Geamul laminat a fost inventat în anul 1903, de chimistul francez Edouard Benedictus, pe care l-a inspirat un accident de laborator. Întâmplător, un recipient de sticlă a ajuns să fie acoperit cu nitratul de celuloză aflat în componenţa plasticului şi atunci când, tot accidental, a fost scăpată pe jos, s-a spart, dar nu s-a împrăştiat în bucăţi.
Atunci lui Benedictus i-a venit ideea de a fabrica un material compozit din sticlă şi plastic, pentru a reduce efectele nefaste ale accidentelor auto. Invenţia nu a fost adoptată imediat de constructorii de automobile, dar geamul laminat a intrat rapid în componenţa vizierelor măştilor de gaz folosite în timpul Primului Război Mondial.
Este un tip de geam securizat care nu se fragmentează sub incidenţa unor şocuri de natură să îl spargă. Atunci când se acţionează asupra acestui tip de geam cu o forţă distrugătoare, el este ţinut închegat de un strat intermediar, cunoscut ca polivinil butiral (PVB), dispus între două sau mai multe straturi de sticlă. Această folie mediatoare păstrează straturile geamului unite chiar şi atunci când sticla este lovită, rezistenţa sa sporită prevenind fărâmiţarea . În mod tipic, tehnologia se întrebuinţează în cazul parbrizelor şi lunetelor de automobile.
Preluare de pe AGERPRES
