Lăsaţi-mă să o spun răspicat: nu există nicio dovadă ştiinţifică care să sugereze că ne folosim doar 10 procente din creiere. Cu alte cuvinte, afirmaţia „Ne folosim doar 10% din creiere” este falsă; este un mit. În fapt, ne folosim tot creierul.
Să analizăm posibilele origini ale acestui mit şi dovezile potrivit cărora ne folosim întregul creier.
De unde provine mitul cu 10%?
Mitul celor 10% a pornit poate cu parafrazarea greşită a lui Albert Einstein sau interpretarea greşită a lucrărilor lui Pierre Flourens din anii 1800. Poate că a fost William James care a scris în 1908: „Ne folosim doar de o mică parte din posibilele resurse mintale şi fizice” (din „The Energies of Men”, pag.12). Poate că cercetările lui Karl Lashley din anii 1920 şi 1930 au generat acest mit. Lashley a îndepărtat zone întinse din cortexul cerebral al şoarecilor şi a descoperit că aceste animale sunt capabile să reînveţe anumite sarcini specifice. În prezent ştim că distrugerea doar a unor mici zone din creierul uman poate avea efecte devastatoare asupra comportamentului. Acesta este unul dintre motivele pentru care neurochirurgii trebuie să cartografieze cu grijă creierul înainte de a îndepărta ţesutul cerebral în timpul operaţiilor pentru epilepsie sau tumori cerebrale: aceştia vor să se asigure că zonele esenţiale de la nivelul creierului nu sunt afectate.
Cartografierea cortexului cerebral reprezintă un ansamblu de tehnici de neuroştiinţă care încearcă să coreleze structura creierului cu funcţiile sale – adică ce părţi ale creierului ne oferă anumite abilităţi, funcţii. În cazul intervenţiilor de neurochirurgie pentru îndepărtarea unei tumori sau pentru epilepsie, în funcţie de localizarea tumorii sau a focarului epileptic, pacientul poate fi conştient, astfel încât, în timpul operaţiei, chirurgul va stimula anumite zone din jurul ariei afectate (în acest timp comunicând cu pacientul) pentru a vedea care sunt porţiunile din creier care pot fi sau nu îndepărtate. Decizia de a îndepărta sau nu o zonă de la nivelul creierului este greu de luat depinzând de mai mulţi factori. Electrocorticografia sau electroencefalograma intracranială (EEG) presupune plasarea de electrozi direct pe suprafaţa creierului în timpul intervenţiilor chirurgicale, având drept scop înregistrarea activităţii cerebrale direct de pe cortexul cerebral. Există şi posibilitatea cartografierii creierului înainte de intervenţia chirurgicală prin intermediul mijloacelor imagistice de mare acurateţe care sunt foarte specifice şi foarte costisitoare în prezent. (Mă refer la tehnicile imagistice menite a oferi posibilitatea unei intervenţii chirurgicale foarte precise – Diffusion Tensor Imaging, Electromagnetic Source Imaging, Connectome, Proiectul Neurospin etc.)– n.tr.
Reclame pentru TV:
Textul reclamei spune: „Foloseşti doar 11% din potenţialul tău. Ditto. Acum există o metodă de a obţine cât mai mult din amândouă.”
Reclamă pentru o companie aeriană
Textul reclamei spune: „Se spune că folosim numai 10% din capacitatea creierului nostru. Dacă, totuşi, zburaţi de la **** cu compania aeriană ****, folosiţi cu siguranţă mai mult.”
De ce mitul continuă?
Într-un fel, undeva, cineva a lansat acest mit, iar mass-media continuă să repete această falsă afirmaţie. Curând, toată lumea crede în această afirmaţie, indiferent de dovezi. Nu am reuşit să depistez sursa exactă a acestui mit şi nu am găsit date ştiinţifice care să-l susţină. Potrivit celor susţinute de acest mit, dacă am folosi mai mult din creier, am putea înregistra superperformanţe în ceea ce priveşte memoria şi am avea alte abilităţi mintale fantastice – poate că am putea muta obiecte numai cu ajutorul unui simplu gând. Din nou, nu cunosc date care ar putea susţine unul dintre aceste lucruri.
Ce înseamnă să ne folosim doar 10% din creier?
Ce date au fost folosite pentru a se ajunge la acest număr – 10%? Înseamnă că am fi fără nicio problemă dacă 90% din creierul nostru ar fi îndepărtat? Dacă, în medie, un creier uman cântăreşte 1.400 de grame, iar 90% din acesta ar fi îndepărtat, nu ne-ar rămâne decât 140 de grame de ţesut cerebral. Aceasta este aproximativ echivalentul creierului unei oi. Este foarte bine ştiut că afectarea unei porţiuni relativ mici de la nivelul creierului, cum ar fi cea cauzată de un accident vascular cerebral, poate produce dizabilităţi devastatoare. Anumite afecţiuni neurologice, cum ar fi boala Parkinson, afectează, de asemenea, doar zone specifice de la nivelul creierului. Tulburările produse de aceste condiţii sunt mult mai puţin decât afectarea a 90% din creier.
Dovada (sau lipsa acesteia)
Poate că atunci când oamenii au folosit afirmaţia celor 10% din creier, au vrut să spună că numai una din zece celule nervoase este esenţială ori folosită într-un anumit moment? Cum ar putea fi realizată o astfel de cuantificare? Chiar dacă neuronii nu trimit potenţiale de acţiune, aceştia pot să primească stimuli de la alţi neuroni.
Mai mult, dintr-un punct de vedere evoluţionist, este puţin probabil ca nişte creiere mai mari să se fi dezvoltat fără să ne aducă niciun avantaj. Cu siguranţă există mai multe căi care servesc unor funcţii similare. De exemplu, există mai multe căi centrale care sunt folosite pentru vedere. Acest concept poartă denumirea de „redundanţă” şi este întâlnit la nivelul întregului sistem nervos. Mai multe căi pentru aceeaşi funcţie poate fi un fel de mecanism de rezervă în cazul în care una dintre căi nu ar mai funcţiona. Totuşi, studii de imagistică cerebrală funcţională arată că toate părţile creierului funcţionează. Chiar şi în timpul somnului creierul este activ. Creierul încă este „folosit”, doar că se află într-o altă stare activă.
În final, zicala „Foloseşte-l sau lasă-l” pare că se aplică sistemului nervos. În timpul dezvoltării sunt formate multe sinapse noi. De fapt, anumite sinapse sunt eliminate mai târziu sau în timpul dezvoltării. Această perioadă de dezvoltare sinaptică şi eliminare acţionează în vederea „unei fine adaptări” a circuitului sistemului nervos. Multe studii au demonstrat că în cazul în care aferenţele către un sistem neural special sunt eliminate, neuronii de la nivelul acestui sistem nu vor mai funcţiona corespunzător. Acest lucru a fost demonstrat destul de dramatic la nivelul sistemului vizual: pierderea completă a vederii va avea loc dacă informaţia vizuală va fi împiedicată să stimuleze ochii (şi creierul) în timpul dezvoltării timpurii. Pare rezonabil să sugerăm că în cazul în care 90% din creier nu ar fi folosit, atunci multe căi neurale ar degenera. Totuşi, nu pare să fie cazul. Pe de altă parte, creierele copiilor mici sunt destul de adaptabile. Funcţia unei zone afectate de la nivelul unui creier tânăr poate fi preluată de ţesutul cerebral restant. Există numeroase exemple incredibile de asemenea recuperări în cazul copiilor mici care au avut îndepărtate porţiuni întregi din creier pentru a controla convulsiile (în urma unor crize de epilepsie – n.tr.). Astfel de recuperări miraculoase după o chirurgie cerebrală extensivă este puţin probabilă în rândul adulţilor.
Aşa că data viitoare când auziţi pe cineva care spune că-şi foloseşte doar 10% din creier, puteţi să-i puneţi la punct. Spuneţi-le: „NEADEVĂRAT! Ne folosim 100% din creier.”
Dacă găsiţi articole, ştiri sau reclame care folosesc mitul celor 10%, vă rog să ne scrieţi!
Pentru discuţii referitoare la acest subiect, vă rog să vizitaţi:
- Ten Percent and Counting - BrainConnection.com
- The Ten-Percent Myth în Skeptical Inquirer
- The Ten-Percent Myth
- Do People Use 10 Percent of Their Brains? - Scientific American
- Humans use 100 percent of their brains--despite the popular myth - Ask a Scientist
- Higbee, K.L. and Clay, S.L., College students' beliefs in the ten-percent myth, Journal of Psychology, 132:469-476, 1998.
- B.L. Beyerstein, Whence Cometh the Myth that We Only Use 10% of Our Brains? în Mind Myths. Exploring Popular Assumptions about the Mind and Brain de S. Della Sala, Chichester: John Wiley şi Sons, paginile 3-24, 1999. Acest capitol este obligatoriu de citit de către oricine doreşte mai multe informaţii cu privire la mitul celor 10%.
O altă teorie privind originea mitului
Dr. James W. KAlat, autorul lucrării Biological Psychology (Psihologie biologică), are o altă idee privind originea mitului cu 10%. Kalat subliniază că neurocercetătorii din anii 1930 ştiau de existenţa unui mare număr de neuroni „locali” la nivelul creierului, dar singurul lucru pe care-l ştiau despre aceste celule este că acestea erau mici. Interpretarea greşită a funcţiei neuronilor locali poate să fi condus la mitul celor 10%. (Sursa: Kalat, J.W., Biological Psychology, sixth edition, Pacific Grove: Brooks/Cole Publishing Co., 1998, p. 43.)
Ei au spus-o!
„Miturile în care se crede tind să devină adevărate...”. George Orwell (în The Collected Essays, Journalism, and Letters of George Orwell, vol. 3, editat de Sonia Orwell şi Ian Angus, New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1968, pag 6.)
"De fapt, majoritatea dintre noi foloseşte doar 10% din creierele noastre, în cel mai bun caz." Uri Geller (în Uri Geller's Mindpower Kit, New York: Penguin Books, 1996.)
Traducere după faculty.washington.edu/chudler/tenper de Sergiu Vijiala, cu acordul editorului
