Mulți autori de SF și regizori se doresc vizionari, precursori ai unor schimbări ce vor veni peste sute ori mii de ani. Una dintre ideile gânditorilor de astăzi este că mintea umană va putea fi transferată pe un calculator, iar oamenii viitorului vor trăi bine mersi (și) acolo.
Dar această idee are la bază o gravă confuzie cu privire la cum funcționează creierul și natura minții umane.
Citiți pe același subiect și: Cât de simplu este să transferăm mintea pe un computer?
De ce nu se poate transfera mintea pe un computer? Pentru că mintea umană nu există ca entitate separată de activitatea neuronală. Mintea este creierul. Confuzia care persistă cel puțin de pe vremea lui Descartes, care separă „definitiv” mintea de corp, nu poate fi susținută de știința modernă.
Chiar dacă suntem departe de a înțelege mintea, este greu de imaginăm cum am putea greși dacă spunem că o formulare de genul „creierul generează mintea” este complet greșită. Dacă ar fi astfel, atunci mintea ar fi o entitate imaterială. Cum ar putea interacționa ceva imaterial cu materia din care este alcătuit creierul? Corect este, cred, „activitatea creierului este mintea”. Incredibil de densa interconectare a neuronilor și formidabila sa plasticitate permit creierului să acționeze ca și cum ar fi ceva mai mult decât este în fapt.
O serie de informații care au apărut în ultimii ani ajută la păstrarea unei concepții greșite despre minte. Presa a publicat rezultatul mai multor cercetări recente în cadrul cărora oamenii de știință „citesc” mintea cu ajutorul unor echipamente avansate. Dar înțelegând esența acestor experimente duce la dispariția misterului. Ce fac cercetătorii este să înregistreze activitatea electrică a creierului, să identifice cărui tip de activitate cerebrală aparțin anumite fluxuri de date înregistrate (privirea unui copac pe un ecran, de exemplu, poate fi asociată cu un anumit tipar de activitate cerebrală), iar ulterior, la identificarea unui model de activitate cerebrală similar, să spună „omul se gândește la asta!”. Sigur, cercetările de acest tip sunt importante, dar trebuie înțeles că nu vorbim de „mintea imaterială” pe care ne-o imaginăm de regulă, ci de informații de natură electrică, pe care știm să le captăm, să le stocăm și să le interpretăm. Dar vorbim nu de „extragerea” unui segment de „minte”, ci de stocarea unor date generate de activitatea cerebrală.
Mintea nu este, cum tindem uneori să credem, doar activitatea de gândire, ci reprezintă și capacitatea de a reflecta ce se întâmplă în exteriorul și interiorul organismului. Ceea ce resimțim ca emoții, de pildă, este parte din activitatea mentală și au legătură, în parte, cu modul în care simțurile noastre reflectă ce se întâmplă în organism ori în afara acestuia. Ceea ce numim minte este prezent, fără îndoială, la foarte multe animale; ceea ce ne separă, într-un mod pe care nu-l înțelegem foarte bine deocamdată, reprezintă diferențele dintre mintea umană și, de pildă, mintea unui cimpanzeu. Prin urmare, mintea umană nu este independentă de organism, o „chestiune” care are loc independent în creier, ci rezultatul evolutiv al interacțiunii între componentele organismului, precum și între organism și mediu. Gândirea este un efect târziu al unei minți animale în continuă evoluție.
O minte „electronică”, transferată pe calculator, orice ar însemna asta, nu are nicio legătură cu „mintea reală”, activitatea complexă cerebrală rezultată în urma interacțiunii dintre creier și lume.
Mintea umană nu este separabilă de creier. Aceea este, în fapt, ideea centrală a acestui articol. Mintea umană nu este ceva separabil de creier, ci reprezintă, în fapt creierul. Faptul că putem înregistra semnale electrice nu înseamnă că putem capta „mintea”, ci că înregistrăm activitate cerebrală (iar una dintre manifestările activității cerebrale este tocmai activitatea electrică).
Stocarea unor date de natură electrică și speranța că acele date vor avea „viață”, odată puse pe un computer este ca și cum am filma un meci de fotbal, iar privind înregistrarea, la final, ne-am aștepta ca jucătorii să continue meciul pe calculator, din propria inițiativă a biților stocați pe hard-disk.
Stocarea activității creierului nu poate produce nimic dinamic, odată transferat pe un calculator. Este pur și simplu o sumă de date „moarte”.
Ideea de „transfer al minții” are la bază o gravă confuzie, și anume aceea că mintea ar fi o entitate diferită de creier, o entitate care ar putea fi decuplată de activitatea cerebrală, stocată pe un dispozitiv electronic și lăsată să-și urmeze cursul (să funcționeze) în mod independent. Nu avem nici cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar putea. În plus, nu reflectă deloc actuala cunoaștere, oricât de limitată, cu privire la creierul uman.
Citiți și:
• Motivul simplu pe care nu vom înțelege niciodată conștiința și liberul-arbitru
• Limitele de nedepășit ale minții umane
• Mecanismele fundamentale ale minții umane
Credit imagine depositphotos.com
