Când vine vara, combinația dintre căldură și activitatea fizică duce adesea la creșterea volumului de transpirație. Transpirația este un lucru bun – reprezintă sistemul nostru de răcire prin evaporare. Cei mai mulți dintre noi eliminăm prin transpirație cel puțin o jumătate de litru pe zi, chiar și fără exerciții fizice intense.
Din păcate, transpirația poate accentua și mirosul corporal. Pentru a-l controla, mulți dintre noi folosim zilnic un antiperspirant sau un deodorant. Deși le aplicăm pe ambele la subraț, cele două produse sunt de fapt diferite și funcționează în moduri distincte.
Cunoașterea acestei diferențe te poate ajuta să alegi mai bine produsele de igienă personală – și să eviți mirosurile neplăcute.
Transpirația nu miroase
Pentru a înțelege cum funcționează produsele pentru subraț, trebuie mai întâi să vedem de unde provine mirosul neplăcut.
Transpirația pe care o produce corpul nostru este, în realitate, inodoră. Ea provine în principal din două tipuri de glande: ecrine și apocrine.
Glandele sudoripare ecrine, responsabile pentru cea mai mare parte a transpirației, sunt distribuite pe aproape toată suprafața corpului. Ele secretă o transpirație alcătuită în mare parte din apă, responsabilă în principal de termoreglare. Această transpirație conține și electroliți, precum și cantități mici de alte substanțe care, de regulă, nu generează mirosuri neplăcute.
Glandele sudoripare apocrine, localizate în principal în zona axilelor și a regiunii inghinale, produc o transpirație cu o compoziție mai grasă, care conține proteine, zaharuri și uleiuri. Și această transpirație este inițial inodoră.
Însă mai multe tipuri de bacterii care trăiesc pe piele se hrănesc cu această transpirație și, în acest proces, produc substanțe volatile și mirositoare. Acestea sunt responsabile pentru mirosul corporal, iar unele dintre aceste compuși pot fi detectați de nas la concentrații de ordinul trilioanelor de gram pe litru de aer. Glandele apocrine tind să devină active odată cu debutul pubertății.
Pentru a combate aceste mirosuri, apelăm la antiperspirante sau deodorante. Deși folosim adesea termenii interschimbabil, fiecare denumire descrie, de fapt, modul precis în care funcționează aceste produse.
Ce fac antiperspirantele
În linii mari, toate antiperspirantele funcționează în același mod. Ele conțin ingrediente active care împiedică organismul să elibereze transpirația încă de la sursă.
Ingredientele care realizează acest lucru sunt, de obicei, diferite tipuri de săruri care conțin metale, cel mai frecvent clorhidrat de aluminiu, sesquiclorhidrat de aluminiu, clorură de aluminiu sau compuși pe bază de zirconiu și aluminiu.
Aceste substanțe se combină cu apa și cu alte molecule din glanda sudoripară pentru a produce un dop temporar care blochează fluxul transpirației către suprafața pielii. Ca urmare, bacteriile de pe piele sunt private de substanțele pe care le descompun pentru a produce mirosuri neplăcute.
Ce fac deodorantele
Deodorantele funcționează diferit – ele permit transpirației să ajungă pe piele, dar împiedică eliberarea mirosului sau fac ca acesta să nu mai fie perceptibil. Acest lucru este realizat printr-o varietate de ingrediente.
Unele deodorante conțin agenți antimicrobieni, concepuți pentru a reduce populația de microorganisme responsabile de producerea moleculelor mirositoare. Altele conțin parfumuri, menite să mascheze mirosurile nedorite.
Uneori sunt adăugați și compuși care absorb mirosurile, capabili să lege moleculele volatile și, în unele cazuri, să absoarbă și umezeala.
În final, anumite ingrediente active pot modifica nivelul local de pH al pielii, făcând mediul mai puțin favorabil dezvoltării bacteriilor.
Alte abordări – aflate în prezent în curs de dezvoltare – urmăresc să inhibe bacteriile să producă mirosuri sau să neutralizeze precursorii mirosului înainte ca bacteriile să îi consume.
Există și suprapuneri
Pe lângă ingredientele principale, produsele pentru subraț conțin de obicei și alți aditivi – pentru conservare, pentru a oferi un parfum plăcut, pentru a facilita aplicarea și pentru a îmbunătăți senzația produsului pe piele.
Dacă vrei doar să elimini mirosul, un deodorant este suficient. Dacă vrei să transpiri mai puțin, ai nevoie de un antiperspirant. Dacă nu te poți decide, multe produse combină ambele strategii – de exemplu, antiperspirante puternic parfumate sau antiperspirante care conțin agenți antimicrobieni.
Ca în cazul multor produse de consum, unele persoane vor avea preferințe personale sau bazate pe rezultate pentru o abordare sau alta. Pe măsură ce înaintăm în vârstă și ne schimbăm obiceiurile, corpul nostru poate reacționa diferit la aceste produse, astfel că poate fi nevoie de încercări repetate sau, în unele cazuri, de consultarea unui medic.
Dar ce se întâmplă cu deodorantele „naturale”?
În ciuda unui zvonuri pornite de un mesaj fals distribuit prin e-mail, cercetările bazate pe dovezi indică faptul că antiperspirantele pe bază de aluminiu sunt sigure și nu prezintă riscuri pentru sănătate.
Cu toate acestea, deodorantele „naturale” sunt populare din diverse motive. Deși folosesc uneori ingrediente active diferite față de deodorantele „obișnuite”, modul lor de acțiune este, de regulă, același – antibacterian, mascarea mirosului, absorbția umezelii sau o combinație a acestora.
Un ingredient activ frecvent în formulele „naturale” este bicarbonatul de sodiu, utilizat pentru a absorbi umezeala și mirosul și pentru a modifica pH-ul zonei axilare. Anumite uleiuri esențiale, folosite pentru proprietățile lor antimicrobiene și pentru parfum, sunt de asemenea ingrediente comune.
Este important de subliniat că faptul că un produs este „natural” nu înseamnă neapărat că este mai sigur. De fapt, unele ingrediente alternative din deodorante nu au fost testate la fel de riguros din punctul de vedere al siguranței. Altele prezintă aceleași riscuri ca și omologii lor sintetici – de exemplu, posibilitatea ca bacteriile să dezvolte rezistență antimicrobiană atât față de ingrediente sintetice, cât și față de cele naturale, precum uleiurile esențiale.
Traducere după What’s the difference between deodorant and antiperspirant? de Daniel Eldridge, lector de chimie, Swinburne University of Technology.
