Creier-computer. Metafora vizualaÎncă de pe vremea lui Alan Turing (matematician, logician, criptanalist şi informatician britanic, considerat părintele informaticii moderne), un număr tot mai mare de cercetători din domeniul neurologiei au comparat creierul uman cu un calculator.

 

 

 

Este o analogie foarte bună, care a contribuit mult la înţelegerea acestei remarcabile formaţiuni gri care se află între urechile noastre. Însă, aşa cum precizează şi un eseu recent de-al filozofului Daniel Dennett, deşi creierul ar trebui fără îndoială să fie considerat un fel de maşinărie - cu un trilion de componente -, mecanismele sale interioare sunt departe de orice am creat noi vreodată. În consecinţă, oamenii de ştiinţă ar trebui să ia seama şi să-şi actualizeze modelele în mod corespunzător. Să numim creierul ”calculator” este relativ corect, însă insuficient.

În Edge, Dennett recunoaşte că s-a înşelat în privinţa creierului, însă nu renunţă la fundamentele aşezate de Turing şi Alonzo Church în prima jumătate a secolului al XX-lea; funcţionalismul cognitiv încă există şi prosperă.

Daniel Dennett
Daniel Dennett
credit imagine: Edge.org

În loc să vadă creierul ca pe o serie de subsisteme mici şi discrete, Dennett s-a concentrat asupra rolului neuronilor individuali. Mai mult, el este impresionat de cât de incredibil de plastic şi adaptabil este creierul. Calculatoarele zilelor noastre, create de la zero, nu s-ar putea adapta niciodată condiţiilor interne şi externe extrem de schimbătoare. Iar motivul, spune Dennett, are legătură cu abilitatea de autoconservare a neuronilor. Acesta scrie:

”Începem să asimilăm ideea că creierul nu este un sistem de control ierarhizat şi bine organizat, unde totul este în ordine (o imagine de film a birocraţiei). De fapt, el se aseamănă mai mult cu o anarhie conţinând unele elemente democratice. Uneori poţi ajunge la stabilitate, întrajutorare şi un fel de front comun liniştit şi atunci totul merge bine, dar există întotdeauna şi posibilitatea ca lucrurile să scape de sub control şi ca o alianţă sau alta să obţină puterea şi atunci ai obsesii, halucinaţii şi aşa mai departe.

Începi să priveşti mintea normală, bine temperată (de fapt, mintea bine organizată) ca pe o realizare, nu ca pe o stare de bază, ca pe un lucru pe care îl dobândeşti atunci când totul merge bine; şi totuşi, pe tărâmul real al umanităţii, majoritatea dintre noi suntem destul de bine construiţi de cele mai multe ori. Acest lucru oferă o perspectivă foarte diferită asupra arhitecturii şi încerc să-mi dau seama cum ar trebui să mă gândesc la asta.”

Departe de a fi un simplu ”comutator” logic, fiecare neuron este un mic agent cu un scop precis, ”mult mai autonom şi mai interesant decât orice comutator”, spune Dennett. El descrie mai multe moduri în care creierul se reorganizează în mod spontan în faţa condiţiilor schimbătoare şi afirmă că un cercetător din domeniul neurologiei care nu are un model ce poate explica felul în care se întâmplă acest lucru şi motivul pentru care el se întâmplă, are un model defectuos. El continuă spunând:

”De ce ar trebui ca aceşti neuroni să fie atât de ”dornici” să intervină şi să facă altă treabă doar pentru că nu au o sarcină? Ei bine, nu au ce să facă. Sunt ”şomeri”, iar atunci când eşti şomer, nu îţi primeşti neuromodulatorii. Dacă nu îţi primeşti neuromodulatorii, receptorii tăi vor începe să dispară şi în curând chiar nu vei mai avea treabă şi vei muri.”

Asta este o perspectivă fascinantă, care oferă o abordare darwiniană asupra neuronilor. El spune mai exact că neuronii, la fel ca organismele, sunt supuşi presiunilor selecţionale şi că, din această cauză, ei trebui să găsească moduri de a se adapta şi de a continua să fie folositori creierului. Rezultatul final, corelat cu alte procese adaptive, este crearea unui creier ”foarte” funcţional şi bine temperat, care lucrează pentru a menţine ”gazda” în viaţă. Gândiţi-vă la asta ca la un fel de ipoteză a ”neuronului egoist”.

Citiţi şi restul articolului lui Dennett, care include părerile sale cu privire la rolul culturii în gândirea umană, precum şi cele mai noi idei ale sale despre filozofie, religie şi creaţionism. 

Traducere de Ana Cristina Dumitrache după is-it-time-to-move-past-the-idea-that-our-brain-is-like-a-computer.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.