•  Îți dai seama de cei care fac aceeași greșeală de mai multe ori pentru că se pricep foarte bine să o justifice.

O obsesie modernă a jurnaliștilor fără har este să afirme că „oamenii citesc foarte puține cărți”.
În primul rând, afirmația este golită de orice conținut. A citi, în sine, nu are niciun merit. Ce citești face diferența. Și mai contează și cine citește.
În al doilea rând, și dacă am da un medicament minune întregii populații, care, ca urmare, s-ar apuca de citit, cam ce ar citi?
Cititul se învață, cere orientare, este o întreprindere de lungă durată, care trebuie să-și aibă originea pe timpul școlii.
Este, dacă vreți, precum construcția unei case, unde trebuie să începi cu pregătirea terenului și turnarea temeliei. Altfel, este ca și cum ai cere oamenilor să meargă cu un geam în mână, pe care să-l așeze la locul potrivit într-o casă neîncepută.

Citirea atentă a unei cărți bune este ca și cum ai fi cu un ghid pe un teritoriu necunoscut: autorul îți dezvăluie noi „trasee” ale gândirii, într-un „teritoriu” care-ți este complet străin.
Așa cum, urmând un ghid, ai șansa de a învăța într-un mod ușor și plăcut cum să te descurci într-un teritoriu necunoscut, tot așa urmând „deplasările” minții unui gânditor mare înveți cum să te descurci pe teritoriul gândirii.
Un gând nou, gândit împreună cu autorul, este o fereastră către adevăr, iar odată deschisă această fereastră, chiar fără să-ți dai seama, ea rămâne deschisă pentru tine pentru totdeauna, în sensul că un gând odată gândit, va fi mai ușor de gândit a doua oară. Iar într-o situație în care gândul este util, aceasta va izbucni în câmpul conștiinței, fie că vrei, fie că nu.

Jurnalismul modern este o întreprindere serioasă făcută mai mereu în grabă.


La o bere, unde și inși complet insipizi au momentele lor de geniu, aud următoarele: cică bărbații ar muri într-adevăr mai repede decât femeile, în medie. Dar asta se aplică doar bărbaților însurați. Și e o recompensă, nu o pedeapsă 😃.

Toți spunem că ne place să auzim adevărul despre noi, dar mulți se întâmplă să nu-l suporte.

Cei mai mulți vrem să devenim deștepți pentru a-i impresiona pe ceilalți. Dar asta nu ne poate păcăli în ce privește relația cu sine însuși.

De regulă, cei care caută un sens al vieții, au deja unul și știu pentru ce trăiesc. Ceilalți, nu știu și nici nu-i interesează.

Dacă auzi pe cineva că se roagă la Dumnezeu și are pretenția că este și ascultat de divinitate, nu te miri prea mult, pentru că asta ți se întâmplă și ție uneori, dar dacă auzi pe cineva că Dumnezeu i-a și răspuns, atunci îl consideri nebun.
Relația cu Dumnezeu este acceptabilă atâta vreme cât își folosește doar urechile.

Tolerăm succesele altora cu atât mai bine cu cât ne sunt mai străini.

Ne vine mai ușor să acceptăm geniul celor deja morți, căci nu ne mai simțim umiliți și datori să ne ridicăm la înălțimea lor.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE