Am scris câteva articole în ultimul an și jumătate, de la invazia Ucrainei de către Federația Rusă, despre psihologia rusă (le găsiți la finalul acestui articol). În acest articol încerc să prezint cum gândește rusul de rând, prins între „închisoarea identitară”, faptul că este rus, și realitatea invaziei ilegale a unei alte țări și a atrocităților neprovocate săvârșite de soldații ruși pe teritoriul ucrainean.
Articolul are la bază un text publicat de jurnaliștii de la meduza.io, publicație care este focalizată pe situația din Federația Rusă, formată, din câte știu, din jurnaliști ruși care au emigrat în Letonia.
În textul respectiv, în fapt, Meduza reproduce o serie de opinii pro-invazie ale unor ruși. Este interesant de observat argumentația acestora, care, după o să constatați, se cam repetă de la unul la altul.
Iată o serie de opinii reprezentative dintre cele publicate:
1. Andrei, Volgograd
Un război se termină când o parte câștigă. Înfrângerea Rusiei va însemna umilire națională, pe care nu o putem accepta. Prin urmare, trebuie să câștigăm - nu mai avem de ales.
Ucraina nu caută pacea. Ei doar cer mai multe arme și bombardează orașele rusești. S-a vărsat prea mult sânge pentru ca noi să spunem: „Mulțumesc tuturor, este timpul să ne luăm pe drumuri separate”.
2. Alexei, Yakutsk
Nu susțin războiul, dar nici nu vreau ca Rusia să piardă. Dacă se va întâmpla asta, va fi mai rău pentru toată lumea și nu există nicio îndoială că lumea cu care suntem obișnuiți se va prăbuși - și va veni un întuneric și mai mare. Războiul a fost o greșeală, dar pierderea lui este inacceptabilă.
3. Serghei, oraș nespecificat
Nu susțin războiul. Dar, din păcate, însăși existența patriei mele (Rusia) este în joc. Nu vreau să văd prăbușirea, distrugerea țării mele. Am o serie de întrebări pentru instigatorii operațiunii militare speciale.
Dar mai întâi trebuie să rezolvăm problema existențială.
4. Anonim
Singurul lucru mai rău decât un război este un război pierdut.
A-l începe a fost o greșeală nebunească, dar acum trebuie să câștigăm; altfel vom fi în postura de vae victis (vai de cei învinși).
Nu-l susțin pe Putin.
5. Dmitri, Moscova
La început, m-am opus în mod constant războiului. Dar, de-a lungul timpului, m-am săturat de ceea ce se întâmplă, de teama constantă pentru mine și pentru prietenii mei, de faptul că aș putea fi chemat [pe front] dacă mă opun războiului și de presa străină care scrie că noi, rușii, trebuie să facem ceva în privința actualului regim și a războiului.
De asemenea, mi-am dat seama că dacă Rusia nu găsește o modalitate de a ieși din această situație fără să piardă respectul lumii sau să piardă pe scena globală, viața în Rusia se va înrăutăți dramatic. Există o serie de exemple în istoria lumii care indică acest lucru (cum ar fi Germania).
Cu toate acestea, războiul este întotdeauna rău și nu aduce altceva decât sânge, moarte și destine sfărâmate. Decizia de a-l porni a fost o greșeală, acesta este un fapt, dar acum situația a ajuns într-un stadiu în care pierderea războiului nu este o opțiune.
6. Oleg, oraș nespecificat
[Susțin războiul] pentru că, în opinia mea, „planul de pace” prezentat de Zelensky și susținut de „Occidentul colectiv” este foarte probabil să provoace atât de multe daune Rusiei, încât nu putem fi siguri că vom supraviețui.
Și sunt foarte conștient de faptul că bunăstarea mea, siguranța mea și perspectivele mele de viață s-ar înrăutăți semnificativ mai mult [în acest caz], decât dacă armata rusă ar reuși să provoace suficiente daune Ucrainei, încât acordul de pace final să fie mai mult un compromis.
7. Anonim, Tyumen
Nu susțin războiul în sensul „Z”. Mai mult, mi-am pierdut mințile pe 24 februarie [2022]. Dar, ca locuitor al Rusiei, cred că, deși trimiterea de trupe în Ucraina a fost o greșeală, retragerea lor ar fi o crimă.
Nu am de gând să plătesc despăgubiri pentru greșelile altora în următorii 20 de ani.
Nimeni nu ascultă partea învinsă.
Nu am de gând să mă înrolez. Ai putea spune că sunt un observator care nu sprijină Ucraina. Am fost acolo de zeci de ori înainte de Maidan și sunt conștient de cum s-au schimbat starea de spirit și legile acolo. Dacă acolo se construiește un stat european, atunci este asemănător cu Spania lui Franco sau cu Portugalia lui Salazar, cu nimic diferită de Rusia lui Putin.
8. Victoria, Sankt Petersburg
La început, viziunea mea [despre războiul din Ucraina] a fost negativă, ca și părerea mea despre toate conflictele armate. Dar, de-a lungul timpului, pe măsură ce am văzut ura față de Rusia și ruși, bucuria de la explozia Podului Crimeea și înarmarea activă a Ucrainei de către Occident, am început să realizez că rusofobia și alte lucruri pe care obișnuiam să credeam că sunt doar propagandă stupidă nu sunt toate minciuni. Războiul aduce întotdeauna tristețe, dar uneori deciziile nepopulare sunt cele corecte.
Care este concluzia?
În esență, ce spun rușii este următorul lucru: Ok, a fost prostie ca Rusia să invadeze Ucraina, dar ce se mai poate face acum?
Dacă Rusia pierde, efectele vor fi devastatoare pentru ea: va trebui să plătească reparații de război, respectul pentru Rusia va scădea la nivel global (țară învinsă...), rușii se vor simți umiliți. Pe cale de consecință, viața rușilor va fi mai grea.
Un exercițiu mental
Scuze nu pot fi găsite pentru Rusia, o țară care constant își atacă ori pune în dificultate vecinii. Dar este, cred, interesant, să înțelegem, măcar un pic, cam ce se întâmplă în mintea lor.
Mă gândesc că un exercițiu mental pe care-l poate face fiecare dintre noi și care ne poate apropia un pic de mentalitatea rusească în acest moment istoric. Sigur, scenariul de mai jos este absurd, dar este, cred, unul care ne poate pune, mental, într-o situație cât de cât apropiată de cea în care se află rușii.
Să presupunem că România ar decide să invadeze R. Moldova, pentru reîntregirea patriei. S-ar pleca, așa cum au plecat și rușii la război, cu idea că cea mai mare parte din populație ar fi bucuroasă de această invazie. Am porni cu ideea, ce pare rezonabilă, că rezistența militară va fi minimă, mai ales dacă am avea un moment trecut comparativ cu cel al ocupării Crimeei (când, vă amintiți, Ucraina nu a putut opune nicio rezistență).
Așadar, începe conflictul. Și ați afla în curând de primele aspecte grotești. Soldații noștri ar fi acuzați de crime de război: uciderea civililor, distrugerea infrastructurii civile, violuri, uciderea copiilor șamd. Ce ați gândi atunci? Dar, și mai important, ce ați face?
Apoi ați constata că războiul nu merge deloc cum ați sperat, că armata adversă este mai pregătită decât credeam. În plus, primește sprijin militar de la alte state, care se opun agresiunii militare.
Ajungem la momentul de azi, când armata noastră deja a produs daune materiale incalculabile în țara adversă, când mii de soldați sunt vinovați de crime de război, iar, dacă pierdem războiul, conducerea statului va fi trimisă la Haga, iar România va plăti daune de război care cu greu vor putea fi susținute de economie și care, oricum ar fi, va duce la blocarea progresului economic pe zeci de ani. Ce ați crede în aceste condiții despre starea de fapt? Ați spune: „nu contează, opriți războiul, să se facă dreptate!”?
Sigur, indiferent de ce ați simți, adevărul este indiscutabil: o agresiune neprovocată, însoțită de crime de război și distrugeri colosale ale țării agresate - trebuie pedepsite.
Dar una este partea cu dreptatea, alta este ce simte individul, care-și urmărește propriul interes și se îngrijește de propriul viitor. Mai ales dacă nu crede că are o implicare directă în grozăvia pe care țara lui a provocat-o.
Mi se par utile astfel de discuții, pentru că post-factum totul va părea simplu, cum pare astăzi în cazul Germaniei din cel De-al Doilea Război Mondial: guvernarea a fost de vină. Dar oamenii gândesc diferit, până când nu mai contează. Sau, în cazul nostru, până în ziua în care Rusia va fi învinsă. Ceea ce ar putea-o scoate din ciclul de agresiuni pentru câteva zeci de ani.
Citiți și:
• De ce nu va folosi Putin arma nucleară
• De ce nu-l vor da rușii jos pe Putin
• Elitele rusești urăsc, desigur, Occidentul, dar familiile lor învață și trăiesc în Vest
• Mecanismul mental prin care un popor, ca cel rus, susține o invazie neprovocată
Sunt sigur interesante și:
• Stupefiantele opțiuni politice (pro-ruse) ale lui Albert Einstein
• De ce harta lumii este înșelătoare. Adevărata dimensiune a țărilor
