Proteina fluorescentă verde

Episodul 1. Descoperirea proteinei fluorescente verzi

În 1955 Osamu Shomomura era asistentul profesorului Yashimasa la Universitatea Nagoya. Shomomura a primit ca sarcină de la profesor să descopere care este cauza strălucirii resturilor unei moluşte, Cypridina, atunci când sunt amestecate cu apă. În 1956, întrecând aşteptările, căci Shomomura era atunci doar un asistent neexperimentat, iar cercetările făcute deja de un grup american pe aceeaşi temă au eşuat, a descoperit proteina ce strălucea în molusca Cypridina. Imediat după publicarea rezultatelor cercetărilor, Shomomura a fost recrutat de Universitatea din Princeton, New Jersey şi a primit titlul de doctor de la Univesitatea Nagoya.

Ulterior Shimomura a început să studieze alte lucruri luminiscente în mod natural, printre care şi meduza Aequorea victoria, ale cărei extremităţi, atunci când este agitată, emit o lumină verde.

Dacă nu aţi citit prima parte a articolului, daţi clic AICI.

Acord nume predicativ cu subiectul multiplu

1.

Sacul şi sacoşa sunt rupte.
Sacul şi sacoşele sunt rupte.
Sacul şi geamantanul sunt rupte.
Sacul şi geamantanele sunt rupte.

Regula este: când subiectul multiplu este exprimat prin substantive nume de lucruri de genuri diferite, dintre care unul la masculin singular, numele predicativ se pune la feminin plural.

• dificultati-limba-romana

Clişee ale limbii române moderne

Cuvintele au înţelesuri, iar limba este făcută pentru a comunica. Banal, nu? Lucrurile nu stau chiar aşa... Nenumărate şabloane s-au instalat în discursul modern, făcând limba de neînţeles. Mai jos puteţi citi despre câteva dintre clişeele limbii române moderne.

• dificultati-limba-romana

„A învesti” vs „a investi”

A învesti şi a investi sunt două cuvinte care au sensuri diferite.
A învesti înseamnă a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate.
A investi are sensul de a face o investiţie, a plasa un capital, a cheltui bani pentru ceva.
După cum se observă, sensurile sunt diferite. Prin urmare, aceste verbe nu pot fi folosite la întâmplare, căci utilizându-l pe unul în locul celuilalt se pot crea confuzii ori exprimări ridicole.

• dificultati-limba-romana

„Se merită” ori „nu mă risc”?

Până de curând verbul „a merita" era unul mediocru, nebăgat în seamă, aproape marginalizat. De mai bine de un an însă, nu ştiu prin ce mecanism obscur, a reuşit să se impună. Aşa că astăzi, dacă vrei să-ţi ajuţi un coleg cu un sfat, în funcţie de experienţa avută, îi spui „Se merită!" ori „Nu se merită". Desigur, dacă „nu se merită", tonul trebuie să fie grav, iar mimica sugestivă...

• dificultati-limba-romana

Fizica patinajului artistic

Ştiaţi că atât mişcările patinatorilor pe gheaţă, dar şi felul în care pisicile îşi repoziţionează corpul astfel încât să cadă întotdeauna în picioare pot fi explicate prin prisma conservării momentului cinetic? Aflaţi detalii în acest articol...

Criza economică - o metaforă

În prima zi când o jurnalistă „postrevoluţionară" de la Antena3 a aflat că în lume s-a ivit o criză economică, a invitat un „analist" pe care l-a abordat abrupt cu întrebarea: „Ce înseamnă, concret, criza pentru noi?". Insul a început să rostească vorbe, să spună fraze lungi, să avertizeze populaţia, să certe guvernul care nu a luat măsuri. Dar domnişoara nu era recentă într-ale meseriei, aşa că nu s-a lăsat păcălită: „Spuneţi-ne ce ni se va întâmpla! Concret!". Nimic... În final, am văzut-o nefericită. Insul nu-i spusese „concret" ce e criza. Oare de ce? Să nu fi avut nicio idee?

• dificultati-limba-romana

Excesul de „absolut” în limbajul cotidian

Într-o vreme mai totul începea cu „deci". Orice introducere era „concluzionată" cu „deci, ce vreau să vă spun...". Astăzi un nou cuvânt poluează aproape orice exprimare: absolut.  Este prezent în formulări din cele mai diverse. Auzim că unul este „absolut de acord cu propunerea de modificare a Constituţiei", iar altul spune că valoarea leului este „absolut normală". Neaga nu a avut „absolut nici un conflict cu Lăcătuş", Realitatea ne anunţă că aseară a fost „lider absolut de audienţă". Un paragraf de lege s-a dovedit „absolut inutil", iar despre Mitoşeru aflu că este „absolut plictisitor". În numai câteva minute de butonat telecomanda descoperi că mai totul este absolut, că nimic nu mai este ordinar.

• dificultati-limba-romana

Efectul de "ochi roşii" în fotografii

Toţi cei pasionaţi de fotografie s-au lovit de această problemă după ce au folosit aparatul de fotografiat, întrebându-se probabil despre cauza care generează apariţia nuanţelor de roşu la nivelul ochilor celor fotografiaţi.

Efectul de "ochi roşii" apare în unele fotografii atunci când nu există lumină suficientă pentru o expunere de calitate şi este folosit blitz-ul. În condiţiile de iluminare care necesită folosirea blitz-ului, pupila se dilată pentru a lăsa suficientă lumină să pătrundă în ochi, astfel încât imaginea să se formeze corespunzător la nivelul retinei.

Particula Higgs

S-a discutat mult pe tema particulei lui Dumnezeu, cu prilejul deschiderii celui mai mare accelerator de particule, situat la Cern, Elveţia. Deşi numită "a lui Dumnezeu", această particulă, odată descoperită, nu va dovedi însă existenţa lui Dumnezeu. Mai degrabă, aş spune, dimpotrivă.

Cine e Stephen Hawking?

Dacă sunteţi pasionaţi de science-fiction, pe Stephen Hawking îl cunoaşteţi în mod cert din apariţia sa într-un episod al popularei serii SF Star Trek, în care îşi interpretează propriul personaj şi joacă poker alături de Albert Einstein şi Isaac Newton. Mai multe despre Hawking mai jos...

Dilatarea timpului şi paradoxul gemenilor

Dilatarea timpului joacă un rol major în cadrul teoriei relativităţii. Teoria lui Albert Einstein ne învaţă că dacă cineva ar putea călători cu viteza luminii, timpul s-ar opri pentru acea persoană. Din moment ce nimeni şi nimic, cu excepţia undelor electromagnetice, care au avantajul că nu posedă masă proprie, nu poate dezvolta o asemenea viteză, regula a fost extinsă sub forma fenomenului de dilatare a timpului: cu cât un obiect călătoreşte cu o viteză mai mare, cu atât timpul trece mai încet pentru acel obiect.

Preşedinţie vs preşidenţie

Atât de răspândită este folosirea termenului „preşidenţie" ori a variantei „preşedenţie", încât chiar şi preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, se foloseşte de „preşidenţie" pentru a face referire la instituţia prezidenţială. Nu mai vorbesc despre jurnalişti, care - mulţi dintre ei - năuciţi de lupta lor pentru adevăr, folosesc limba română grăbit şi de foarte multe ori incorect. Numai că această exprimare, „preşidenţie", nu este corectă. Termenul potrivit este „preşedinţie", pentru simplul motiv că este un derivat al cuvântului „preşedinte". Dacă am fi avut „preşidente", atunci am fi avut şi „preşidenţie".

• dificultati-limba-romana

Cum se manifestă infarctul?

Deşi infarctul (atacul de cord) este o afecţiune extrem de serioasă, care de multe ori duce la deces, jumătate dintre cei care fac infarcte nu simt niciun simptom. De ce se întâmplă astfel? Pentru că muşchiul cardiac nu are senzori pentru durere, nervii cardiaci nefiind în stare să simtă durerea direct. Cu toate acestea, atunci când survine un atac de cord, nervii cardiaci devin instabili din punct de vedere electric şi transmit diverse semnale către măduva spinării; dacă se întâmplă să fie scurtcircuitaţi alţi nervi care fac conexiunea cu pieptul, de pildă, se poate întâmpla o durere în zona pieptului să secondeze apariţia unui infarct.

Cum scoatem un ou dintr-o sticlă?

În acest articol ne propunem să scoatem din sticlă oul fiert, decojit şi introdus anterior acolo fără a-l deteriora. După cum am precizat în finalul primului articol al seriei Fizica distractivă, principiul de care ne vom folosi va fi acelaşi. Este necesar să învingem prin orice mijloace, cu excepţia folosirii vreunei ustensile de bucătărie cu care am putea fărâma oul sau sparge sticla, forţa de rezistenţa care se opune ieşirii acestuia.

Ce este piramida alimentelor?

Ce este piramida alimentară?

Piramida alimentară se referă la clasificarea alimentelor în funcţie de proporţia ideală a fiecărui aliment în dieta zilnică. Sunt mai multe variante ale piramidei alimentare. Iniţial aceasta a fost dată publicităţii în 1992 de către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite . În 1998 cercetători din Bruxelles au propus o altă variantă a piramidei, pentru ca în 2002 de la Harvard să se promoveze o altă versiune. Finalmente, anul trecut, în 2008, aceiaşi cercetători de la Harvard au schimbat structura piramidei alimentare, în lumina noilor informaţii legate de alimentaţie, rezultate din cercetările întreprinse în ultimii ani.

Ce sunt trigliceridele?

CE SUNT TRIGLICERIDELE?

Trigliceridele sunt o formă de grăsime în sânge. Ele sunt principalele componente ale uleiului vegetal şi ale uleiurilor animale. Trigliceridele sunt formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi graşi şi constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.

Cei care sunt găsiţi cu valori mari ale trigliceridelor au adesea si un nivel ridicat de colesterol total. Persoanele cu nivelul de trigliceride mare (peste 200 mg/dl) au un risc crescut de boli cardiovasculare. Persoanele cu diabet sau care sunt obeze sunt, de asemenea, susceptibile de a avea trigliceride ridicate. Trigliceridele sunt prezente în sânge şi în plasmă, iar in asociere cu colesterolul formează lipidele plasmatice.

Presiunea şi activităţile cotidiene

Ce este presiunea?

Presiunea este raportul dintre forţa care se aplică asupra unei anumite suprafeţe şi respectiva suprafaţă.

P=F/A

Rezultă, aşadar, că odată cu creşterea forţei şi concentrarea ei pe o suprafaţă cât mai mică, creşte şi presiunea. Altfel spus, presiunea scade dacă suprafaţa creşte şi/sau forţa scade.

Cum funcţionează mirosul?

Mirosul este rezultatul întâlnirii dintre molecule ale unei substanţe şi celule specializate ale nasului. Moleculele de miros sunt purtate prin aer în toate direcţiile, iar atunci când ajung la nas declanşează senzaţia de miros. O singură moleculă amestecată într-un milion de molecule de aer, fără miros, poate da naştere senzaţiei de miros. Nasul omenesc poate face diferenţa între 10000 de tipuri de mirosuri. Câinele are capacitatea de a detecta mirosuri care sunt de 10000 de ori mai slabe decât cele pe care le putem distinge noi oamenii.

Epiteliul olfactiv, cel care este responsabil pentru detecţia mirosului, este constituit din peste 25 de milioane de celule receptoare ale mirosului, celulele olfactive. Fiecare dintre celulele receptoare are până la 25 de cili, care au rolul de a agăţa moleculele de miros şi a transmite informaţia mai departe către creier.