Fotonii se „lungesc” pe măsură ce universul se extinde
După faimosul experiment Michelson-Morley din 1887, care a discreditat ideea de „eter”, ca mediu necesar pentru a explica propagarea undelor de lumină și după inventarea teoriei relativității de către Albert Einstein - ne-am trezit într-un univers în care spațiul nu mai este fix, ci „elastic”, iar timpul nu este imuabil, ci relativ, influențat de locul din univers.
Dar există totuși un sistem de referință fundamental care poate fi observat și la care te poți raporta oriunde ai fi în univers: radiația cosmică de fond.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Cometa LoverBoy (fotografiată de pe Stația Spațială Internațională)
Unul dintre cele mai contraintuitive aspecte, dat fiind că intră în contradicție cu experiențele noastre cotidiene, este următorul: viteza este relativă în univers. Adică un obiect are o viteză anume doar în raport cu un alt obiect. Este imposibil de spus altfel dacă un obiect are viteză sau se află în repaus. Particulele fără masă, precum fotonii, au alt regim.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Hartă a materiei întunecate din universul local. Punctele negre reprezintă galaxii. În galben, filamente de materie întunecate care acționează ca punți ascunse între galaxii. X-ul indică galaxia noastră, Calea Lactee, iar săgețile indică dinamica universului local generată de gravitație.
Credit: Hong et. al., Astrophysical Journal
Deși credem că știm atât de multe despre univers, printre altele știm și că nu știm mai nimic despre 95% despre ceea ce alcătuiește universul: materia întunecată și energia întunecată. În videoclipul de mai jos puteți urmări o scurtă introducere în istoria materiei întunecate, de la creare, la descoperirea acesteia și rolul acesteia în univers.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Materie „căzând” într-o gaură neagră (reprezentare grafică)
Cea mai mare parte a ceea ce compune universul constituie un mister pentru noi, căci materia „normală” reprezintă doar 5% din ceea ce există. Materia întunecată, în schimb, ar reprezenta 27% din compoziția universului, deci de 5 ori mai mult. Cum materia întunecată este mult mai prezentă decât cea normală, am putea avea și găuri negre formate exclusiv din acest tip de materie?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Teoria cosmologică dominantă este cea bazată pe modelul Big Bang. Universul a apărut acum 13,8 miliarde de ani în condiții neelucidate, iar de atunci, credem, se află în expansiune accelerată. Dar cum știm acest lucru și cât de solide sunt dovezile de care dispunem? În plus, luând în calcul ce știm și ce nu știm, putem vorbi de o criză în cosmologie?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Stele din Calea Lactee.
Imaginea este obținută din juxtapunerea mai multor imagini obținute de Telescopul Spațial Hubble în infraroșu și lumină vizibilă
Universul are vârsta de 13,8 miliarde ani ani, iar procesul de formare a stelelor și-a atins maximul acum 11-12 miliarde de ani. Circa 95 % din capacitatea universului de a produce noi stele este epuizată, iar viitorul va fi definit de un număr de stele noi din ce în ce mai mic, marcat de mici evoluții crescătoare generate, de exemplu, de uniri de galaxii. Cum se explică așa ceva?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Când o gigantă roșie orbitează un obiect cosmic foarte dens, ca o pitică albă, poate avea loc un transfer de masă de la prima la a doua
credit: M. Weiss, CXC, NASA
Dacă o stea pierde suficientă masă către o stea-companion, ajunge să nu mai poată susține procese de fuziune nucleară, steaua putând ajunge o pitică maro sau o planetă joviană. Pentru asta, este necesar să fie îndeplinite anumite condiții. Dar descoperiri recente ne arată că asta se întâmplă, în fapt, în univers.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Deși găurile negre sunt obiecte cosmice misterioase, care-și nu vor dezvălui niciodată complet secretele cuiva din afara acestora, incredibila ingeniozitate umană și perseverența unor cercetători duc la progrese continue în descrierea și înțelegerea acestora.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Clic pe imagine pentru o rezoluție mult superioară
Imaginea superbă de mai sus a Soarelui este, în fapt, rezultatul unui proces de combinare a datelor obținute pe 29 aprilie 2015 de trei instrumente: NuSTAR, Hinode și Solar Dynamics Observatory.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Soarele s-a format acum circa 4,6 miliarde de ani și conține 99,8 % din masa sistemului nostru solar. Dar cum putem ști noi când a apărut Soarele?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
În imagine: Clusterul Fluturelui, unde toate stelele s-au format în aproximativ același timp
Spunem că Soarele are 4,6 miliarde de ani și facem diverse estimări când vorbim despre vârsta altor aștri. Dar cum știm vechimea unei stele? Pentru că stelele nu prezintă un certificat de naștere... Nu e deloc ușor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Putem înțelege mai bine începuturile universului prin intermediul undelor gravitaționale cosmologice
Cum universul a fost inițial foarte mic, undele gravitaționale generate la începuturile timpului trebuie să aibă o frecvență mare. Dar le putem detecta?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Ce vedeți în imagine este o coliziune cosmică între două galaxii, denumite împreună IC 1623.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Ați auzit / citit adesea în ultimii ani că astronomii au descoperit o nouă exoplanetă (adică planetă din afara sistemului nostru solar). Dar cum fac asta? Ce metode folosesc aceștia? Cât de dificil este să descoperi o exoplanetă?
Am scris recent un articol despre singura imagine directă pe care o avem a unui alt sistem solar. În articol menționam dificultățile în fotografierea altor sisteme solare, date fiind distanțele enorme care ne despart de acestea. Azi se cunosc 3.517 stele care au exoplanete. Iar 783 de sisteme multiplanetare au cel puțin trei planete confirmate. Stelele cu cele mai multe planete (confirmate) sunt Soarele și Kepler-90 cu 8 planete fiecare, urmate de TRAPPIST-1 cu 7 planete.
Bun, dar cum descoperi o planetă? Iată cinci tehnici folosite de astronomi pentru a descoperi exoplanete.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
Sistemul nostru solar, la scară. Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai bună.
O întrebare primită recent de la un copil (pe scientia.ro intră mulți copii) este următoarea: „Există alte sisteme solare? Pentru că am spus asta unor colegi, dar nu m-a crezut niciunul”.
Iată o întrebare bună. Cei care intră regulat pe scientia ori sunt pasionați de știință știu că există și alte sisteme solare. Și alte galaxii. Dar răspundeți la următoarea întrebare: ați văzut vreodată imaginea unui alt sistem solar? Și aici nu vorbim despre acele imagini realizate pe calculator (adică reprezentări artistice). Vorbim despre o imagine clasică a unui alt sistem solar, o fotografie, așa cum am văzut fotografii ale planetelor sistemului nostru solar, obținute de diverse sonde spațiale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cosmos
