Nu cred că rușii îl (mai) susțin pe Putin în procentele pe care ni le livrează diverse institute de sondare a opiniei publice. Rușii nu sunt diferiți de alte popoare. Oricâtă propagandă ar livra presa rusă, oamenii au bunul lor simț, care-i ține circumspecți în raport cu aberațiile belicoase care li se livrează. Cei care au trăit în perioada comunistă știu cât de puțini erau cei care realmente credeau în propaganda oficială, chiar dacă o promovau: prea puțini. De aceea imediat după revoluție o țară de foști comuniști a devenit o țară de anti-comuniști. Oriunde, omul preferă libertatea tiraniei și persecuției arbitrare.

Și atunci? De ce nu-l dau jos rușii pe Putin?

Notă: articolul de față se raportează la actuala situație din Rusia, după ce pierderile pe front au devenit enorme (zeci de mii de morți și răniți)  și în contextul anunțării mobilizării.
Până curând rușii s-au aflat într-o altă postură, războiul fiind „departe” de ei, doar la știri (mai puțin, desigur, pentru familiile celor care au pierdut rude pe front), iar victoriile de pe front erau motiv de mândrie pentru unii. 
Pe de altă parte, de la declanșarea invaziei în Ucraina cetățenii ruși au pierdut multe dintre drepturile pe care le aveau anterior. Deși o autocrație, până la invazie Rusia nu era chiar Coreea de Nord sau China din perspectiva libertății de exprimare. Mai existau câteva publicații și televiziuni independente.


Rusia este însă astăzi într-o stare apropiată de cea a Coreei de Nord, în care populația este captivă unui regim autoritar, care ia decizii fără nicio consultare populară și care a ajuns, printre alte grozăvii, să ia decizii tragi-comice: cum ar fi aceea de a condamna oameni la închisoare pentru că numesc războiul război (și nu „operațiune militară specială”).

Dacă s-ar putea vota în mod liber, nu cred că ar mai fi posibil astăzi ca bătrânul dictator criminal să mai rămână la putere. Dar Putin și-a luat toate măsurile pentru ca înlocuirea sa să fie (aproape) imposibilă.

Protestele câtorva oficiali locali și a câtorva mii de ruși nu stârnește nici măcar o tresărire lui Putin. E nevoie de mult mai mult decât atât pentru ca lucrurile să reprezinte o amenințare pentru el.


Sistemul de putere

Rusia, ca și Coreea de Nord, este condusă, în deciziile esențiale, de un singur om. Cei din linia a doua și a treia a statului depind de Putin și-i datorează averile și pozițiile.

Orice schimbare a regimului îi pune în pericol pe aceștia și pe familiile lor (familii care, în procent uriaș, înainte de război se bucurau de traiul bun din Occident).

Acest sistem de promovare pe bază de îndatorare și încredere (nimeni nu a ajuns ceea ce este prin propriile puteri, pentru că nu există promovări de acest fel într-un stat corupt precum cel rusesc) asigură protecția liderului. Nimeni nu are încredere în nimeni, oricât de nemulțumit ar fi oricine de starea curentă a lucrurilor. Nu ai cum să inițiezi un complot, când este posibil ca cel cu care vrei să-l pui în practică te poate vinde în 5 minute.

Pe de altă parte, în ani, Putin a eliminat complet opoziția și critica, de orice fel. Liderii opoziției politice, oamenii de afaceri și jurnaliștii incomozi au fost uciși ori încarcerați; unii au emigrat. Partea din așa-zisa opoziția rusă de astăzi este, în fapt, creată și menținută de sistemul de putere al celor din jurul lui Putin.

Rusia este o țară fără alți lideri de opinie decât cei avizați de Putin. Nu așa fost așa de la începutul preluării puterii de către Putin, dar aceasta este situația în prezent.

Promovarea pe baza încrederii și nu pe cea a competenței a dus inevitabil la structuri de forță corupte și incompetente. Faimoasele servicii de informații rusești au fost în lumina reflectoarelor în ultimii 15 ani, date fiind eșecurile răsunătoare (vedeți doar amatorismul din cazurile Skripal și Navalnîi). Lipsa de profesionalism nu l-a zdruncinat prea tare pe Putin, care a beneficiat de efectele ordinelor sale chiar și așa; a devenit fără dubii că Putin ordonă uciderea rivalilor de orice tip. Deși aceste situații l-au descris ca pe un ucigaș de tip mafiot, nu ca pe un șef de stat, poziția sa a rămas nezdruncinată.


Frica

Cum spuneam, sunt unii care se opun deschis sistemului, dar puțini. Aceștia sunt, în bună parte, în închisori, fără dreptul de a părăsi domiciliul ori cu amenzi de plătit.

Dar, ca peste tot, oamenii se gândesc de două ori atunci când au impulsul de a se opune unui tiran dement cum este Putin, care duce cu el la fund Rusia, condamnând-o la subdezvoltare și sărăcie pentru cine știe câte zeci de ani.

Dacă ieși tu și alți câțiva, ce se va întâmpla? Nimic. Vei fi arestat și asta este tot.

În plus, s-ar putea să-i afectezi pe alți membri ai familiei, căci este posibil să ai o rudă în armată sau angajată în masivul aparat de stat rusesc. Ceea ce faci tu va avea influență asupra sorții acelora.


Dificultatea de a organiza manifestații masive

Cel mai probabil, dacă rușii s-ar strânge în număr mare pentru a protesta împotriva puterii, ar prinde și alții curaj, iar masa demonstranților ar deveni critică, putând avea loc o schimbare de putere.

Dar protestele sunt ilegale. Deci orice început de manifestație este contracarat imediat de către aparatul represiv rusesc. Formarea unei mase relevante de oameni este permanent împiedicată de autorități.

Rețelele de socializare sunt ori interzise în Rusia, ori atent monitorizate. Ca urmare, orice cont anti-sistem este abordat fără întârziere.


Schimbă mobilizarea ceva?

Mobilizarea a arătat că mesajele pro-război au fost acceptate de societate atâta vreme cât oamenii și-au putut vedea de treburile lor zilnice nestingheriți.

Când mobilizarea a devenit un fapt, sute de mii de ruși (care s-au adăugat altor sute de mii plecați imediat după declanșarea invaziei) au plecat (și încă pleacă) din țară.

Protejarea propriei țări se prezintă multora ca un imperativ moral, chiar dacă-ți riști viața. Atacarea altei țări pentru teritorii nu prezintă așa de mult interes pentru tânărul rus, pe lângă sentimentul de vină pe care cei cu un simț moral mai acut îl pot resimți.

Mobilizarea face ca populația să simtă războiul cu o nouă intensitate, dar nu cred că va duce la revolte masive, care să fie într-adevăr relevante și care să reprezinte o amenințare reală pentru regimul lui Putin.


Nicio speranță?

Cel mai probabil Putin va supraviețui războiului, oricare va fi finalitatea acestuia. Asta dacă nu apar elemente neprevăzute, iar istoria nu duce lipsă de așa ceva.

Nimeni nu poate prevedea viitorul, oricât de bine ar cunoaște realitatea „la zi”. Complexitatea relațiilor sociale și decizii individuale cu consecințe enorme pot schimba evoluția evenimentelor într-o manieră de negândit până la momentul întâmplării.

E drept, pare cam puțin, parcă ar fi nevoie de mai multe elemente pentru a ne susține speranțele de o schimbare fundamentală în ce privește puterea la vârf în Rusia, dar... asta e ce avem.

Credit imagine: depositphotos.com

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE