Oxizii
În continuare vom prezenta patru minerale care fac parte din grupa oxizilor.
Hematitul
Formulă chimică Fe2O3
Sistem cristalin trigonal
Duritate: 5-6
Culoare maro-roşcat, gri ca oţelul până la negru.
Hematitul este unul dintre primele minerale exploatate de către om. Încă din paleolitic acesta era măcinat, obţinându-se astfel un pigment roşu, care a făcut posibilă realizarea marilor opere artistice din acea vreme. Hematitul lustruit a fost considerat o piatră preţioasă şi folosit pentru ornamente, mai ales în timpul epocii victoriene.
Spinelul
Formulă chimică MgAl2O4
Sistem cristalin cubic
Duritate: 7-8
Culoare diverse culori, poate fi şi incolor.
Spinelul se întâlneşte sub formă de cristale bine individualizate în rocile magmatice, dar şi ca şi cristale imperfecte şi cristale gemene (macle). Ţări cu rezerve bogate de spinel sunt Pakistanul şi Myanmarul.
Magnetitul
Compoziţie chimică: Fe3O4
Sistem cristalin: cubic
Densitate: 5-6
Culoare: negru
Magnetitul este un important minereu de fier. Acest mineral, precum îi spune şi numele, prezintă un puternic caracter magnetic. A fost descris de naturalistul roman Plinius cel Bătrân, care clasifică aceste minerale în feminine sau masculine, după cum se atrag sau se resping. Studiind orientarea acestor minerale, geologii pot afla care era poziţia polilor magnetici ai Terrei în trecut. Acest lucru este posibil datorită faptului că fragmentele de magnetită, ca orice alţi magneţi, se orientează spre polul nord magnetic al Terrei. Se găseşte sub formă de mase compacte.
Corindonul
Compoziţie chimică Al2O3
Sistem cristalin trigonal
Duritate: 9
Culoare diferite culori, roz, roşu (rubin), albastru (safir), incolor
Corindonul cuprinde câteva tipuri de nestemate celebre şi foarte valoroase, ca rubinul (roşu) şi safirul (albastrul). Când sunt şlefuite unele dintre ele prezintă o stea de lumină cu şase colţuri, reflectată de unele cristale aciculare din cristalul de corindon, privit dintr-un anumit unghi. Corindonul se găseşte în rocile vulcanice, uneori sub forma unor cristale mari. Întrecut în duritate doar de diamante, acesta nu se erodează şi se acumulează în depuneri aluvionare de nisip şi pietriş, mai ales în Sri Lanka şi Myanmar. Producţia de corindon sintetic de calitatea pietrei preţioase a început în secolul al XIX-lea.
