Psihologia mulțimilor: 10 lecții despre cum ne comportăm în grup

Psihologia mulțimilor este un domeniu vast și complex. Probabil unul dintre cei cunoscuți autori este Gustave Le Bon, autor al lucrării clasice „Psihologia mulțimilor”; dar, desigur, sunt mulți alți psihologi contemporani care au abordat comportamentul colectiv, dinamica de grup și influențele sociale. Cele mai recente cercetări pun un accent mai mare pe neuroștiințe, comportament social și psihologia socială aplicată.

Iată 10 dintre cele mai importante concepte/ învățăminte despre psihologia mulțimilor, bazate pe contribuțiile autorilor contemporani și clasici:

Ce poți face pentru a te proteja de infecțiile nosocomiale?

Candida auris - ciupercă ce se răspândește foarte rapid în spitale

Infecțiile nosocomiale sunt acele infecții care sunt asociate cu asistența medicală și care se manifestă pe timpul spitalizării sau la scurt timp după eliberarea din spital. 

Cei care suferă de aceste infecții sunt, de regulă, cei care au deja un sistem imunitar slăbit. Cum cei care ajung la spital, de regulă, sunt destul de bolnavi, una dintre consecințe este, desigur, că aceștia au și un sistem imun deteriorat. 

Microbii care sunt specifici infecțiilor nosocomiale au un anumit profil, în sensul că se referă, de regulă, la bacterii care sunt rezistente la majoritatea tipurilor de antibiotice.

Încălzirea globală poate declanșa modificări profunde ale naturii, imposibil de contracarat

Încălzirea globală, în sine, nu este singura noastră preocupare, pe termen mediu și lung.
Cu fiecare gram suplimentar de CO₂ în atmosferă, crește probabilitatea declanșării unor evenimente critice la nivel planetar. Cu cât amânăm mai mult reducerea emisiilor, cu atât ne aventurăm mai adânc într-un teritoriu periculos, necunoscut.

NYTimes a publicat recent un articol în care vorbește despre cum încălzirea globală duce planeta către modificări colosale, care ar putea schimba fundamental diverse sisteme terestre, cu efecte devastatoare asupra omenirii și a altor animale. Iată principalele idei din articol.

Noi, oamenii, modificăm clima Pământului treptat și avem veri mai fierbinți, furtuni mai intense și incendii de vegetație mai violente.

Este însă posibil să schimbăm clima într-un mod și mai dramatic. În ultimele două decenii, oamenii de știință au tras semnale de alarmă cu privire la mari sisteme din lumea naturală care, din cauza încălzirii provocate de emisiile de carbon, ar putea fi împinse spre colaps.

Aceste sisteme sunt atât de mari, încât pot rămâne într-o oarecare măsură echilibrate chiar și pe măsură ce temperaturile cresc. Dar doar până la un punct.

• schimbari-climatice

Ce este „problema dificilă” a conștiinței?

Ne putem imagina următoarea situație: oamenii de știință dețin toate informațiile despre structura creierului, despre modul în care neuronii funcționează și interacționează. 

Mai mult, cercetătorii cunosc totul despre activitatea creierului atunci când acesta percepe, de exemplu, o culoare (în ce constă activitatea neuronilor, ce substanțe chimice sunt eliberate etc.).

De ce evoluția noastră biologică este relativ lentă în raport cu cea culturală și care sunt consecințele

Viața umană s-a schimbat atât de mult în timpurile moderne. Dacă cineva care a trăit în anul 1800 s-ar putea „parașuta” în zilele noastre, ar fi o experiență derutantă din multe puncte de vedere. Fie că e vorba despre cum ne producem hrana, cum ne asigurăm transportul, energia, cum tratăm bolile, medicina în general, există o transformare enormă în modul în care trăim.

Viețile noastre s-au schimbat mult datorită faptului că am câștigat control asupra naturii. Dacă ne gândim la natură, vulnerabilitatea în fața acesteia, care include lucruri precum seceta și foametea, care afectează abundența culturilor și a apei, bolile infecțioase, animalele sălbatice etc., aproape totul s-a schimbat pentru majoritatea oamenilor de pe planetă. Și asta a schimbat fundamental calitatea și durata vieții.

Leonard Hayflick și descoperirea limitei celulare. De ce nu putem fi veșnic tineri

Leonard Hayflick este unul dintre cei mai influenți biologi ai secolului XX, cunoscut pentru faptul că a schimbat radical înțelegerea noastră despre celulele umane și îmbătrânire. Hayflick a demonstrat, pentru prima dată, că celulele umane nu sunt nemuritoare, contrazicând teoriile anterioare. Contribuțiile sale nu se limitează doar la acest domeniu; de-a lungul carierei sale, a contribuit în mod esențial în microbiologie, studiul cancerului și gerontologie. 

Descoperirea sa fundamentală este cunoscută sub numele de „Limita Hayflick”, și vom vorbi imediat despre ce înseamnă această limită, precum și despre implicațiile acestei limite pentru industria modernă a longevității și medicina anti-îmbătrânire.

Organismul uman trece prin două perioade de îmbătrânire rapidă, la 44 și 60 de ani

„Analiza a relevat modele neliniare consistente în markerii moleculari ai îmbătrânirii, cu o dereglare semnificativă apărând în două perioade majore, în jurul vârstelor de 44 și 60 de ani (vârstă cronologică). De asemenea, au fost identificate molecule distincte și căi funcționale asociate acestor perioade (reglarea sistemului imunitar și metabolismul carbohidraților) care se modifică în jurul vârstei de 60 de ani, precum și modificări asociate cu sănătatea cardiovasculară și cu metabolismul lipidelor și al alcoolului în perioada de tranziție din jurul vârstei de 40 de ani.
În ansamblu, această cercetare demonstrează că funcțiile și riscurile bolilor asociate îmbătrânirii se schimbă într-un mod neliniar pe parcursul vieții umane și oferă informații noi cu privire la căile moleculare și biologice implicate în aceste schimbări.” Nature.

Dacă v-ați simțit vreodată ca și cum totul în corp se destramă rapid, s-ar putea să nu fie doar imaginația dumneavoastră. Un nou studiu al cercetătorilor de la Facultatea de medicină a Universității Stanford arată că multe dintre moleculele și microorganismele din corpul uman înregistrează o creștere sau o scădere „dramatică” între 40 și 60 de ani.

Cercetătorii au evaluat mai multe mii de molecule diferite la persoane cu vârste cuprinse între 25 și 75 de ani, precum și microbiomul acestora (bacteriile, virusurile și ciupercile care trăiesc în organismul uman și pe piele) și au constatat că abundența majorității moleculelor și a microbilor nu se modifică în mod gradat, informează 360medical.ro.

Cum vindecă organismul o rană. O explicație de detaliu

În viața de zi cu zi, accidentele minore sunt inevitabile. Probabil te-ai împiedicat vreodată de o piatră, ți-ai rănit un deget de la picior, ai avut o sângerare ușoară și poate o unghie retezată. În acele momente, în corpul tău se declanșează o serie impresionantă de procese biologice complexe, care au ca scop repararea țesuturilor afectate și revenirea la normal.

În acest articol vom explora în detaliu ce se întâmplă în organism atunci când acesta suferă o rănire minoră, folosind exemplul unei lovituri la degetul de la picior, cu retezarea unghiei și o rănire localizată.

Bacteriofagii: universul ascuns din intestinele tale

Interiorul corpului uman este plin de virusuri care infectează bacteriile. Ce fac ele acolo?

Virusuri numite bacteriofagi infectează bacteriile intestinale, injectând în acestea material genetic, noi generații de virusuri rezultând în urma acestui proces. Dar bacteriofagii și bacteriile pot trăi și în armonie.

Probabil ai auzit de microbiom — mulțimea de bacterii și alte forme minuscule de viață care trăiesc în intestinele noastre. Ei bine, pe lângă aceste bacteriile sunt și virusuri, care există în și în jurul bacteriilor, cu consecințe importante atât pentru ele, cât și pentru noi.

Este timpul să facem cunoștință cu bacteriofagii.

Cum psihologia „ghionturilor” ne face să avem alegeri mai sănătoase

Pe 13 mai 2021, Bill de Blasio, primarul orașului New York la acea vreme, a ținut o conferință de presă online, unde a anunțat un acord între primărie și Shake Shack, un lanț local de restaurante cu burgeri. Scopul era de a-i încuraja pe locuitorii New Yorkului să se vaccineze împotriva Covid-19. Fiecare persoană vaccinată primea un cupon pentru un burger sau un sandviș gratuit la orice locație a lanțului. În științele comportamentale, acest tip de stimulent este cunoscut sub numele de „ghiont” (eng. nudge).

Termenul a fost popularizat de Richard H. Thaler (câștigătorul Premiului Nobel pentru economie în 2017) și Cass R. Sunstein în bestsellerul lor din 2008, „Nudge: Improving Decisions About Health, Wealth, and Happiness”. 

„Nietzsche” de Gilles Deleuse (note de lectură)

1. „Așa grăit-a Zarathustra” menționează „cum spiritul se schimbă în cămilă, cămila-n leu și-n fine, leul în copil”.
Cămila - cară valorile prestabilite, educația, morala și cultura. Le cară prin deșert, unde se transformă în leu.
Leul - sparge statuile, calcă în picioare poverile (valori, educație etc.) și critică toate valorile, devenind apoi copil.
Copilul - un nou început, creator de valori noi și noi principii de evaluare.

• carti-note-lectura
• Nietzsche

Chiar au schimbat bogații „obiectele de lux” cu „ideile de lux”?

Credit imagine: NewYorkPost

Conceptul de „idee de lux” (eng. luxury belief) a fost inventat de scriitorul american Robert Kim Henderson. Acesta a avut o copilărie dificilă. A avut o mamă născută în Seul, iar tatăl, pe care nu l-a cunoscut, avea origini mexicane și spaniole. Mama era dependentă de droguri, așa că a crescut în orfelinate în California de la vârsta de 3 ani până la vârsta de 7 ani, când a fost adoptat de o familie din același stat, care a divorțat ulterior.

Henderson a intrat în Forțele Aeriene ale SUA după liceu, iar după a urmat Universitatea Yale cu sprijinul statului (beneficiu legal pentru veterani), unde a obținut o diplomă în psihologie. Ulterior și-a luat doctoratul în psihologie la Cambridge.

Conceptul care l-a făcut faimos pe Henderson este cel de „idei de lux”, care sunt idei care conferă status membrilor claselor superioare, dar care afectează membrii claselor inferioare.

De ce tindem să ținem cu cei mai slabi?

A apărut acum câteva zile un articol pe site-ul BBC, scris de David Robson, un cunoscut autor de literatură științifică, în care se vorbește tocmai despre acest lucru: de ce avem tendința de a ține cu cei care sunt într-o poziție de pierzător, fie că este vorba despre sport, fie că este vorba despre un alt domeniu.

Subiectul este interesant, așa că îi dedic articolul de astăzi.

Deși articolul lui Robson încearcă să prezinte o perspectivă științifică asupra acestui subiect, mi se pare că explicația este nesatisfăcătoare. Iată de ce.

Scurt ghid pentru prevenirea cariilor, a gingivitei și a parodontozei

În principiu, lucrurile sunt simple: spălarea zilnică pe dinți, de două ori, dimineața și seara, prezentarea la dentist la apariției oricărei probleme și detartrajul periodic, în funcție de specificul fiecăruia (cât de repede acumulează tartru) - ar trebui să reguli cunoscute și aplicate de toată lumea.

Dar, din diverse motive, lucrurile nu stau așa în realitate, așa că, de regulă, cabinetele doctorilor stomatologi sunt pline cu pacienți cu diverse probleme.

În mare, sunt două tipuri de probleme, dar cu o cauză comună, pe care le avem la nivelul gurii: probleme cu dinții și probleme cu gingiile.

Iată, în continuare, câteva recomandări cu privire la îngrijirea danturii. 

De ce explicarea conștiinței este conceptual imposibilă. Conștiința funcțională versus conștiința fenomenală

În capitolul 13 din cartea pe care am publicat-o anul trecut, Călătorie la granițele gândirii, am vorbit pe larg despre de ce problema conștiinței este, cred, insolvabilă. Reiau acest subiect, cu câteva noi idei care, cred, completează argumentația.

Întâi, o să prezint pe scurt o abordare nouă prezentată într-un articol pe site-ul PsychologyToday de cercetătoarea Sharon Hewitt Rawlette. Apoi o să încerc să intru în profunzimile minții umane, adăugând, sper, câteva idei suplimentare cu privire la dificultățile sondării conștiinței.

• constiinta

Bosonul Higgs ar fi putut distruge universul până acum. Iată de ce nu s-a întâmplat

Câmpul Higgs, reprezentare grafică

Deși universul poate părea stabil, având o vechime de 13,7 miliarde de ani, mai multe experimente sugerează că acesta este în pericol – fiind pe marginea prăpastiei. Și totul se datorează instabilității unei singure particule fundamentale: bosonul Higgs.

„Fiecare dintre noi experimentează mai mult decât poate înțelege”