Omul de Neanderthal a dispărut acum circa 40.000 de ani din cauze încă nu pe deplin lămurite. Dispariţia a fost relativ bruscă şi o posibilă cauză ar putea fi legată de scăderea câmpului magnetic terestru, exact în aceeaşi perioadă. Deşi dispărut, Omul de Neaderthal a transmis o parte din ADN-ul său către Homo sapiens. În fapt, circa 2% de ADN-ul nostru este de origine Neanderthaliană; ceea ce înseamnă ca cele două populaţii s-au încrucişat.
Un nou studiu efectuat de către un grup de cercetători de la Consiglio Nazionale delle Ricerche din Bologna şi de la Universitatea din Florida, ale cărui rezultate au fost publicate recent în revista Reviews of Geophysics, arată că motivul dispariţiei Neanderthalienilor ar putea fi cu totul altul: micşorarea câmpului magnetic terestru, care a avut loc acum 41.000 de ani. În acea perioadă câmpul magnetic terestru a scăzut cam cu 25%, ceea ce a dus la o creştere a radiaţiei ultraviolete (UV) care ajungea la sol.
Se pare că Neanderthalienii aveau o variantă genetică a unui receptor (AhR) cu o proteină sensibilă la razele UV. Astfel, într-o perioadă relativ scurtă, de aproximativ 2000 de ani, Neandertalienii au dispărut, rămânând doar oamenii Cro-Magnon, care aveau o variantă genetică mult mai puţin sensibilă la UV. Receptorul respectiv are un rol important în reglarea efectului toxic al dioxinei. Faptul că oamenii de Neanderthal nu au mai fost capabili să îşi „cureţe” organismul de toxine din cauza daunelor produse la nivelul receptorilor de către razele UV ce proveneau de la Soare a determinat dispariţia acestora.
Scăderea câmpului magnetic terestru a dus la dispariţia şi a altor animale, susţin cercetătorii. Printre acestea, 14 tipuri de mamifere de dimensiuni mari au dispărut în Australia în aceeaşi perioadă. O altă scădere a câmpului magnetic terestru care a avut loc acum circa 13.000 de ani ar fi dus la dispariţia a 35 de tipuri de mamifere în Europa şi Nord America. Cercetătorii au studiat relaţia dintre intensitatea câmpului magnetic terestru şi evoluţia umană, folosindu-se de analize de ADN, în special a cromozomului Y şi ADN-ul mitocondrial.
Schelet şi reconstituire a Omului de Neanderthal
Evoluţia umană a avut o perioadă de maxim între 125 şi 100 de mii de ani în urmă, într-o eră interglaciară, când deci temperatura era deosebit de favorabilă. În acea perioadă însă s-a înregistrat un minim al câmpului magnetic terestru; strămoşii noştri au înfruntat deci condiţii de intensitate a razelor UV destul de mari în această perioadă şi au trebuit să se adapteze acestor schimbări. Se pare că în timp ce Cro-Magnon a reuşit această adaptare, Omul de Neanderthal a rămas cu o variantă genetică care în final a dus la dispariţia acestuia, întrucât razele UV i-ar fi fost fatale.
Câmpul magnetic terestru este în continuă evoluţie. Încă nu se ştie cauza precisă a acestor schimbări (care au de-a face cu nucleul terestru); intensitatea acestui câmp este în scădere în ultimii 2.000 de ani. Din anul 1800 scăderea este şi mai bruscă, cu un ritm de circa 10 ori mai mare ca în trecut. Câmpul magnetic ar putea deci scădea până la zero, sau, dimpotrivă, ar putea să crească ajungând la valori mari. Nu se ştie care ar putea să fie efectele acestor schimbări drastice în câmpul magnetic terestru asupra noastră. Dacă însă câmpul magnetic continuă să scadă în ritmul actual, cam în 2000 de ani se va reduce la zero, cu consecinţe greu de imaginat.
Pe lângă ipoteza dispariţiei Neanderthalienilor din cauza scăderii câmpului magnetic terestru a fost avansată şi ipoteza unei scăderi drastice a natalităţii acestora, într-un articol publicat de Anna Degioanni în revista Plos One. O scădere cu 2,7% a natalităţii, împreună cu scăderea cu 0,4% a ratei de supravieţuire a copiilor ar fi putut să producă acelaşi rezultat: dispariţia Neanderthalienilor în câteva mii de ani.
Omul de Neanderthal nu mai există; urme ale existenţei lor sunt însă în codul nostru genetic, în urma încrucişării celor două populaţii acum mai bine de 40.000 de ani.
credit imagine: wikipedia.org
