De-a lungul vremii, despre microorganisme, pentru că nu puteau fi văzute cu ochiul liber, nu se ştia prea multe, intuindu-se însă din cele mai vechi timpuri că ele există şi sunt responsabile de unele procese, cum ar fi fermentaţia.
Existenţa microorganismelor a fost dovedită odată cu inventarea microscopului, care a fost descoperit în jurul anilor 1600.
Microbiologia este ştiinţa ce se ocupă cu studiul microorganismelor şi efectele bolilor pe care le produc. Ramuri ale microbiologiei sunt bacteriologia (ştiinţa ce se ocupă cu studiul microorganismelor din regnul Monera; bacteriile, prin alte cuvinte) şi virusologia (care se ocupă cu studiul virusurilor şi bolile produse de aceştia).
În anii 400 î.Hr. un medic din Cos afirma că bolile se datorează miasmelor din sol, aer şi apă. În concepţia lui, miasmele erau gaze care proveneau din alterarea animală şi vegetală, care erau transportate prin intermediul aerului şi în alte locuri decât cele din apropierea alterării. Factorii care ar fi facilitat acest transport ar fi umiditatea şi căldura. În anii 50 î.Hr., poetul roman Titus Lucretius Carus spunea că ciuma apare datorită „germenilor bolii şi ai morţii”.
Animalculii. Mai târziu savanţii au demonstrat că animalculii sunt cei ce provoacă fermentaţiile, bolile şi putrefacţia. Se credea că animalculii se nasc spontan, din materia organică care se descompunea. Mai exact, se credea că moleculele din lichidele organice se puteau grupa pentru a forma animalculii.
În 1836, Louis Joseph Gay Lussac spunea că fermentaţia alcoolică se datorează transformării glucozei în alcool şi dioxid de carbon. Câţiva ani mai târziu, inginerul francez Charles Cagniard-Latour spunea că mustul conţine globule asemănătoare cu cele ale drojdiei de bere. Credea că aceste globule sunt plante foarte mici care înmuguresc şi datorită acestui lucru glucoza se transformă în dioxid de carbon şi alcool. El nu preciza cum apăreau aceste „plante”; le considera „plante” pentru că erau imobile.
În 1850, industria vinurilor suferea de un puternic declin din cauza aşa-numitelor „boli ale vinurilor”: boala îngroşării (vinurile erau uleioase), boala amărârii etc. Chimistul genial Luis Pasteur a afirmat că pe lângă fermenţi (cei care provocau fermentaţia) mai sunt şi alte microorganisme care puteau contamina mustul şi dădeau aceste „boli ale vinului”. El considera că dacă se încălzeau aceste băuturi la 50-60 °C şi apoi se răceau brusc, aceste microorganisme dăunătoare erau înlăturate. Acest proces se foloseşte şi în ziua de astăzi şi se numeşte pasteurizare. Odată cu aceste descoperiri este infirmată şi teoria conform căreia animalculii apar spontan.
Printr-o serie de experimente, s-a demonstrat că germenii provoacă anumite boli. Un astfel de experiment este cel făcut de italianul Agostino Bassi în 1837, care a demonstrat că o boală contagioasă a viermilor de mătase era provocată de un fung.
În 1940, Helmuth Ruska foloseşte un microscop electronic pentru a vizualiza pentru prima oară în istorie un virus.
Microorganismele au luat de-a lungul vremii diferite denumiri (miasme, animalculi, germeni). Unii cercetători au pus pe seama lor procesele de descompunere şi fermentaţie. Ulterior, s-a demonstrat că aceste microorganisme provoacă şi boli, atât oamenilor, cât şi plantelor şi animalelor.
Bibliografie:
„Tratat de microbiologie clinică”, Dumitru Buiuc, Editura Medicală, 2008
http://ro.wikipedia.org/wiki/Virusologie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Microbiologie
