor faţă de o persoană un motiv solid de a-l exclude, s-a demonstrat că aceştia erau conştienţi de inechitatea excluziunii. Echipa lui Recchi a afirmat că aceste rezultate sunt "încurajatoare" şi că ar putea asigura "o portiţă de a interveni în ajutorarea celor antipatizaţi astfel încât ei să se poată reintegra în grup".

Acesta este primul studiu care investighează experienţa subiectivă a excluderii sociale, prin intervievarea unor subiecţi – copii şi adolescenţi - cu vârste atât de diferite. Cercetătorii susţin că nu există un model unic care să acopere complexitatea rezultatelor obţinute de ei.  "Credem că cercetările asupra excluderii sociale pot beneficia de pe urma recunoaşterii depline a variabilităţii şi complexităţii modului subiectiv în care tinerii înţeleg experienţele prin care trec", au concluzionat psihologii, "stabilind astfel un cadru pentru programe prin care i-am putea ajuta pe tineri să devină mai critici şi mai conştienţi de scopurile lor multiple şi de interesele lor".

_______
Studiul complet: HE Recchia, BA Brehl, and C Wainryb (2012). Children's and adolescents' reasons for socially excluding others. Cognitive Development, 195-203 DOI: 10.1016/j.cogdev.2012.02.005



 

Traducere realizată de Cristina Stancu după Not in my gang: Children's and teenagers' reasons for excluding others, cu acordul autorului.

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.