Rotaţia Pământului în jurul axei proprii încetineşte, iar ziua devine mai lungă. De vină este Luna

Lungimea zilei Pământului este în creștere. Când Pământul s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ziua avea aproximativ șase ore. După circa 4 miliarde ani viteza de rotație în jurul proprie axe a scăzut simţitor, iar durata unei zile ajunsele la circa 21,9 ore.

Astăzi, ziua medie este de 24 de ore, dar crește cu aproximativ 1,7 milisecunde în fiecare secol.

Ce funcţionează imunitatea de grup? Câţi membri ai unui grup trebuie vaccinaţi ca grupul să fie protejat?

Termenul de "imunitate de grup" provine din observarea modului în care o turmă de bivoli formează un cerc, cu cei puternici la exterior, protejând pe cei mai slabi și mai vulnerabili aflaţi la interior.

Acest fenomen este similar cu modul în care funcționează imunitatea de grup în prevenirea răspândirii bolilor infecțioase. Cei care sunt suficient de puternici pentru a fi vaccinați se protejează direct de infecție. De asemenea, protejează indirect persoanele vulnerabile care nu pot fi vaccinate.

Cum reuşesc virusurile să treacă de la animale la oameni?

Oameni purtând măşti împotriva gripei porcine. Mexic, aprilie 2009
Photo: Randal Sheppard, Flickr

 În cele mai multe cazuri animalele bolnave ca urmare a infecţiei cu un virus nu-i infectează pe oameni. Cu toate acestea, sunt cazuri când anumite virusuri fac saltul de la o specie la alta, infectând specii diferite, cum ar fi porcii şi oamenii (gripa porcină).

Este de reţinut că apropierea pe scara evoluţiei între specii favorizează infectarea a multiple specii de acelaşi virus. De exemplu, în cazul mamiferelor, un virus are nevoie de câteva mutaţii genetice norocoase pentru a putea infecta o altă specie de mamifere decât cea pe care o infectează în mod obișnuit. Dar va fi mult mai dificil pentru acelaşi virus să infecteze o insectă ori o plantă.

Cât de mare este Soarele în comparație cu alte stele din Calea Lactee?

În videoclipul de mai jos vă invităm să observați diferența dintre diferite stele din galaxia noastră, Calea Lactee, și unde se situează Soarele, steaua din centrul sistemului nostru solar, în raport cu alte stele cunoscute din galaxie.

Cum am ajuns să descoperim găurile negre. O scurtă istorie a evoluţiei gândirii ştiinţifice

Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT

Ideile privind existenţa găurilor negre nu au apărut odată cu teoria generală a relativităţii a lui Einstein, ci cu mult înainte, deşi încercările au fost mai degrabă timide. Iată, în continuare, povestea evoluţiei gândirii privitoare la găurile negre.

Scurtă istorie a detectorului de minciuni. Evoluţii recente ale tehnologiei poligrafului

În mare parte din secolul trecut, psihologii, experții în criminalitate și alții au căutat în zadar un detector de minciuni infailibil. Unii au crezut că l-au descoperit în poligraf. Poate surprinzător pentru mulţi, poligraful, care este dispozitiv pentru înregistrarea parametrilor vitali ai organismului - puls, tensiune arterială, temperatură, frecvenţa respiratorie -  a fost proiectat ca echipament medical, pentru a ajuta la diagnosticarea anomaliilor cardiace și a monitoriza pacienții pe timpul intervenției chirurgicale.

Trecerea de la un dispozitiv medical la un dispozitiv folosit în interogatorii este interesantă. Cercetătorii încercau să stabilească o legătură între emoţii şi parametrii vitali de mai multă vreme. În 1858 psihologul francez Étienne-Jules Marey înregistra reacţiile organice la factori de stres.

Folosind măsurători ale cefeidelor, cercetătorii arată că, în fapt, Calea Lactee nu este plată

credit: J. Skowron / OGLE / Astronomical Observatory, University of Warsaw

O echipă de cercetători de la Universitatea din Varșovia a creat cel mai precis model 3-D al galaxiei Calea Lactee de până acum. În articolul publicat în revista Science, aceştia explică modul în care au folosit măsurători ale unui grup special de stele variabile (cefeide) pentru a crea harta galaxiei.

Majoritatea oamenilor își imaginează Calea Lactee ca o spirală plană - acest lucru este arătat în manualele şcolare de ani buni. Cu toate acestea, oamenii de știință au descoperit recent că galaxia noastră nu este deloc plană.

Cum funcţionează bateriile litiu-ion?

Epoca smartphone-urilor are o vechime de doar un deceniu, dar aceste computere de buzunar care reprezintă un important factor de schimbare socială sunt posibile doar datorită unei alte tehnologii: bateriile cu ioni de litiu.

Vândute pentru prima dată în 1991 de Sony, pentru camerele sale video, aceste tipuri de baterii sunt bune pentru mai mult decât electronice portabile de consum. Ele sunt în centrul altor două revoluții tehnologice cu puterea de a transforma societatea: trecerea de la motoarele cu ardere internă la vehicule electrice și trecerea de la o rețea electrică alimentată de combustibili fosili la generatoare de energie regenerabilă care stochează electricitatea în exces în baterii, pentru utilizare viitoare.

De ce majoritatea galaxiilor, sistemul nostru solar și inelele lui Saturn sunt plate?

Răspunsul la această întrebare ar putea fi unul surprinzător de scurt: acreția. Acreția este procesul prin care gravitația face ca materia dintr-un nor de gaz, de praf sau, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, din ambele, să colapseze. Înainte de a ne imagina ce se petrece cu un nor uriaș de gaz în momentul în care începe să colapseze, ar trebui să înțelegem ce se întâmplă când două aglomerări de gaz se ciocnesc una de alta.

Este omul destinat să fie fericit?

De ce sunt oamenii, cel mai adesea, nefericiți? Răspunsul e unul îngrozitor de simplu. Se află în biologia creierului uman. Arhitectura lui nu permite stări de fericire durabile și nici măcar de mulțumire pe termen lung. Poate, cel mult, evoca stări trecătoare și, de multe ori, cu consecințe dureroase. Mă gândesc la cazul adicțiilor. Creierul permite doar fericire sau mulțumire pe moment. Nu are structuri/circuite care să permită ca omul să fie fericit.

Femeile care lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână au probleme de sănătate

Cine nu lucrează de ani de zile, pentru că nu găseşte un loc de muncă sau din alte motive, poate ajunge să aibă probleme de sănătate, în special depresie. S-a ajuns însă la concluzia că şi cine lucrează prea mult poate să fie în pericol.

Un studiu efectuat de cercetători americani de la Universitatea din Ohio, SUA, asupra a câteva mii de persoane lucrând un număr variabil de ore pe săptămână arată că femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii la probleme de sănătate atunci când lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Cauzele însă nu sunt extrem de clare.

Universul este în ultima sa eră, era energiei întunecate. Cum a evoluat pentru a ajunge aici şi ce va urma

Istoria universului. credit: NASA / CXC / M. Weiss

Universul evoluează, iar această evoluție a universului, în ansamblul său, își va pune amprenta, decisiv, inclusiv asupra vieții pe Terra. Universul de astăzi este diferit de cel de ieri. Deși diferențele sunt imperceptibile la scară umană, în timp aceste diferențe ajung să fie importante.

Universul se află în expansiune, ceea ce înseamnă că distanțele dintre structurile cosmice mari se măresc cu fiecare clipă, dar și că densitatea materiei scade. Pe măsură ce universul devine mai mare, importanța radiației, a materiei și a energiei întunecate în influenţarea sorţii universului se schimbă. Temperatura universului scade, pe măsură ce lungimea de undă a radiației cosmice crește. Ceea ce vedem pe cer va fi, de asemenea, afectat, dat fiind că galaxiile pe care le vedem astăzi se depărtează rapid de galaxia noastră şi unele de altele, iar cerul nopții va deveni, încet, încet, din ce în ce mai puțin înstelat.

Ce tehnici folosesc ţânţarii pentru a detecta o potenţială sursă de hrană, precum oamenii?

Biologii au descoperit până în prezent peste 2.500 de varietăţi de ţânţari. Cea mai veche fosilă de ţânţar are circa 80 de milioane de ani, găsită într-o bucată de chihlimbar. Ţânţarii sunt foarte enervanţi pentru oameni, iar uneori chiar letali (prin bolile pe care le transmit, precum malaria, febra galbenă, febra dengue etc.); se apreciază că în jur de 1 milion de oameni mor anual ca urmare a unei boli care a fost contactată în urma muşcăturii de ţânţar.  

Dar cum ne detectează ţânţarii? Cum ştiu ei de unde să ne muşte?

Iată "detectorii" folosiţi de ţânţari pentru a ne repera şi, finalmente, a ne muşca (ceea ce pentru ei reprezintă, în fapt, hrană). E de precizat că doar ţânţarii-femelă muşcă; acestea au nevoie de proteinele din sânge pentru dezvoltarea ouălor pe care le poartă.

Electronii sunt atraşi de protoni. De ce nu cad electronii în nucleul atomului?

 
Orbitalii atomici ai electronului în atomul de hidrogen, la energii diferite. Probabilitatea de a găsi electronul este dată de culoare (cu cât mai strălucitoare, cu atât mai mare probabilitatea). Credit: wikipedia.org

Să luăm atomul cel mai simplu, atomul de hidrogen, alcătuit dintr-un proton (sarcină pozitivă) şi dintr-un electron (sarcină negativă), ultimul aflându-se în mişcare în jurul nucleului atomic. Atracţia electrică dintre cele două particule (sarcinile de semne opuse, "+" şi "-", se atrag) face ca electronul să se mişte circular în jurul nucleului, asemănător modului în care Pământul se mişcă în jurul Soarelui. Dar această descriere a deplasării electronului are o problemă gravă...

O foarte scurtă istorie a canibalismului

Europenii din secolul al XV-lea au descoperit un "medicamente minune", cunoscut sub numele de "mumia", care era creat din carne umană mumificată şi despre care se credea că vindecă: epilepsia, hemoragiile, greaţa şamd. Dar cât de răspândit a fost canibalismul şi care sunt culturile care l-au practicat?

Nimeni nu a fost ucis de materia întunecată... Care-s concluziile pentru fizicieni?

 
În imagine: reprezentarea grafică, sub forma unui halou albastru, a distribuţiei materiei întunecate în jurul galaxiei Calea Lactee

Nimeni nu a fost ucis de materia întunecată. Ce înseamnă asta pentru fizică? Un grup de fizicieni, pornind de la această constatare, a identificat limite ale masei particulelor care ar putea alcătui materia întunecată, folosind oamenii ca detectoare de particule.

Materia întunecată reprezintă unul dintre cele mai mari mistere din fizica modernă. Existenţa acesteia a fost dedusă în urma efectelor gravitaţionale pe care le-ar avea asupra materiei „normale”, adică materia vizibilă din univers, aglutinată în obiecte cosmice precum stelele sau galaxiile. Stelele din periferia galaxiei noastre, de exemplu, se mişcă cu o viteză mai mare decât cea care ar fi generată doar de materia vizibilă din galaxie. Excesul de viteză este generat de materia întunecată – o formă de materie care nu emite lumină şi interacţionează extrem de slab (sau deloc) cu materia normală, altfel decât prin gravitaţie.

Teoria stringurilor - explicată în 160 de secunde

Teoria stringurilor (teoria sforilor, după cum mai este numită) susţine că dacă am avea la dispoziţie o tehnologie care să ne permită să vizualizăm materia la o scară mult mai mică decât e cu putinţă cu instrumentele actuale, am constata că particule fundamentale, precum electronul ori quarcurile (care formează protonii şi neutronii din nucleul atomilor) ar fi constituite din minuscule bucle unidimensionale. Creatorii şi adepţii acestei teorii descriu stringurile (sau corzile, sforile etc.) ca pe nişte filamente minuscule care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune.

Vă invităm să urmăriţi în videoclipul de mai jos o explicare a esenţei teoriei stringurilor de către fizicianul Brian Green, unul dintre cei care au fost implicaţi în crearea şi promovarea acesteia.

Stimularea naturală a creierului. Epilepsia, aurele epileptice şi senzația de déjà-vu

Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice. În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele.

Epilepsia i-a uimit pe cercetători timp de mii de ani, ca urmare a fenomenelor mentale asociate acesteia. Crizele epileptice sunt însoțite de o intensă activitate a creierului. În anumite cazuri doar o zonă a creierului este hiperactivă pe timpul crizei, criza fiind numită "focală", fiind caracterizată, de exemplu, de scurte perioade de absență a capacității de gândire ori tremurul unui membru.

Cum e posibil ca o particulă fără masă, ca fotonul ori gluonul, să existe?

Un electron are un câmp electric în jurul său (reprezentat în imaginea de mai sus prin cercul gălbui). Atunci când electronul este excitat (atomul primeşte energie externă), se creează şi un câmp magnetic. Cele două câmpuri, electric şi magnetic, formează câmpul electromagnetic, care are ca particulă purtătoare fotonul, particulă fără masă.

Imaginează-ţi o particulă elementară, precum fotonul ori electronul. Ce-ţi vine în minte? Dacă nu eşti fizician ori pasionat de fizică, atunci e posibil să-ţi imaginezi un fel de minge mică ori poate un punct. Această imagine nu e chiar corectă. Iată o metodă de a-ţi testa intuiţia: cum îţi imaginezi o particulă fără masă?

"Când ne vor întreba..."

Gravitația cuantică este o ramură a fizicii teoretice care are ca obiectiv unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală, încercând să explice interacțiunea gravitațională la nivel cuantic. Dar acest articol nu este despre gravitaţia cuantică şi nici despre fizică.

În acest articol tot ce facem este să vă invităm să ascultaţi un cântec abia publicat pe canalul propriu YouTube de fiziciana germană Sabine Hossenfelder, care studiază gravitaţia cuantică. De ce? Pentru că melodia are un mesaj care merită ascultat, imaginile cu Pământul din videoclip sunt superbe şi pentru că, în fapt, cântecul este foarte frumos (iar fiziciana are o voce chiar foarte bună)!