Imagistica fotoacustică, o tehnologie avansată care combină undele sonore de înaltă frecvență cu lumina laser - le oferă cercetătorilor și medicilor un nou mod de a vizualiza țesutul viu.
Imagine obținută prin imagistică fotoacustică a vaselor de sânge dintr-o palmă. Culoare arată adâncimea vaselor de sânge.
Matsumoto et al. (2018) Scientific Reports, CC BY 4.0
Expresia "a vedea înseamnă a crede" este uneori la fel de adevărată în știință ca și în alte domenii ale vieții. Imaginile științifice deschid perspective ascunse care sunt invizibile ochiului liber din lumea microscopică a celulelor, moleculelor și chiar și a atomilor până la cele mai îndepărtate galaxii. Multe dintre aceste imagini sunt create folosind sisteme care se bazează pe fascicule de lumină. Dar în biologie și medicină astfel de sisteme au unele dezavantaje: lumina nu poate pătrunde prea departe în țesutul biologic fără a fi împrăștiată, imaginile rezultate fiind neclare. Deși razele X pot pătrunde mai adânc, ele sunt dăunătoare celulelor, deci utilizarea lor trebuie redusă la minim.
- Detalii
- de: Jakub Czuchnowski, Robert Prevedel (traducere: Vladimir Lazăr)
- Safari prin lumea ştiinţei
Un studiu efectuat de cercetători americani de la Universitatea Mason arată că atunci când efectuăm o greşeală creierul se „stinge” momentan, ceea ce are drept efect creşterea probabilităţii de a efectua o nouă greşeală imediat după prima.
Cine nu a greşit niciodată? Mulţi greşim destul de des, dar de cele mai multe ori fără consecinţe dramatice. Parte din greşeli ne fac să zâmbim. Totuşi, în anumite zile pare că greşelile se ţin scai de noi şi nu putem scăpa de ele. Facem practic o greşeală după alta! De multe ori dăm vina pe oboseala, pe stres sau pur şi simplu pe cei pe care îi avem lângă noi, nu-i aşa? Se pare însă că vina este a... creierului nostru şi a modului în care acesta funcţionează, mai ales atunci când am făcut o primă greşeală, fie ea cât de mică.
Din greşeli trebuie să învăţăm, acest lucru ni se spune încă din copilărie şi îl spunem, la rândul nostru, copiilor noştri. Este exact ceea ce face creierul – analizează şi învaţă din greşeli. Totuşi, creierul nu este un calculator, iar atunci când suntem ”inundaţi” cu un flux mare de informaţii şi trebuie să luăm decizii rapide se poate întâmpla să greşim. După prima greşeală însă creierul intră într-o stare „offline”, ceea ce creşte probabilitatea de a efectua alte greşeli.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
În general se spune că date fiind nenumăratele efecte asupra creierului, modul în care medicamentele anestezice funcționează la nivel molecular este un mister. Dimpotrivă! Ca cercetător pentru o lungă perioadă în domeniul farmacologiei, cred că există un număr suficient de date care să arate că nu este chiar atât de misterios. Mai întâi, câteva informații - și o mică lecție de istorie - despre anestezice.
- Detalii
- de: Frank LaBella (traducere: Vladimir Lazăr)
- Safari prin lumea ştiinţei
Studiu: culoarea ochilor partenerului de viaţă tinde să fie identică cu cea a părintelui de sex opus
Ce culoare a ochilor are soţul tău? Este aceeaşi ca cea a tatălui? Dacă eşti bărbat, ce culoare a ochilor are soţia? Are cumva culoarea ochilor identică cu cea a mamei? Dacă aşa stau lucrurile atunci faceţi parte din grupul de persoane care ar confirma rezultatele unui studiu efectuat de către cercetătorii de la Universitatea Glasgow, care a fost recent publicat în revista Biorxiv.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
Centrala de la Cernobîl. În stânga imaginii: explozia reactorului 4 al centralei
Mulţi dintre cei care citiţi acest articol aţi văzut blockbusterul HBO "Cernobîl", film serial apărut în primăvara acestui an. În acest film, cu toată ficţiunea adăugată de scenarişti, aţi putut vedea, mai ales în ultimul episod, cum s-a ajuns la explozia din 26 aprilie 1986 a unui reactor al centralei nucleare de la Cernobîl, care a afectat o bună parte din Europa. În videoclipul de mai jos cercetătorul Cristian Presură explică mai mult decât atât: în circa 25 de minute acesta arată de ce e nevoie pentru a avea un reactor nuclear, cum funcţionează un reactor nuclear (cum sunt folosiţi atomii de uraniu pentru a produce energie electrică) şi ce s-a întâmplat la Cernobîl de s-a ajuns de la un test al echipamentelor la o explozie a unui reactor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În luna mai 2019 Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a făcut public "Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2018". În acest raport, pe lângă probleme administrative, sunt prezentate o serie de statistici cu privire la activitatea reţelei de medicină legală, arătând evoluţia a diverse fenomene sociale. Printre cele mai relevante cifre: 1) 2.039 de decese ca urmare a accidentelor rutiere în 2018, unul dintre cele mai mari procente din UE, raportat la un milion de locuitori; 2) 2.451 de sinucideri la nivel naţional, în creştere faţă de 2017; 3) afecţiunile cardiovasculare, reprezintă cea mai importantă cauză de moarte neviolentă în 2018 (57,77%).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Fotografia a fost făcută pe 18 iunie de către o cameră a Curiosity, aflat în a 2.440 zi marţiană. Credit: NASA
Recent roverul Curiosity al NASA a detectat cea mai mare cantitate de metan pe Marte de până acum. Încă nu se ştie dacă acest metan este produs de metabolismul unor forme de viaţă prezente pe planetă sau de procese geologice. Pe Pământ metanul este produs în urma proceselor metabolice care au loc în diverse forme de viaţă. În special microorganismele, precum bacteriile, care se află în sistemul digestiv al bovinelor şi chiar şi al nostru produc metan care este eliberat în atmosferă. Metanul este însă un gaz instabil, deoarece moleculele acestui gaz se descompun sub influenţa razelor ultraviolete. Metanul în atmosfera terestră este generat deci continuu în urma proceselor organice. În prezent concentraţia metanului în atmosferă este în jur de 1.800 părţi pe miliard de unitate de volum (ppbv).
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
Primii oameni pe Marte (concepţie artist). Credit: wikipedia.org
Problema călătoriilor lungi spre alte planete sau chiar şi galaxii ar putea fi rezolvată prin hibernarea astronauţilor. Medicina spaţială, o nouă disciplină, studiază această metodă, în ideea de a o propune pentru călătoriile cu echipaje umane spre Marte.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la primul pas făcut de om pe Lună. Pe 21 iulie 1969 Neil Armstrong a păşit pe Lună, pronunţând faimoasa frază „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru umanitate”. Modulul lunar care i-a dus pe Neil Armstrong şi Buzz Aldrin pe Lună a rămas acolo 21,5 hore, iar întreaga misiune, de la lansare până la reîntoarcerea pe Terra, călătoria a durat aproximativ 9 zile. În total, 12 astronauţi au păşit pe suprafaţa Lunii, ultimii fiind Eugen Cernan şi Harrison Schmitt, în cadrul misiunii Apollo 17 în decembrie 1972.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
În articolul despre "Cele mai bune site-uri de ştiinţă româneşti" am promis că vom inventaria şi canalele de YouTube româneşti care se ocupă de ştiinţă. Ca şi în cazul site-urilor de ştiinţă în limba română, şi canalele YouTube cu conţinut ştiinţific sunt limitate numeric. În fapt am introdus în lista noastră şi site-uri mai generaliste, dar cu ceva conţinut ştiinţific, pentru a vă forma o idee mai bună cu privire la subiect, dar şi pentru a da consistenţă articolului. Iată care sunt cele mai bune canale YouTube de ştiinţă în limba română.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Vorbim astăzi, în esenţă, despre diferenţa dintre conceptul de masă şi cel de greutate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Topurile site-urilor de ştiinţă realizate de site-urile de contorizare a traficului, precum trafic.ro, nu sunt de încredere. Acestea pun la rubrica "ştiinţă" atât ştiinţa, cât şi pseudoştiinţa. Am realizat aşadar o analiză a tuturor site-urilor de ştiinţă în limba română (de care avem cunoştinţă) şi le caracterizăm în câteva cuvinte. Nu este posibil de realizat un top al site-urilor de ştiinţă româneşti, dat fiind că nu există suficiente site-uri dedicate ştiinţei, iar diferenţele dintre acestea sunt foarte mari (unele publică foarte rar, altele amestecă ştiinţa cu alte domenii etc.).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
De 20 de ani John Brockman, editorul Edge.com, derulează un proiect interesant: pune o întrebare la care trebuie să răspundă diverse somităţi din variate domenii ale ştiinţei şi tehnologiei. Ultima provocare a fost aceea de a solicita unui grup de 284 de personalităţi din diverse zone ale cunoaşterii, cu precădere oameni de ştiinţă, să dezvăluie "întrebarea ultimă", întrebarea pentru care ar vrea să fie reamintiţi. Iată o selecţie de 20 de întrebări, care ni s-au părut cele mai interesante.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Omul de Neanderthal a dispărut acum circa 40.000 de ani din cauze încă nu pe deplin lămurite. Dispariţia a fost relativ bruscă şi o posibilă cauză ar putea fi legată de scăderea câmpului magnetic terestru, exact în aceeaşi perioadă. Deşi dispărut, Omul de Neaderthal a transmis o parte din ADN-ul său către Homo sapiens. În fapt, circa 2% de ADN-ul nostru este de origine Neanderthaliană; ceea ce înseamnă ca cele două populaţii s-au încrucişat.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
Dacă oboseala pune stăpânire pe noi, este bine să nu conducem maşina, să nu luăm decizii importante şi să nu ne certăm cu cei din jur. Există însă alte lucruri pe care este bine să nu le facem atunci când suntem obosiţi; în continuare vă prezentăm o listă cu 10 activităţi pe care ar fi bine să le amânăm până când ne simţim odihniţi şi plini de energie.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
De câte ori trebuie să îndoi o foaie de hârtie pentru a contrui un turn de hârtie cât tot Universul?
În acest articol vrem să facem următorul experiment: să vedem de câte ori trebuie să îndoim o foaie de hârtie pentru a crea un turn înalt cât universul. O foaie de hârtie are o grosime de 0,05 mm. De câte ori trebuie să o îndoim pentru a construi un turn de hârtie cât tot Universul?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
