Ideile există în mintea noastră. Nu sunt de aceeași natură cu o piatră ori un lup. Iar aceste idei iau forme diverse, chiar și când vorbim despre același lucru, transformând subiectul discuției, dându-i forme, structuri și semnificații diferite. Ideile pe care le avem, de multe ori, ne stabilesc marginile lumii în care trăim.


Ideea acestui scurt articol mi-a venit de la apariția unei (alte) cărți despre Biblie: „O istorie a Bibliei. Povestea celei mai importante cărți a lumii” scrisă de John Barton. O carte apreciată de critică. Dar nu asta mi-a atras atenția, ci subtitlul: „...celei mai importante cărți a lumii”.

Nu am de gând să minimizez importanța Bibliei, fiind în mod clar cartea de căpătâi a miliarde de oameni de-a lungul istoriei, dar de ce ar fi aceasta cea mai importantă carte a lumii? Care sunt argumentele? Nu sunt prezentate în carte. Să fie subtitlul doar un truc de marketing, căci dacă vorbești de ceva care este „cel mai important”, atunci și opera ta trebuie să fie importantă? Se poate. Dar este posibil ca atât autorul, cât și mulți dintre cititori să „locuiască” într-o idee mărginitoare, una care creează și trasează marginile unui univers artificial și restrâns.

Cum Biblia este cartea de căpătâi a Creștinismului, este cea mai importantă carte pentru creștini. Dar sunt creștinii predominanți pe Terra? Creștinismul este una dintre marile religii, dar cei de altă religie ori fără religie sunt mult mai numeroși.

Mai sus puteți observa harta religiei predominante pe glob. Într-adevăr, creștinismul este răspândit pe bună parte a suprafeței globului și este grupul religios cel mai numeros în multe țări, dar harta nu spune întreaga poveste, și anume faptul că în toate țările lumii unde creștinismul este majoritar, există și alte religii.

Informații mai utile prezintă cifrele reale ale adepților diferitelor religii (plus cei care nu sunt religioși):
- Creștinismul: 2,4 miliarde
- Islamul: 1,8 miliarde
- fără religie: 1,2 miliarde
- Hinduismul: 1,2 miliarde
- Budismul (care nu are la bază zei): 0,5 miliarde
În afara acestora, se mai găsesc alte zeci de religii mai mici (precum: Taoismul (China), Șintoismul (Japonia) ori Confucianismul (tot China)) cu milioane de adepți. Un tablou mai complet puteți găsi aici.

Una peste alta, trăgând linie, vedem că doar 2,4 miliarde oameni pot găsi, în fapt, Biblia ca cea mai importantă carte, fiind greu de crezut că adepții altor religii vor trage o concluzie similară. Se înțelege că fiecare om religios va apela la scrierile care fundamentează propria-i religia, nu la Biblie.

Sub perspectivă religioasă, toți credincioșii trăiesc în propriile „țarcuri”. Iar aici nu este vorba doar despre faptul că există și alte religii, deși această realitate ar trebui să-i dea de gândit unui credincios care poate gândi cu propria minte. Mai sunt și alte aspecte care arată că religia, în sine, ca idee, reprezintă o lume limitativă.

Orice religie este, în mod inevitabil, un set de idei care promite să reveleze totul, dar care pune bariere rigide. E ca și cum ai intra într-o peșteră îngustă, unde ți se explică faptul că acea peșteră este, în fapt, tot ce există, întreg universul.

Un alt aspect semnificativ, trecut însă repede cu vederea în special de cei credincioși, indiferent de religie, este că Dumnezeu, ca și oricare alt zeu al celorlalte mari religii, sunt prezențe recente în istorie, raportat la istoria de circa 250.000 de ani a speciei noastre, Homo sapiens. Ideile moderne despre zei sunt în mod inevitabil construcții recente, rafinate în timp, după ce aceste religii și-au pus bazele. Istoria cunoscută a omului, dinainte de marile religii, este plină de tot felul de credințe, considerate astăzi „primitive”, dar doar prin prisma faptului că au dispărut ori sunt pe cale de dispariție.

Pe de altă parte trebuie admis că nici știința nu oferă toate răspunsurile. Într-adevăr, cu toate progresele științei, universul are și va avea mistere de nepătruns pentru mintea umană. Pe fondul neînțelegerii mecanismului Naturii, este de înțeles cum omul străvechi a găsit idei care să explice inexplicabilul: ființe cu o inteligență mult superioară, care să fie responsabile de soarta lumii și a omului.

Știința reprezintă credința omului că universul este inteligibil dacă este observat cu metoda potrivită. Iar metoda științifică este cea care se asigură că cercetarea științifică produce rezultate valide și verificabile. Știința nu explică totul și niciodată nu o va face, dar are o privire sceptică și optimistă asupra lumii. Sceptică, în sensul că nu crede până nu demonstrează ceva, și optimistă, în sensul că are încrederea că există o explicație care poate fi aflată de om pentru orice observație făcută, fără a fi nevoie să apeleze la entități supranaturale. Știința este un domeniu mereu deschis la reînnoire, la rectificare și autocorecție. Și asta i-a asigurat succesul.

Conflictul dintre știință și religie este numai aparent și de dragul discuțiilor, pentru că un om religios va apela la rezultatele științei în fiecare zi a vieții lui: de la mașina folosită, la telefonul mobil și medicina modernă. Pe de altă parte, Dumnezeu nu poate fi obiect de studiu pentru știință, pentru că știința se ocupă de ceea ce este real, de ceea ce există, de ceea ce poate măsura ori demonstra prin dovezi directe ori indirecte. Este pur și simplu absurd ca știința să încerce să demonstreze existența ori inexistența lui Dumnezeu.

Ideile, ca țarcuri existențiale, sunt de multiple tipuri; nu se referă, desigur, doar la religie. Practic orice idee care selectează o opțiune din multele existente are aceeași natură. Pentru a ieși din aceste „țarcuri” nu ai nevoie doar de informații, ci și de capacitatea de a gândi, care este o abilitate separată. Mintea are nevoie de un antrenament dedicat pentru a-ți permite să o folosești în mod eficient. Să înveți să gândești necesită o pregătire separată, căci nu se descoperă pur și simplu, de la o zi la alta, trăind. Pentru a învăța să gândești trebuie, pentru început, să înțelegi care sunt preconcepțiile minții umane (înclinațiile către erori logice), cum pot fi acestea depășite și arta logicii (cu toate subtilitățile ei, așa cum este descrisă de Aristotel) șamd. Știința de gândi corect este disciplina cea mai importantă pentru omul modern, complet însă ignorată de școală.

 

Credit imagine: pbslearningmedia.org

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro