Calendar ştiinţificCalendarul este un sistem de măsurare a timpului fizic, iar “calende” provine de la „caleo” care înseamnă a chema, căci în prima zi a fiecărei luni cetăţenii romani erau chemaţi în forum la adunarea publică pentru a li se aduce la cunoştinţă lucruri de interes public.

 

 

 

 

Anul calendaristic trebuie să fie sincron cu ciclul anotimpurilor, deci trebuie să fie o aproximare cu o precizie cât mai mare a anului tropic. Introducerea calendarului gregorian şi a celui iulian revizuit a fost necesară, căci, în cazul calendarului iulian, anul calendaristic era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocţiul de primăvară să se mute uşor înapoi în anul calendaristic. Însă cum se întâmplă aceasta şi mai ales de ce vom vedea în continuare.


Ce este calendarul?

Calendarul este un sistem de măsurare a timpului fizic, iar “calende” provine de la „caleo” care înseamnă a chema, căci în prima zi a fiecărei luni cetăţenii romani erau chemaţi în forum la adunarea publică pentru a li se aduce la cunoştinţă lucruri de interes public. Urmărind trecerea timpului fizic, omul a ajuns să delimiteze perioadele ciclice ale acestor şi astfel s-a ajuns la delimitarea zilelor, săptămânilor, anilor, orelor, minutelor, ş.a.m.d.


Ce este anul?

Termenul de an este folosit pentru a indica perioada orbitală de parcurgere a unei rotaţii în jurul Soarelui de către fiecare planetă.


Ce este anul terestru?

Anul terestru este dat de o rotaţie completă a Pământului în jurul Soarelui, însă problema este că Pământul nu revine în punctul de plecare după efectuarea unei rotaţii complete.

În astronomie, durata unui an este definită ca durata unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui, iar în funcţie de sistemul de referinţă ales pentru determinarea acestei mişcări avem mai multe durate temporale pentru an.

1. Anul sideral reprezintă durata mişcării de revoluţie raportând orbita circumsolară la stelele îndepărtate. Percepută de pe Pământ, mişcarea circumsolară creează impresia că Soarele se mişcă printre constelaţiile zodiacale pe o traiectorie numită ecliptică. Când Soarele revine la punctul iniţial, a trecut un an sideral. Folosind această metodă de măsurare a duratei unui an, se ajunge la o perioadă de 365 de zile 6 ore, 9 minute şi 10 secunde.

2. Anul tropical reprezintă măsurarea duratei anului în conformitate cu trecerea anotimpurilor. Din cauza înclinaţiei axei de rotaţie a Pământului, poziţia Soarelui pe bolta cerească se schimbă de la o zi la alta pe parcursul unui an. Dacă fotografiem Soarele la prânz pe parcursul zilelor unui an, putem observa că acesta urmează pe bolta cerească o traiectorie aparentă, numită analemă. Timpul  în care Soarele parcurge distanţa între două echinocţii de primăvară reprezintă un an tropical. Astfel măsurat, anul durează 365 de zile, 5 ore, 48 de minute şi 46 de secunde.

 

 




Anul ca unitate de timp

Ca unitate de măsură pentru timp, anul poate fi una din mai multe variante, fiind necesar să se precizeze care dintre ele este folosită:
:: anul iulian: 365,25 zile.
:: anul gregorian: 365,2425 zile.
:: anul “obişnuit” (calendaristic, secular, civil): de 365 zile.
:: anul sideral: 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 10 secunde. (365,2563 zile)
:: anul tropical: 365 de zile, 5 ore, 48 de minute şi 46 de secunde. (365,2421 zile)


Anul calendaristic

Anul calendaristic trebuie să fie sincron cu ciclul anotimpurilor şi prin urmare trebuie să fie o aproximare cât mai bună a anului tropic. Din raţiuni practice, anul calendaristic are un număr întreg de zile. Unii ani au 365 de zile (anii obişnuiţi), alţii au 366 de zile (anii bisecţi), astfel încât durata medie a anului calendaristic să fie aproximativ egală cu durata anului tropic.

După cum am precizat anterior, în astronomie anul tropic reprezintă intervalul de timp în care pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui. Timpul necesar este de 365 zile, 5 ore, 48 minute, 46 secunde. Primul care a oferit o metoda de sincronizare a anului tropic cu cel calendaristic a fost Sosigene, în anul 46 î.d.Hr, în timpul împăratului Iulius Caesar. Sosigene a stabilit că pentru a elimina diferenţa de 5 ore, 48 minute şi 46 secunde dintre anul tropic şi cel calendaristic; la fiecare 4 ani trebuie adăugată o nouă zi la anul calendaristic. Astfel a stabilit ca luna februarie la fiecare 4 ani să aibă 29 de zile şi aşa au început să apară anii bisecţi. În vremea lui Sosigene, echinocţiul de primăvară era la 24 martie, iar anul începea la 1 ianuarie. Acesta a fost numit calendarul iulian.

Calendarul iulian însă avea o problemă, pentru că el a aproximat cele 5 ore, 48 minute şi 46 secunde ca fiind 6 ore. Rămânea astfel o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde cu care anul calendaristic era mai lung decât anul tropic. Pare nesemnificativă această diferenţă, însă ea face ca la fiecare 128 de ani să apară o diferenţă (desincronizare) de o zi între anul tropic şi cel calendaristic (adică echinocţiul de primăvara se mută înapoi în anul calendaristic). Astfel, datorită acestei diferenţe, în vremea Primului Sinod Ecumenic (Niceea în anul 325 d.Hr.) echinocţiul de primăvară s-a serbat la 21 martie.

În secolul al XVI-lea diferenţa între echinocţiul real, astronomic şi cel ipotetic (calendaristic) ajunsese la 10 zile. Astfel, în anul 1582 papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian cu ajutorul astronomului Luigi suprimând mai întâi cele 10 zile cu care anul astronomic (tropic) a rămas în urma anului calendaristic (readucând astfel în 1582 echinocţiul de primăvară la 21 martie) şi apoi stabilind că anii bisecţi calendaristici să rămână bisecţi doar cei care se împart exact la 4, iar ceilalţi să rămână comuni. (Regula stabilită: anii divizibili prin 100 vor fi ani bisecţi numai dacă sunt divizibili şi prin 400.) Astfel, prin suprimarea celei de-a 366 zi din unii ani bisecţi se asigura pentru o perioadă de 3400 de ani, o coincidenţă a anului civil cu cel astronomic.

Bisericile ortodoxe au acceptat calendarul îndreptat (calendarul iulian revizuit) în 1923 după congresul de la Constantinopol când s-a hotărât îndreptarea calendarului. (Atunci a fost adoptată regula anului bisect care diferă de cea a calendarului gregorian: anii care se divid cu 4 sunt ani bisecţi, cu excepţia anilor care se divid cu 100 care nu sunt bisecţi, doar dacă nu dau un rest de 200 sau 600 când se divid cu 900, caz în care ei nu sunt bisecţi. Acest lucru înseamnă că cele două calendare vor fi diferite în 2800, care va fi un an bisect în Calendarul gregorian dar un an obişnuit în Calendarul iulian revizuit). Calendarul iulian revizuit (care asigură o sincronizare pe o perioadă mai îndelungată între anul calendaristic şi cel tropical, decât calendarul gregorian) a fost adoptat de Patriarhia Ecumenică, Bisericile din Grecia, Albania, Cipru, Polonia, România, Cehoslovacia, Finlanda, Patriarhia Antiohiei şi a Alexandriei. Au rămas pe vechiul calendar patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă, cea Sârbă şi Muntele Athos. S-a găsit o cale de compromis, aşa încât Paştele să fie serbat de toată B.O după pascalia veche.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.