Cercetările recente din antropologia evolutivă indică o creștere constantă a stresului cronic, interpretată ca un efect al nepotrivirii dintre biologia umană și mediile industrializate în care trăiesc astăzi miliarde de oameni.
Colin Shaw, specialist în ecofiziologia evoluției umane la Universitatea din Zurich, susține că organismul uman, adaptat timp de sute de mii de ani la condiții de vânător-culegător, funcționează dificil în contexte urbane dense, zgomotoase și hiper-stimulante. În opinia sa, această discrepanță afectează funcțiile fiziologice, imunitare, cognitive și psihologice, generând o stare de stres persistent care nu mai dispune de mecanisme naturale de „stingere”.
• În cadrul unui studiu desfășurat în trei tipuri de medii – două păduri din Elveția și o zonă urbană aglomerată din Zurich – 160 de participanți au petrecut câteva ore mergând sau stând în aer liber, în timp ce cercetătorii au măsurat biomarkeri ai stresului, imunității și funcției cognitive.
Rezultatele au evidențiat scăderi ale tensiunii arteriale, o reactivitate imunitară mai bună și o stare psihologică îmbunătățită în pădure, în contrast cu reacțiile puternice de stres în mediul urban.
Echipa a observat și o sensibilitate ridicată la zgomot, trafic și densitatea stimulilor, chiar și într-un oraș considerat „ușor” precum Zurich.
• Shaw explică aceste diferențe prin rolul stresului acut în evoluția speciei. În trecut, sistemul nervos mobiliza rapid resurse pentru a face față unor pericole reale, precum atacul unui prădător, urmate însă de perioade lungi de recuperare.
În mediile actuale, stimulii stresanți sunt constanți, multiplicați de ritmul urban și de solicitările sociale, astfel încât organismul reacționează de parcă ar întâlni „prădători” la fiecare pas.
Lipsa revenirii la un nivel fiziologic de bază transformă aceste reacții într-un stres cronic cu efecte sistemice.
• Shaw și colaboratorii săi argumentează că schimbările accelerate ale Antropocenului au redus aptitudinea evolutivă umană. Ei indică drept dovezi declinul fertilității la nivel global, creșterea bolilor autoimune și deteriorarea funcției cognitive în mediile urbane.
Substanțele chimice industriale, pesticide, erbicide și microplasticele contribuie suplimentar la dereglări hormonale, inclusiv la scăderea calității spermei, observată în ultimele decenii.
• O mare parte a umanității trăiește deja în aglomerări urbane, iar prognozele indică faptul că până în 2050 două treimi din populația lumii vor locui în orașe.
În acest context, Shaw subliniază importanța recunoașterii urbanizării ca factor de risc pentru sănătate. El consideră că nu există o soluție evolutivă rapidă, deoarece adaptările genetice necesită multe generații.
Prin urmare, soluțiile trebuie căutate în reproiectarea mediilor de viață: orașe mai reziliente, cu mai multă natură integrată, respectiv regenerarea și protejarea spațiilor similare celor în care specia umană a evoluat.
• O altă direcție propusă este reconsiderarea naturii ca factor esențial de sănătate. Expunerea la păduri – unde compușii organici volatili emiși de arbori pot stimula sistemul imunitar – ar putea funcționa ca un mecanism de contracarare a stresului cronic.
Cercetările urmăresc să identifice tipurile de stimuli care cresc tensiunea arterială sau ritmul cardiac, pentru ca această expertiză să fie utilizată de specialiști în planificare urbană și politici publice.
• Shaw consideră că provocările actuale fac necesară o orientare aplicată a antropologiei evolutive. În opinia sa, înțelegerea relației dintre biologie, mediu și stilul de viață trebuie să servească drept bază pentru soluții care să atenueze efectele stresului cronic și să îmbunătățească sănătatea populațiilor urbane.
În lipsa unei adaptări biologice rapide, schimbarea mediilor de viață devine singura cale realistă pentru a răspunde acestor dezechilibre.
Sursa: Universitatea din Zurich
