Pe site-ul revistei Ştiinţă şi Tehnică aflu că "Teoria Generală a Relativităţii reprezintă însă poate cel mai extraordinar exemplu de izbândă totală a gândului". O fi, nu o fi aşa, nu discut, dar mă întreb: chiar cel mai extraordinar? Se întâmplă ca extraordinar să nu aibă grad de comparaţie, conţinând în sine superlativul. Extraordinar înseamnă incredibil, fenomenal, foarte bun etc. Nu poţi spune, de exemplu, făcând înlocuirea, cel mai foarte bun, pentru că nu are sens o atare punere laolaltă de cuvinte.