Ştiţi care este cea mai plată stea şi de ce este astfel? Aveţi idee care sunt efectele presupusului asteroid care a ucis dinozaurii? Vă invităm, din nou, să citiţi zece curiozităţi din domeniul astronomiei. În acest articol veţi putea afla şi despre extremele vieţii pe Pământ.
Zece curiozităţi din astronomie (4)
1. Cea mai plată stea cunoscută este Ahernar (Alpha Eridani), cu 50% mai mare la ecuator decât la poli. Motivul pentru această aplatizare este viteza de rotaţie foarte mare. Ahernar este o stea masivă de tip B, cu o masă de 6 ori mai mare decât cea a Soarelui şi o temperatură de suprafaţă de 20.000 C. Forma sa nu se încadrează în modelele actuale. În aceasta situaţie ar trebui să piardă materie în spaţiu.
2. Steaua catalogată ca SDSS J090745.0+24507 părăseşte galaxia noastră! Viteza sa este de 2,4 milioane km/h, de două ori decât viteza de evadare galactică. Probabil odată a avut un companion; trecând în apropiere de gaura neagră supermasivă din centru, acesta a fost capturat, iar steaua accelerată pe un drum ce o va duce spre singurătate.
3. Steaua ratată OTS 44, o pitică brună cu o masă foarte mică (15 mase jupiteriene), aflată la 500 a.l. în constelaţia Cameleonului, prezintă un disc planetar. Este un sistem stelar în miniatură.
4. Un disc de material din jurul unei stele aflate la 375 a.l. de Pământ conţine câteva substanţe esenţiale pentru viaţă: acetilenă şi cianură de hidrogen. Dacă adaugi într-un tub aceste două elemente plus apă, se vor forma componente organice, incluzând aminoacizi şi una din bazele ADN, adenina.
5. S-a descoperit o planeta dublă... şi atât. Un gigant gazos cu masa de 7 ori cât cea a lui Jupiter şi altul cu o masă de 14 mase jupiteriene, orbitează una în jurul celeilalte, iar steaua centrală... nu există. De-a lungul timpului, au mai fost observate asemenea planete fără stele, dar este prima oară când este găsit un sistem dublu. Perechea, în vârstă de 1 milion ani, este separată de o distanţă de 6 ori mai mare decât distanţa Soare-Pluto, localizată fiind în regiunea de intensă formare de stele din Ophiucus, la 400 a.l.
6. Astronomii au descoperit planeta cu cel mai mare nucleu. Aceasta orbitează steaua HD 149026, este de mărimea lui Saturn, iar perioada orbitală este de doar 2,87 zile. Modelând structura planetei, aceasta arată că are un nucleu solid de aproximativ 70 mase pământene.
7. Extremele vieţii pe Terra:
Cea mai fierbinte: Pyrolobus fumarii trăieşte la 113 C în Italia, în zona vulcanică.
Cea mai rece: Cryptoendoliths se dezvoltă la -15 C în Antarctica.
Cea mai mare radiaţie: Deinococcus radiodurans n-are nici o problemă cu un nivel ar radiaţiilor de 5Mrad sau de 5.000 ori mai mare decât cea care ucide un om.
Cea mai adâncă: 3,2 km sub pământ.
Cea mai acidă: pH 0,0 (cea mai mare parte a formelor de viaţă prezintă de 100.000 ori mai puţină aciditate).
Cea mai bazică: pH 12.8 (cea mai mare parte a formelor de viaţă prezintă de 1.000 ori mai multă aciditate).
Cea mai rezistentă în spațiu: Bacillus subtilis a rezistat pe un satelit NASA 6 ani.
Cea mai mare presiune: 1.200 atmosfere.
Cea mai sărată: 30% sare în soluţie, sau de 9 ori mai mult decât sarea din sângele uman (Haloarcula).
Cea mai mică: <0,1 microni, sau de 100 ori grosimea firului de par (picoplanctonul).
8. La începutul Universului, când materia a început a fi creată, a fost, de asemenea, creată şi antimaterie. Cantităţile ar fi trebuit sa fie egale, ceea ce ar fi însemnat anihilarea reciprocă. O uşoară asimetrie a făcut ca materia pe care o cunoaştem astăzi să fie preferată. Diferenţa a fost mică, la fiecare miliard de pozitroni (antielectroni) s-a format un miliard plus unu de electroni. Acest miliard de perechi pozitron-electron s-au anihilat, rămânând o materie reziduală într-o parte infimă, din care tot ceea ce vedem astăzi a fost format. O foarte mică parte din ceea ce a fost creat la origini.
9. Cam ce se presupune că a produs impactul cu asteroidul ce a ucis dinozaurii? Craterul ce a rămas în urmă are aproximativ 180 km în diametru, înconjurat fiind de o crăpătură adâncă a scoarţei terestre cu o lăţime de 240 km. Viteza cu care acesta a intrat în atmosferă era de 40 de ori mai mare ca aceea a sunetului, iar explozia a fost echivalentă cu cea produsă de 1.000 miliarde tone de TNT. 70 miliarde tone de cenuşă au căzut pe toată suprafaţa Terrei. Materialul smuls de explozie, de la o adâncime de până la 10 km, a fost ridicat dincolo de atmosferă, o parte din acesta ajungând chiar până la jumătatea distanţei Pământ – Lună. Au fost eliberate în atmosferă 10.000 miliarde tone de bioxid de carbon, 100 miliarde tone de oxid de carbon, 100 miliarde tone de metan, cantităţi ce echivalează cu ceea ce ar elibera civilizaţia umană în 3.000 ani. 10.000 ani au fost necesari pentru ca plantele sa reînceapă recucerirea uscatului şi 130.000 ani pentru ca circuitul carbonului sa reintre în normal.
10. Cea mai îndepărtată explozie de raze gama detectată s-a produs la puţin timp după Big Bang, când Universul avea 500 milioane, până la 1 miliard de ani. Produsă la o distanţă de 13 miliarde a.l., nu a fost greu de observat, având în vedere că strălucirea ei depăşea pe cea a unui miliard de sori...
Zece curiozităţi din astronomie (6)
