Primele cuvinte ar fi putut apărea acum aproximativ 135.000 de ani. Această perioadă se află mult înainte ca oamenii să fi inventat scrierea sau orice formă de înregistrare a sunetului, ceea ce explică de ce originile limbajului rămân una dintre cele mai mari enigme. Lingviștii subliniază că niciun fel de urme directe nu au supraviețuit, iar Homo sapiens e posibil să fi trăit fără cuvinte pentru o mare parte din istoria sa timpurie. Comunicarea ar fi fost realizată prin gesturi, posturi ale corpului și sunete expresive legate de frică, durere, bucurie sau avertismente.
De la exclamații la vocabular
Primele sunete articulatorii erau probabil exclamații simple – „ăăă”, „au”, „ooo” – reacții la stimuli și emoții, fără statut de cuvinte propriu-zise.
Transformarea acestor sunete în vocabular s-ar fi produs lent, pe măsură ce grupurile umane au căutat modalități mai eficiente de a transmite informații.
O teorie larg acceptată este cea a imitației: oamenii ar fi început să reproducă sunetele animalelor sau ale mediului, iar unele dintre aceste imitări au devenit cuvinte stabile. Exemple vechi includ forma „mao” din egipteană și chineză pentru „pisică”, apropiată de „miau”. Totuși, pentru multe cuvinte vechi originea rămâne necunoscută.
> Citiți și: Cum funcționează limbajul uman? E pentru vorbire ori pentru gândire?
Cuvinte din sunete întâmplătoare
Pe măsură ce limbajele s-au consolidat, cuvintele au devenit în mare parte combinații arbitrare de sunete, alese doar pentru a fi ușor de distins unele de altele.
În prezent, limbile creează termeni noi prin combinarea celor existente sau prin contracții precum „Lego”, din danezul „leg godt”. Această flexibilitate sugerează că limbajul s-a dezvoltat ca un instrument adaptabil, nu ca un sistem predeterminat.
Cele mai vechi cuvinte care au supraviețuit
Deși nu știm care a fost primul cuvânt, cercetătorii au identificat unele dintre cele mai vechi cuvinte încă folosite. Printre ele se numără „mama” și „papa”, prezente în numeroase limbi.
Explicația este relativ simplă: sunetele m, p și b sunt printre primele pe care un bebeluș le poate produce prin mișcări simple ale buzelor, iar combinația lor cu vocala „a” generează secvențe precum „mamama” și „papapa”. Adulții au interpretat rapid aceste sunete drept apelative, iar ele au fost integrate în limbaj.
Limbajele se răspândesc și dispar
Odată cu migrațiile timpurii ale lui Homo sapiens din Africa, capacitatea de a învăța și transmite limbajul a însoțit fiecare grup uman. Contactele dintre populații – mult anterioare școlilor sau manualelor – au dus la schimburi lingvistice complexe.
Astăzi există între 6.000 și 7.500 de limbi, însă diversitatea este în declin. UNESCO estimează că aproximativ 1.500 dintre acestea sunt în pericol de dispariție, ceea ce înseamnă că multe informații despre evoluția limbajului vor rămâne pentru totdeauna inaccesibile.
Cu toate teoriile – imitare, evoluție treptată, sunete expresive – originea exactă a cuvintelor rămâne o chestiune fără răspuns definitiv. Primele cuvinte au apărut într-un timp atât de îndepărtat, încât istoria lor s-a dizolvat complet. Ceea ce putem afirma cu siguranță este doar că limbajul a devenit unul dintre cele mai distinctive instrumente ale speciei noastre, modelând cultura, cunoașterea și identitatea umană.
> Citește și: De ce mantrele ar putea fi sunetele dinainte vorbirii
Sursa: ScienceNorway
