Credit: María Corte (via Nature)
Stadiile incipiente ale menopauzei afectează sănătatea cerebrală. Iată care sunt efectele și ce se poate face. Un articol recent publicat în Nature de Heidi Ledford vorbește de stadiul cercetărilor în ce privește menopauza, care sunt simptomele, riscurile și posibile soluții pentru combaterea acestora.
Iată ce spune, în esență, articolul menționat:
• Când cercetătoarea Naomi Rance, care s-a pensionat recent, a început să studieze menopauza și creierul, în anii '90, avea aproape tot acest domeniu pentru ea. Și ceea ce descoperit ea a surprins-o. În studiile asupra creierului post-mortem, a găsit neuroni într-o regiune numită hipotalamus, care aproape și-au dublat dimensiunea la femei după menopauză.
• Treizeci de ani mai târziu, un medicament numit fezolinetant, bazat pe descoperirile lui Rance, este evaluat de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA, cu o decizie de aprobare așteptată în prima jumătate a acestui an.
• Fezolinetantul ar putea fi un reper: prima terapie non-hormonală care tratează sursa bufeurilor, un simptom care a devenit aproape sinonim cu menopauza și unul care este experimentat de aproximativ 80% dintre femeile care trec prin tranziție.
Cum apar bufeurile?
În urmă cu aproximativ un deceniu, cercetătorii au identificat anumiți neuroni din creier, cunoscuți sub numele de neuroni KNDy, care reglează temperatura corpului, iar acești neuroni sunt controlați în principal de estrogen. Când femeile se apropie de menopauză, iar nivelurile lor de estrogen scad, acești neuroni nu mai funcționează normal, percepând corpul ca fiind mai fierbinte decât este și declanșând o cascadă de procese pentru a răci corpul, cum ar fi transpirația.
• În următorii câțiva ani, se așteaptă ca numărul de femei aflate în postmenopauză la nivel global să depășească un miliard. Dar multe femei încă se luptă să aibă acces la tratamente în legătură cu menopauza, iar cercetările privind modul cel mai bun de a gestiona simptomele au rămas în urmă.
• Menopauza și tranziția către aceasta (etapă denumită perimenopauză), ar putea pune bazele sănătății creierului mai târziu în viață și există chiar indicii că s-ar putea corela cu riscul de boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.
• Fezolinetantul și medicamentele similare aflate în curs de cercetare reprezintă, de asemenea, o schimbare în gândire: de la menopauză ca afecțiune a organelor reproducătoare feminine, la una care se concentrează pe cauze și efecte neurologice.
• Menopauza este definită ca încetarea menstruației timp de cel puțin 12 luni succesive și are loc de obicei între 45 și 55 de ani.
• Multe femei vor experimenta ani de declin ovarian haotic, cu producție neregulată de hormoni sexuali cheie, cum ar fi estrogenul și progesteronul. Așadar, ani de hormoni fluctuanți, care nu mai sunt eliberați după modele odată previzibile. În această perioadă de perimenopauză, circuitele din creier care se bazau anterior pe semnale bazate pe estrogen sunt afectate.
• Estrogenul face multe pentru creier: stimulează absorbția de glucoză și producția de energie. Odată ce trecerea la menopauză este completă, neuronii se obișnuiesc cu absența acesteia. Dar în perioada de perimenopauză, nivelurile hormonului se pot prăbuși într-o săptămână, pentru a crește în următoarea săptămână. Rezultatul poate fi o perioadă de probleme, în care celulele creierului sunt periodic private de estrogen, dar nu suficient de mult pentru a crea căile necesare pentru a se adapta la viață fără el.
• Perimenopauza este, de asemenea, perioada în care multe dintre simptomele caracteristice ale menopauzei. Bufeurile sunt semnul distinctiv al perimenopauzei; alte simptome includ menstruație neregulată, anxietate, hipertensiune arterială și temuta „ceață cerebrală”, care împiedică concentrarea. Este de fapt perioada cea mai simptomatică, în anumite privințe.
• Ar putea fi, de asemenea, un moment cheie pentru a interveni folosind tratamente care ușurează tranziția la menopauză și care ar putea încetini ritmul bolilor legate de vârstă care par să se accelereze ulterior. Această perioadă de tranziție (perimenopauza) ar putea fi responsabilă pentru creșterea ulterioară a riscului de afecțiuni precum Alzheimer și accidentul vascular cerebral.
• Câteva specii de balene sunt singurele animale cunoscute care suferă o menopauză naturală, precum oamenii. Cele mai multe specii rămân capabile să se reproducă până când mor. Menopauza este un lucru uman. De aceea este greu de studiat.
REMEDII MAI BUNE
• În prezent, principala opțiune este completarea nivelului estrogenului și uneori al progesteronului, care încep să se reducă în perioada perimenopauzei.
Dar nu orice persoană este candidată pentru terapia de substituție hormonală (HRT - hormone replacement therapy), în special cele care prezintă risc de formare a cheagurilor de sânge sau care au avut cancer de sân.
• Când vine vorba de HRT, cercetătorii sunt departe de a înțelege care sunt dozele potrivite și care sunt momente optime de utilizat pentru fiecare femeie.
• În 2002, în cadrul unei ample cercetări din SUA numită „Women’s Health Initiative” s-a oprit rapid un studiu de HRT, după ce s-a constatat că femeile cu menopauză care luau estrogen și progesteron prezentau un risc mai mare de cancer mamar invaziv decât cele din grupul de control. O altă parte a cercetării a fost oprită în 2004, după ce s-au constatat rate crescute de accident vascular cerebral la femeile care luau numai estrogen. Controversa care a urmat a determinat multe femei să nu mai recurgă la HRT.
• Criticii și-au exprimat multe îngrijorări cu privire la studiu: participanților li s-au administrat niveluri relativ ridicate de hormoni sintetici, iar mulți dintre participanți aveau mai mult de 60 de ani, încheindu-și de mult tranziția la menopauză.
• Riscul crescut de cancer mamar invaziv a fost limitat la cei care foloseau HRT de mai mult de zece ani, iar unele date sugerează că riscul de accident vascular cerebral poate fi minimizat prin utilizarea estrogenului sub formă de plasture sau gel, și nu tablete luate oral.
• Din 2002, o serie de studii mai mici au sugerat că HRT ar putea fi benefică nu numai pentru ameliorarea bufeurilor, ci și pentru prevenirea bolilor cardiovasculare și menținerea sănătății oaselor, dacă este administrată mai devreme în timpul tranziției la menopauză.
• Rance a fost printre primii care au mers în această direcție. Mici indicatori de temperatură au ajutat-o să stabilească în 2011 că activarea receptorului pentru o moleculă numită neurokinina B la șobolani a declanșat schimbări asemănătoare bufeurilor. Un compus care previne legarea neurokininei B la receptorul său celular a redus bufeurile la femeile care sufereau de cel puțin șapte zilnic.
• Cercetătorii care lucrează cu Astellas Pharma au arătat că fezolinetantul, un compus similar, reduce, de asemenea, frecvența simptomului la femeile care se confruntă cu bufeuri moderate până la severe asociate menopauzei.
MULTIPLE SIMPTOME
• Bufeurile pot fi mai mult decât un inconvenient. Pe lângă faptul că sunt un obstacol în viața de zi cu zi, ele contribuie la tulburările de somn pe care multe femei le experimentează în timpul perimenopauzei. Iar somnul întrerupt ar putea alimenta alte semne distinctive nedorite ale menopauzei, inclusiv hipertensiunea arterială, modificările metabolice și anxietatea. Unele studii sugerează că nivelurile scăzute de estrogen pot contribui, de asemenea, la trezirea noaptea, independent de bufeuri.
• Scăderea nivelului de hormoni sexuali are efecte enorme asupra metabolismului și stării imunitare a creierului la oameni. Rolul estrogenului este esențial în reglarea absorbției de glucoză, principala sursă de hrană a creierului. Când nivelul de estrogen scade, activitatea metabolică din creier scade inițial. Ca răspuns, creierul începe să-și schimbe metabolismul, trecând de la glucoză la lipide. Această tranziție poate declanșa inflamație, care, la rândul său, ar putea contribui la „ceața cerebrală” experimentată în timpul menopauzei și la riscul crescut de Alzheimer și Parkinson cu care se confruntă femeile după menopauză. Perimenopauza este o parte foarte importantă a acestei tranziții. Depinde cu adevărat de cum decurge această perioadă, dacă ieși cu un risc crescut generat de inflamație sau nu.
• Rezultatele de până acum sugerează că, după o perioadă de tulburări neurobiologice, utilizarea glucozei în creier se instalează într-o „nouă normalitate” postmenopauză, iar performanța oamenilor la testele de memorie și cognitive se îmbunătățește.
• Studiile epidemiologice în curs de desfășurare ar putea, de asemenea, să identifice noi legături între perimenopauză și sănătatea creierului.
Sursa: Nature
