La începutul celui de-al doilea mandat al său, impunerea tarifelor de către Donald Trump a fost întâmpinată cu scepticism larg răspândit. Criticii au avertizat asupra unui declin economic și a unei reacții globale negative. Totuși, peisajul economic actual al Statelor Unite oferă o imagine mai complexă.
La mai puțin de un an de la revenirea sa la Casa Albă, administrația susține că Trump readuce producția pe teritoriul SUA. De asemenea, afirmă că a asigurat investiții străine directe în valoare de trilioane de dolari doar în 2025. Alte voci estimează însă că aceste angajamente reprezintă doar o mică parte din acea sumă.
Care este, așadar, adevărata situație? O mare parte din aceste investiții se îndreaptă spre sectorul în plină expansiune al semiconductorilor. Acest influx de capital reprezintă într-adevăr o inversare radicală a tendinței de după 1991, când firmele americane se grăbeau să deschidă fabrici în țări unde costurile de producție erau mai mici.
Creșterea este susținută și de angajamente de investiții în capital de 300 de miliarde de dolari din partea giganților tehnologici precum Amazon, Microsoft, Alphabet și Meta. Aceste investiții reflectă atât diplomația agresivă a lui Trump, cât și relațiile sale strânse cu elita tehnologică din Silicon Valley.
În pofida îngrijorărilor legate de o posibilă bulă tehnologică, aceste investiții semnalează o consolidare a parteneriatului dintre stat și sectorul privat, precum și o reorientare strategică menită să asigure supremația SUA în cursa globală a inteligenței artificiale.
În centrul acestei strategii se află remodelarea lanțurilor globale de aprovizionare. La o conferință a capitaliștilor de risc din martie, vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a criticat companiile americane pentru dependența lor de forța de muncă ieftină din străinătate. El a avertizat asupra riscului de a pierde avantajul tehnologic al SUA, în special în fața Chinei.
Soluția, susțin Vance și Trump, este readucerea investițiilor și locurilor de muncă acasă. Dar această logică – susținută de investiții interne și externe masive – se traduce oare prin „reshoring” (adică readucerea operațiunilor relocate anterior în străinătate) care generează locuri de muncă de calitate?
În noua noastră carte, „Capitalist Value Chains”, Christin Bernhold și cu mine argumentăm că lanțurile globale de aprovizionare au agravat exploatarea muncii și degradarea mediului. Eforturile atât ale fostului președinte Joe Biden, cât și ale lui Trump, de a limita ascensiunea Chinei nu reprezintă o retragere din globalizare, ci o reconfigurare strategică a acestor lanțuri.
În primele etape ale globalizării, administrațiile americane au sprijinit ascensiunea Chinei ca „atelier al lumii” și exportator de bunuri ieftine către SUA.
Dar în ultimii 15 ani, SUA au intensificat eforturile de a frâna dezvoltarea tehnologică a Chinei, continuând totodată să se bazeze pe importurile sale ieftine.
Tarifele impuse Chinei de către Trump reprezintă o schimbare de paradigmă. Strategia SUA pare acum să fi trecut de la încetinirea avansului Chinei la încercarea de a provoca daune economice severe acesteia, pentru a o reduce la statutul de partener comercial subordonat, nu rival.
Vor genera aceste investiții locuri de muncă de calitate? Și care vor fi consecințele asupra mediului? Răspunsurile probabile: nu prea, și probabil catastrofale.
„Reshoring”-ul nu înseamnă abandonarea lanțurilor globale de aprovizionare. Recent, Trump a amenințat cu tarife masive asupra Chinei ca reacție la restricțiile acesteia privind exporturile de pământuri rare. Industriile occidentale – în special cea auto și cea de apărare – au avertizat că o astfel de escaladare ar putea rupe lanțurile de aprovizionare. Sectoarele americane dependente de cipuri, precum electronica, apărarea și telecomunicațiile, depind încă puternic de pământurile rare chineze.
Chiar dacă SUA reușesc să-și remodeleze lanțurile de aprovizionare, acest lucru nu garantează crearea de locuri de muncă bune. În ciuda retoricii pro-muncitori a lui Trump, acțiunile administrației sale arată contrariul.
În martie 2025, Departamentul pentru dficiență guvernamentală condus de Elon Musk a concediat 216.000 de angajați federali. Drepturile de negociere colectivă au fost retrase pentru 400.000 de angajați din agenții precum Afacerile Veteranilor, Agenția pentru Protecția Mediului și Administrația pentru Securitatea Transporturilor. Casa Albă a revocat, de asemenea, cerința de salariu minim de 15 dolari pe oră pentru firmele finanțate public.
Durere pentru muncitorii americani
Sectoarele tradiționale suferă. Din aprilie, gigantul de utilaje John Deere a concediat peste 2.000 de angajați, invocând creșteri de costuri puse pe seama tarifelor lui Trump. Cei trei mari producători auto – Ford, GM și Stellantis – susțin că tarifele le vor aduce pierderi de 7 miliarde de dolari în 2025, cu consecințe grave pentru salarii și locuri de muncă.
Vor compensa investițiile uriașe ale sectorului tehnologic aceste pierderi? Cea mai mare parte a celor 300 de miliarde de dolari promise de companii precum Apple și Amazon sunt destinate infrastructurii de IA: centre de date de mare putere, cipuri personalizate, unități de procesare grafică și rețele cloud.
Acestea sunt proiecte intensive în capital, care generează locuri de muncă temporare în construcții, dar foarte puține posturi stabile.
În același timp, companiile tehnologice reduc personalul, înlocuind munca umană cu IA. Microsoft a anunțat concedieri de 6.000 și 9.000 de angajați din forța sa globală de 228.000 de persoane în mai și iulie 2025, inclusiv 800 în statul Washington, unde compania își are sediul.
Iar ce se întâmplă cu calitatea locurilor de muncă rămase? La Amazon, de pildă, inginerii software au relatat că firma folosește IA pentru a elimina posturi și pentru a accelera ritmul de lucru. Potrivit unor relatări, sarcini care înainte necesitau săptămâni trebuie acum finalizate în câteva zile. Un inginer a declarat jurnaliștilor că echipa lui a fost redusă la jumătate, dar i se cere să producă același volum de cod, folosind instrumente de IA.
Costurile de mediu ale IA cresc vertiginos. Cercetătorii au descoperit că centrele de date consumă deja 4,4% din energia electrică a SUA. Până în 2028, IA ar putea necesita tot atâta energie cât consumă anual 22% dintre gospodăriile americane.
Această creștere a cererii, combinată cu reducerile bugetare federale pentru inițiativele de energie verde, redirecționează energia regenerabilă de la eforturile mai ample de decarbonizare – cum ar fi proiectele de tehnologie pe bază de hidrogen, fabricile de baterii și modernizarea rețelei electrice.
Iar aceste cifre sunt în creștere dacă tendința continuă. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, combustibilii fosili – în special cărbunele și gazele naturale – vor furniza peste 40% din energia suplimentară necesară centrelor de date până în 2030.
Direcționarea lui Trump către IA, combinată cu regimul său tarifar și alianța cu elita din Silicon Valley, ar putea remodela economia și lanțurile globale de aprovizionare, dar nu în favoarea muncitorilor sau a planetei.
Promisiunea unei industrii revitalizate și a creării de locuri de muncă ascunde riscuri mai profunde: automatizare, slăbirea protecției muncii și agravarea daunelor aduse mediului.
Traducere după Trump is attracting investment to the US – but at a huge cost to workers and the environment de Benjamin Selwyn, profesor de relații internaționale și dezvoltare internațională, Departamentul de relații internaționale, University of Sussex.
Imagine creată cu IA.
