• Unii visează că într-un viitor apropiat carnea va fi interzisă pentru consum, altfel animalele fiind ferite de abatoarele noastre și trăind o viață tihnită și fericită. Mă întreb dacă acești vizionari au luat în calcul că un asemenea viitor ar putea echivala și cu cvasi-dispariția multor specii de animale domestice, care pur și simplu nu ar reprezenta interes sub aspectul creșterii în ferme / gospodării și nici nu s-ar putea descurca în libertate / sălbăticie.
• Iar dacă această poveste bizară a originilor, mă refer la Big Bang, este reală, atunci legile fizicii trebuie să fi cunoscut o transformare, căci de aceea nu înțelegem ce se întâmplă în momentul „singularității”. Dar mă gândesc și la faptul că ceva care a evoluat, deși pare acum stabil, e foarte probabil să evolueze, oricât de lent. Nu trăim într-un univers static, neschimbător. Iar o mică schimbare la nivel fundamental ar putea duce la modificare catastrofală, pentru noi, a modului în care funcționează lumea.
Ce spun e acum ar putea fi și un scenariu de film SF :) Omul s-ar apropia de extincție, căci se apropie momentul în care legile fizicii ar ajunge la valori care coincid cu momentul în care atomii s-ar dezintegra. Cumva, un super-spion ar trebui să rezolve și această „amenințare” din partea universului însuși :)
• În timp ce cautam transferul conștiinței pe computer, o forma esențializată de transfer a ce-i mai bun din cei mai buni dintre noi, cartea, devine un obiect de decor, și asta în cel mai bun caz, pentru cei mai multi dintre noi.
• Faptul că poligamia nu este legală în multe țări ar putea fi privit ca o nedreptate de mulți bogați. Pe de altă parte, cei săraci pot privi această restricție ca pe o modalitate de a păstra o minimă egalitate de șanse în societate.
• Publicul are dreptate să fie supărat că jurnaliștii evită anumite subiecte care intră în conflict cu direcția conducerii mijlocului de informare, televiziune, ziar ori site de știri. În schimb jurnaliștii au și ei dreptate să se supună directivelor, pentru că opoziție înseamnă, probabil, pierderea locului de muncă.
În principiu, își permite să fie jurnalist independent cel care este independent financiar.
Un jurnalist care are reputația de a fi rebel (independent) nu va fi angajat nicăieri, pentru că nu este de încredere.
Prin urmare, soluția nu este să ai jurnaliști independenți, ci să ai mijloace de informare în masă puternice de toate părțile spectrului politic, care să acopere toate domeniile sociale.
• Este foarte posibil să ai programatori foarte buni, dar o industrie IT slabă, cum este posibil să ai doctori foarte buni, dar un sistem medical dezastruos sau agricultori muncitori și pricepuți, dar o eficiență agricole totală scăzută. Diferența o face organizarea muncii, care nu vine la pachet cu priceperea indivizilor.
• Contraintuitiv, cu cât mai încărcat CV-ul unei persoane și cu cât mai diverse preocupările acesteia, cu atât mai sigur că ai de-a face cu un maniac, cu o persoană care nu are preocupări serioase, care nu se price la nimic.
• Înțeleg să recitești o carte mare de două ori (chiar găsesc recomandabil) ori chiar și a treia oară după un număr de ani, dar să ai un număr limitat de cărți în bibliotecă, la care să revii iar și iar mi se pare culmea plictiselii. De aia nici nu știu ce să răspund la întrebarea: care e cartea ta favorită? Nu mă pot gândi decât la ultima care m-a entuziasmat. Cum să fie favorită o carte pe care am „consumat-o”?
O carte (ori un film sau o melodie) nu poate fi privită ca un sport. Un sport poate fi favorit, căci el are avantajul de a oferi ceva nou de fiecare dată, cu fiecare competiție ori meci, pe când cartea nu.
• Când vine vorba despre tendințele naturale ale omului, nu vei găsi diferențe între oameni. De aceea oameni care ocupă funcții importante înșală, fură, au amanți/ amante, abuzează de funcție, abuzează de subalterni șamd. De aceea este necesar ca orice organizație / instituție să aibă un mecanism de control.
• Putem accepta că natura este probabilistică la nivel fundamental (dezintegrarea radioactiv ar fi un exemplu), dar nu putem înțelege ce înseamnă asta. Paradoxul este că dacă realmente am înțelege, adică am putea explica precis ce se întâmplă, atunci nu ar mai fi nimic probabilistic, ci determinist.
• Viața are o valoare în sine. Ideea că oamenii și-ar sprijini existența pe un Dumnezeu este, după cum se poate observa, greșită. Unde se poate observa asta? În toată istoria omenirii. Uităm ușor că o bună parte a populației lumii nu crede în zei. Este uimitor, poate, pentru unii, dar este adevărat.
Nietzsche, cu faimoasa sa afirmație „Dumnezeu este mort”, care vorbea, în fapt, nu de moartea recentă a vreunui zeu, ci de revoluția valorică impusă de o „retragere” a divinității din viața cotidiană, a fost pe lângă subiect, ca în atât de multe alte situații (cum ar fi și cea în care se opunea existenței atomilor, despre care știa că nu există).
Moralitatea nu este neapărat legată de un sistem de valori cu baze religioase.
• Așa cum pot ști câți oameni s-au vaccinat azi, aș vrea să știu câți oameni au citit astăzi, pe întreaga planetă, Critica rațiunii pure. Să-i văd materializați în puncte minuscule roșii pe harta electronică a lumii. Nu-mi iese asta din minte, nu știu de ce.
Aș reformula faimoasa o bine-cunoscută vorbă populară sub forma: „În astă viață trebuie să faci un copil, să plantezi un copac, să faci o casă și să citești Critica rațiunii pure”. Care o fi cea mai grea sarcină?
Credit imagine depositphotos.com
